În parc un stol de copii aleargă în toate direcțiile, împrăștiind un miros de supă caldă. Un croncănit îmbibat îmi ciocănește în gât, o dată cu țigara lipită de talpa pantofului. Îmi aprind alta și îmi amintesc că bunica punea alcool în apă ca să prindă mai ușor găina. O supă de ți se îndrăgosteau mațele de ea. Eu duceam fâșiile lungi pe mână ca un chelner grav șervetul și le întindeam în curte, la soare. După ce se uscau, bunica le trecea prin mașină și eu făceam ture cu ele ca să le întind din nou pe masa fierbinte.

Vara în curte mă pândea mai întotdeauna somnul când treceam prin dreptul scaunului pliant, de mă împleticeam până la masa frumos aranjată. La fiecare drum înghițeam pe furiș un pumn de tăieței cruzi ce se făceau mărgele stranii la mine în stomac. Când terminam, sătulă și mulțumită mă lungeam pe scaunul plin de cârpe și bunica se apuca de supă. Haiduc dormita și el pe pietrele calde, asta și fiindcă nu suporta cușca în care-i puneam sute de frunze de nuc. Deja îi era greu să se miște, renunțase de mult și să mai vadă. Bătrân și bolnav hrănea pământul în fiecare zi prin vene invisibile și de netăiat. Doar pietrele ce începeau să se roșască pricepeau cu adevărat. Eu mă întindeam pe scaun sub vița de vie curios de bogată și îmi aminteam de Haiduc tânăr, cum mă prindeam de părul lui lățos ca să mă treacă Bârzava. Așa am ațipit acolo în curte, unde încă era atât de bine, Barzava era un râu pe care curgeau tăieței și pietrele aveau gust de morcovi și cartofi. Puteai chiar să nimerești și un păstrârnac dacă aveai noroc. Asta până când am vomitat ghemotoace de tăieței și un suc galben, lipicios, iar bunica m-a ținut cu ceai tot restul zilei.

M-am ridicat de pe bancă și nu știu de ce mi-a fost urât să traversez parcul printre copiii ăia parcă proaspăt ieșiți dintr-un desen animat. M-am prins de blana lui Haiduc căruia îi crescuceră membrane lungi între labe și nu mi-am dat seama decât când am început să amețesc ce mic era parcul și copiii și în final de atâta rău m-am ridicat și eu de pe bancă. Apoi am stins țigara și am trecut printre ei ca o minge galbenă, zemoasă.