agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-27 | |
INTRÂND CU DREPTU-N EUROPA
EPILOG Cuțitul îmi pătrunde adânc sub coaste, cu lama lunecoasă și rece. Nu simt nici un fel de durere. Doar gândul ascuțit care îmi arde creierul. O să mor… O să mor departe de casă… Maurul stă aplecat deasupra mea, cu ochii injectați. Genunchii lui mă încalecă, cotul stâng îmi apasă sternul, chiar lângă locul în care lama pătrunde adânc, tot mai adânc. În final o să îmi străpungă inima. Nu îl cunosc pe maur. Nu l-am cunoscut niciodată,nu l-am întâlnit, nu am schimbat nici măcar o vorbă. Și în afară de acum, nu l-am privit niciodată în ochi. S-a întâmplat să fiu în calea furiei sale și să îl înfrunt, pentru că tocmai încerca să o cresteze pe obraz cu șișul acela parșiv pe Anca. Românca pe care doream să o intervievez. Maurul nu e un bărbat solid, e chiar mai scund decât mine, dar parcă are o fiară închisă în el. Îl citești din prima. Și te înfiori. Cuțitul intră tot mai adânc iar Maurul rânjește. Simt cum vine moartea ca o curvă îmi intră în trup și mă mușcă de suflet. Mă aștept acum să vină imaginile acelea. Lucrurile pe care se spune că le vezi în clipa morții, amintiri și oameni cunoscuți, de parcă toată viața ți se perindă prin fața ochilor într-o clipită de secundă. Dar nu văd nimic, e doar ceața roșie care începe să mi se pună văl peste ochi și recele de oțel al lamei. Mor… Departe de casă, departe de România… Mor intrat cu dreptul în Europa… Prima istorie Eu sunt de profesie român domne, douaășpatru de ore pe zi, altă preocupare nu am decât asta și ca să nu îmi dau neamu de rușine, fac tot ce trebuie să facă un român: fur, mint, înșel... de mierlit n-am mierlit pe nimeni, m-a ferit Dumnezeu, dar daca ar fi la o adică... ce te uiti bă nea ziaristule așa, am zis că n-am omorât pe nimeni, dar de dat în cap am dat la o mie, vezi nu îți mai zgâi lentilele alea de opteșpe, că acu îți fac mecla compot... ei hai nu te speria, că am glumit... sunt un om pașnic de felul meu, ți-am zis... până când îmi sare muștaru... hai pune mâna și scrie, ai zis că vrei sa-ți povestesc viața mea. Păi poți scrie un roman nenicule, nu un articolaș la ziarul ăla de rahat care te platește cu nasturi... așa viață am trăit eu... băgami-aș, că m-a procopsit Dumnezeu cu năravu ăsta să n-am pace, să mă mișc ca banu... am colindat toata Europa asta domne, mai putin doua tari, Malta si Rusia, da de fapt Rusia nici nu e tara, e o claca de imputiti, bagale-as la toti, ca ne-a supt sangele jde ani... asa e bre am colindat toata Europa si uite ca m-am impotmolit acilea in Spania asta... e, nu zic ca imi place, e spanioloaicele astea focoase parca au pe dracu in ele de le mananca pe dinauntru, rele de cur ca dracu, cand intri pe mana lu cate una te stoarce ca pe o lamaie. Eu ce sa zic cand am venit incoa aveam o suta zece kile pe muchie, acu mai trag numa nouasopt de la sportu asta cu zdranga- zdranga, uite mutu nu e mutu, da macar traiesc boiereste. Am doua babete, le fac cu schimbul si ma tin muierile pe boabe si pe lovele... trai si huzur! Da n-am stare, ma arde talpile sa ma uschesc. Vreau sa iau america la rand. Am gasit un tovaras al meu din Valcea si avem de gand sa o lom spre Mexic cum s-or ostoi nitel caldurile astea. Am auzit ca la Acapulco daca esti tare in carosa, duci viata alba. Misuna milionarele flamande dupa carici ca mustele... dar sa-ti povestesc cum am ajuns aici la Madrid... eram la Strasburg, anu asta prin februarie, lucram pentru unu Oaie, mafiot mare, un tigan de la Otopeni care facea trafic cu femei, aducea fetite din Bucuresti, sanchi cica sa fie dansatoare la Paris si dupa aia le baga la bordele sa produca, eu eram gorila lu ala, un tigan buzat si urat ca dracu. Ei si la o tura, ce sa vezi mi-a cazut cu tronc o fetita... am pus ochii pe ea din prima, dar si buzatu la fel... vruia sa-i faca felul la el in birou... fata, finuta, plina de de toate alea, numa tate numa cur, n-a vrut sa se lase, a inceput sa urle in birou cand a pus ala mana pe ea. Eu, una doua, ca parca mi-a luat dumnezeu mintile, am spart usa si am intrat peste tigan. Era cu pantalonii in vine si o alerga pe fata in jurul biroului. Saraca, era in fofoloanca goala ca ii rupsese baragladina toate hainele. Numa ce l-am atins la mecla si a cazut ca o mamaliga. Nu tinea la pumn, era fatalau dara- r moartea-n el. Fata cand la vazut plin de bors la muzicuta a inceput sa urle si mai tare... A trebuit sa-i trag si ei vre-o doua scatoalece ca sa o aduc la normal. Dupa aia am infofolit-o intr-un pardesiu de-al buzatului am luat-o pe umar si am urcat-o in masina. Am condus sase ore in draci pana la........ acolo am luat o camera la u motel si m-am dus cu fata la hogeac. Ea tremura ca o frunza. I-am dat sa manance bine si am culcat-o. Era speriata ca o turturea. Eu imi faceam planuri. Unde dracului sa ma duc sa nu ma gaseasca tiganul... ca ala avea mafie peste tot ma bunghea si in gaura de sarpe. Fata tipa in somn si se zmiorcaia... era ca un copil. Da ce tate avea, mama doamne, ca n-am mai rezistat, m-a incalarit pe ia si ce sa vezi era fata mare, doamne n-am mai avut in viata mea o fata mare, cand am vazut-o plina de sange pe bulane, m-am speriat, am crezut ca i-am spart apendicita in ea sau vre-un alt organ... Nici n-am mai avut orgasm am lasat-o asa plina de sange m-am urcat in masina si am taiat-o spre granita spaniola. Nu aveam nici acte la mine ca in graba cu care fugisem, mi-am lasat pardesiul in biroul buzatului. Bani, doar niste maruntis, vre-o cateva sute de Euro si o carte de credit. In rest eram porumbiel. Ce sa fac, ce sa fac, norocul meu ca sunt tare la geografie si la orientare turistica, am facut o cercetare topografica a locului si mi-am dat seama ca era o jucarie sa trec granita pe jos, traversand Pirineii. Jucarie pe dracu, munti mai ai naibii ca astia n-am vazut in viata mea. In timp ce imi beam eu cafeaua in gara din... numa ce ma trezesc cu fata- Jana o chema- peste mine. Trasa plina de cearcane invelita tot in pardesiul ala. Imi vazuse masina parcata in fata garii... buna fata! M-am dus cu ea de i-am luat niste haine calduroase si am tras la un hotel. Acolo am facut dragoste din nou. De data asta a mers snur. Era arzoaica si plina de draci.. . Doamne fie-i tarana usoara, daca nu murea as fi luat-o de nevasta, poate ca asta ar fi fost femeia care sa ma traga la casa. Sa ma faca om... eh! Dar n-a fost sa fie. Dimineata, inainte de a se lumina, am luat-o peste munte.Era o ceata ca clabucu si rece de iti suflai in palme... Ce s-o mai lungesc, teroare, ca in filmu ala... ala domne cu alpinisti...asa eram noi ca in filme... o trageam dupa mine pe Jana si ea saraca dadea marunt din picioare si dardaia si nu scotea un cuvintel. Am mers toata ziua prin muntii aia nenorociti, ne-am pierdut si nu mai stiam unde suntem, domne teroare nu altceva. Eram si lihniti de foame ca am plecat cu capul in traista nu am luat nimic de glojdeala la noi, eu am crezut ca in cateva ceasuri o sa fim dincolo de granita, da stii cum e cu socotela din targ, cand a cazut noaptea eram intr-o vale de piatra neagra ca dracu... iti intra spaima in oase... am gasit o pestera si ne-am facut hogeac, am adunat uscaturi si licheni stii mata ce-s aia niste ala verde care creste pe pietre si am facut un foc zdravan de ne-a mai scos frigu din oase... si iar am facut dragoste cu Jana stii doar ca sportu asta pune sangele in miscare... dupa aia am adormit langa foc... ei si focu s-a stins si noi cum eram amortiti a dat peste noi geru si ne-a toropit si-am ramas asa imbratisati si cand m-am trezit, Jana era moarta in bratele mele, fugise viata din ea in somn... Mama ei de curva de viata, am urlat ca un apucat si m-am dat cu capu de pereti da de pomana, Jana era rece... se facuse ca o cadra de frumoasa, parca avea pielea de marmura... nu te uita asa ba la mine, ce crezi ca eu n-am suflet? Am ingropat-o cu bolovani sa n-o sfasie lighioanele si dupa aia am luat-o de nebun peste paduri si am mers doua zile si doua nopti, pana am cazut jos si am inchis ochii sa mor si eu. Da n-a fost sa fie, ajunsesem de mult in Spania si m-a gasit un cioban care m-a dus la el si m-a bagat in grajdi printre capre. Au suflat caprele pe mine si am inviat domnule, asa a fost sa nu imi ajute dumnezeu daca mint, cand am deschis ochii ma lingea un ied pe fata, am zis cand l-am vazut asa cu barbita si cornite, ca am ajuns in iad. Da nu eram in iad... am ajuns in locul asta care e de zece ori mai rau decat iadu... da domne... asa am ajuns eu aicea... si ma arde pe dinauntru si ma mistuie si umbla tiganu ala buzat sa imi ia matele in briceag, da ma jur pe lumina ochilor mei ca daca imi pica in mana il frang ca pe o surcea si ii beau sangele... mortii lui de baragladina... Doar ce ma gandesc la Jana asa cum am lasat-o si vad negru in fata ochilor... as manca carne din tiganu ala... macar am un gand care imi alina sufletu... ca Jana s-a dus in rai... era pura domnule, curata, inger nu altceva, virgina la varsta ei... Da domne, cred ca am iubit-o, ce cred, sunt sigur, am iubit-o si-o iubesc, ma usc de dragul ei, uite-te la mine ca sunt munte de om da pe dinuntru... sunt numai putregai si iasca... scrie domne, scrie mama ei de viata sa ramana macar ceva dupa mine, cand m-oi stinge, povestea asta a mea de roman verde. Si ma doare, ca o sa ma duc in iad... da domne in iad si nu mi-e frica de smoala si de foc da ma doare sufletu ca n-o sa ma intalnesc cu Jana... A doua istorie Povestea mea poate parea nascocita la o adica, dar tin sa te asigur ca e pe de-antregul adevarata. De fapt eu am o tehnica deosebita... Cei ca mine sunt indeobste numiti cersetori, pentru ca exista o anumita parte a profesiei mele care aduce a cersetorie, dar mie imi place sa ma autointitulez excroc sentimental. Suna putin mai elegant, chiar aristocratic. Mi-am perfectionat tehnica si stilul de-a lungul anilor si te rog sa ma crezi ca am impins-o pe culmile cele mai inalte ale maiestriei. Doar vezi ce stil de viata am... un Mercedes SLK, apartamentul mobilat cu rafinament, o garderoba de ministru si doua conturi bancare grase... Practic acum profesez de amorul artei si de plictiseala... nu stiu sa fac altceva... viata mondena ma tracaseaza, contacte cu diaspora nu am, prietenii nu se inghesuie sa ma viziteze... Dar sa iti spun cum procedez... e o chestie de fina psihologie... asta a fost partea cea mai dificila care mi-a luat ani bun de zile... intodeauna ma imbrac curat si cu gust dar nu ostentativ, trebuie sa dau impresia unei persoane educate, careia viata si norocul i-au intors spatele. Un dezmostenit al sortii. Ora cea mai buna este ora dejunului. Intodeauna oamenii flamanzi sunt mai generosi. Aleg un bistrou mic si curat, nu prea luxos, pentru ca oamenii de calibrul meu nu au ce cauta in localuri de lux, dar nici prea de mana a saptea pentru ca in astfel de locuri nu gasesc persoana de care am nevoie. Intru deci in local, cu o mina trista, imi compun o figura de resemnat, de damnat si ochesc omul. Mi s-a format deja un simt special, simt omul din prima stiu cine e cel care imi va cadea victima. Ma asez in imediata sa vecinatate si caut sa ii atrag cat mai putin atentia. Ca si cum mi-ar fi rusine ca sunt acolo. Iau meniul si il cercetez pe indelete. Daca persoana respectiva se afla la primul fel, am rabdare pana cand observ ca senzatia de satietate i se instaleaza in gestica. Cercetez meniul si fac tot felul de socoteli in gand. Las sa mi se vada asta pe figura. Apoi aleg felul cel mai ieftin de pe lista de bucate si il chem cat mai discret pe ospatar. Ii indic in mod respectuos felul de mancare respectiv si il intreb in soapta daca s-ar putea sa imi aduca doar o jumatate de portie, pentru ca banii pe care ii am nu imi ajung pentru una intreaga. Toti chelnerii din lume reactioneaza la fel, parca ar fi frati. Raspund cu voce tare si batjocoritor, ca nu se servesc jumatati de portii iar in ceea ce priveste banii, nu inseamna nimic. Atunci, resemnat, il rog doar sa imi aduca un pahar de apa cu gheata si doua felii de paine. In nouazeci la suta din cazuri, victima intervine inca din acel moment, apostofandu-l pe chelner si se ofera sa achite diferenta de pret pentru masa mea. Eu bineinteles ca refuz cu o anumita demnitate in care las sa se strecoare si putina recunostiinta si rusine, victima plina de orgoliu si bunatate- omul se simte satul- insista si pana la urma accept. Vine mancarea si eu ma reped infometat asupra ei, dar ma opresc stingherit, pun furculita in farfurie si multumesc binefacatorului meu. El imi raspunde si ma priveste multumit cum infulec din nou de parca la gura mea se bate un batalion de puscasi marini. Asta e partea cea mai grea. Sa ma prefac ca sunt flamand ca un turc in Ramadan, si sa infulec ca un spart cine stie ce fel de mancare de ceam mai proasta calitate, eu caresunt obisnuit doar cu icre de manciuria, somon afumat si prepelite in sos de vin. Dupa ce mananc, imi fac o cruce larga, privesc spre binefacatorul meu si las sa imi scape o lacrima. Unii considera ca aceasta e partea cea mai dificila, dar eu dispun de lacrimi la discretie. Nu mi-e greu de loc sa plang la comanda. Darul asta il am din copilarie... dar in fine, asta e o alta poveste, poate daca o sa avem timp... deci las sa imi scape o lacrima dupa care iau cu mana tremurand paharul de apa pe care intre timp am grija sa mi-l umplu si il duc la gura. Dar inainte de a bea, il las sa scape si am grija intodeauna sa se sparga. Aici e scena de efect. Mimez o disperare impinsa pana la absurd. Chelnerul bineinteles vine pus pe harta, gata- gata sa imi faca scandal, eu ma fac mic si pierit si atunci binefacatorul meu intervine si aplaneaza conflictul. Plateste paharul si ma invita la masa lui. Imi toarna din sticla sa de vin sau imi comanda un pahar de tarie ingrijorat de paloarea mea cadaverica. Eu sorb bautura ca pe o licoare miraculoasa, ma scutur pentru a demonstra ca nu sunt obisnuit cu alcoolul si imi privesc omul in ochi. Cineva odata, mi-a spus ca am ochi fascinanti. Si asa e! Imi privesc omul in ochi si ii induc starea aceea de neliniste si de curiozitate care mi-l face apropiat. N-am inteles niciodata ce se petrece in mintea lor... de fapt nici nu conteaza... eu ii multumesc din nou omului, imi exprim cat mai elocvent recunostiinta, dupa care incet incet il aduc in punctul in care imi solicita sa imi spun povestea. Nu il las sa astepte prea mult. In timp ce el comanda cafea sau altceva, eu incep povestea: Sunt medic de profesie si in vremurile mele bune, am fost un faimos diagnostician in afectiunile glandulare. Uneori devin reumatolog, alteori cardiolog sau chirurg. Atat de faimos incat am fost solicitat chiar de catre presedintele tarii dictatorul de trista amintire Ceausescu pentru al ingriji. Dar am refuzat, pentru ca am principii morale puternice si atunci securitatea m- a arestat si am fost aruncat timp de sapte ani in temnita. Fortata tot de securitate, familia s-a dezis de mine, sotia a divortat, iar copii m-au renegat. In inchisoare m-am imbolnavit grav de pneumonie si pentru ca nu m-am tratat am ramas cu sechele ale aparatului respirator. Cand am fost scos din temnita, o data cu izbucnirea Revolutiei Romane, mi-am gasit sotia maritata cu cel mai bun prieten. Fiul meu cel mare a fost impuscat in revolutie iar cel mic, a fugit din tara si urma ii era pierduta de ani buni. Asa ca am plecat colindand Europa, in cautarea fiului meu, intreband in dreapta si in stanga dar fara sa aflu nimic, nici cel mai mic semn. Alerg de ani intregi prin tarile acestea reci si dure, care se poarta atat de dur cu strainii si muncesc ici colo, pe unde apuc pentru ami agonisi traiul zilnic. Dar sanatatea subreda nu imi permite sa muncesc prea mult in plus si lipsa actelor imi ingreuiaza viata. Acum de o saptamana nu am mai avut de lucru, un nenoroc imens imi inchide toate drumurile si ma duce pe culmea disperarii. Aceasta a fost singura masa pe care am servit-o in ultimele trei zile si fara bunatatea binefacatorului meu nici de aceasta nu as fi avut parte. Nu stiu cum o sa ma descurc in urmatoarele zile, cine stie daca voi gasi ceva de lucru. Dar cel mai tare ma sperie faptul ca nu am unde dormi la noapte. O noapte petrecuta pe o banca intr-un parc, cu plamanii mei subrezi, poate fi fatala. Si atunci omul meu baga mana in buzunar si se joaca de-a generosul. In general primesc o suma cu echivalentul a doua trei nopti de hotel si patru cinci mese modeste, dar de multe ori am primit o mie de franci ori chiar mai mult. Cand ma vad cu banii in mana nu simt nici un fel de multumire. Mi se pare ca i-am castigat prea usor. Figura mea dezamagita il face pe tip sa mai bage o data mana in buzunar spre a duce generozitatea pana la capat. Si aici intodeauna mi se face rusine. Refuz suplimentul si fug lasand impresia ca sunt gata- gata sa izbucnesc in plans. Iar fraierul ramane la masa cu senzatia ca a facut cuiva bine si ca Dumnezeu o sa-i ierte un pogon de pacate pentru gestul acesta crestinesc. Iar eu ma duc dupa colt, ma urc in mercedes si plec sa iau un pranz cu prepelite si Chablis bine frapat, la un restaurant de trei stele. Asta e... nu-i asa ca povestea mea e interesanta? Hai... mai ia niste icre, pana schimb eu sticla de sampanie, ca asta s-a incalzit. Si nu te formaliza simte-te ca acasa... nu prea am musafiri iar dumneata pari un tip cumsecade... noi pe aici prin tarile astea le spunem celor ca tine fraieri... fara suparare... chiar arati asa! A treia istorie - Sunt de un an in Spania, aproape am uitat de unde vin... Bea un vin ieftin si prost direct dintr-un tetrapak manjit de maioneza. L-a scos din sacosa in care se pare ca isi tine toata averea. - Si totusi de unde vii? - De loc sunt din Braila... cunosti Braila? - N-am fost decat o singura data, in trecere. - Ai dreptate, asa e Braila, un oras care nu merita decat sa treci prin el... un oras de trecere. Si eu am trecut prin el, patruzeci de ani, aproape o viata de om... am trecut cum s-ar zice... Bea din nou vinul tinto care ii inegreste dintii rari. - Nu gusti si tu? Ma intreaba de forma si pune cutia de carton la adapost in iarba. Banca pe care stam e im miezul parcului Reina Isabel de la poalele muntelui Toledo. Deasupra noastra se ridica amenintatoare si negre zidurile cetatii. - Ce mai e prin Romania? ma intreaba si ochii ii stralucesc pentru o clipa. - Ce sa fie, asa cum stii, foamete saracie si politicieni manjiti. Presa urla si ei aduna milioane. - Da-i dracului cu politica lor cu tot... m-am saturat pana peste cap. Si viata, cum e viata in Romania? Cum sant oamenii? - Viata? Nu e viata in tara noastra. Oamenii sunt morti si se misca pe strazi ca niste strigoi. Asta e romania o tara de strigoi. Bea din nou vin si se scarpina in parul cenusiu. Candva a fost o femeie frumoasa dar acum a ramas doar umbra unei straluciri pierite. Simte ca o cantaresc din priviri si se rasuceste spre mine furioasa: - Ce mata-n cur te zgaiesti asa? Hai? Ce nu-ti convine? - Nimic, raspund eu speriat, privirea ei e ascutita ca un brici, ma gandeam doar ca ti-e dor de tara. - Mi-e dor pe dracu, nu mi-e dor de nimic, mi-e doar o lehamite uriasa de viata asta. Am obosit... as vrea sa se termine totul... imi vine sa imi iau viata, sa ma arunc de pe zidurile astea negre, dar e pacat inaintea lui Dumnezeu... n-am curajul sa fac asta... - Da-mi si mie un strop de vin ii spun. Simt ca si ea ca daca m-as urca pe zidurile alea si m-as arunca cu capul in jos ar fi de o mie de ori mai bine. Dar vorba ei, e pacat in fata lui Dumnezeu. De parca Dumnezeu ar fi un popa care te anatemizeaza. - Sa nu bei mult, imi spune ea si imi intinde cartonul cu o mana sovaitoare, asta e singurul pe care il am. Si nu mai am nici bani. Cu ultimul Euro pe care l-am avut mi-am cumparat ciorapi. Imi arata genunchii mari si uscati ca de cal infasurati intr-o matase murdara. Daca nu am ciorapi ma simt de parca as fi dezbracata. E singurul lux pe care mi-l permit. Ciorapii. Beau doar de forma din vinul cu gust de paie tocate si o intreb: - Din ce traiesti? - Din aer... pur si simplu din aer... am avut serviciu pana acum trei luni, am fost interna, aveam grija de doi batrani, pentru casa, masa si patru sute de Euro pe luna. Mi-ar fi placut, mancarea era buna, aveam o camaruta numai a mea, patru sute de Euro nu inseamna prea mult, dar daca ii gospodaresti, te descurci cu ei... puteam sa trimit in fiecare luna doua sute sau macar, in tara. Am un fiu, ti-am spus ca am un fiu, nu? - Nu mi-ai spus... - Da, am un fiu. E in puscarie.Tocmai la Popa Sapca in Timisoara. E inchis pentru viol si-a batut joc de o pustoaica de doispe ani. De aia am plecat din tara, de rusine... nu mai puteam sa ies in lume, se uitau toti vecinii dupa mine ca dupa o ciumata. - Si totusi ii trimiti bani... - Da ii trimit maica-mi, ea are grija de el, ii face pachete si il viziteaza. - Nu esti casatorita? - Am fost. Nenorocitu m-a parasit cand baiatul avea noua ani. L- am crescut cum a dat Dumnezeu, dintr-o leafa de functionara. -Si el nu te-a ajutat? - El? Nu a fost in stare sa se ajute nici macar pe el. A murit beat intr-o iarna. L-au gasit congelat in grajdiul unui satean de langa Tulcea. Nenorocitu dracului! - Si de ce ai renuntat la slujba aia? - Baba era o cotoroanta in toata regula. Imi minca zilele. Ma punea sa frec pordoseala in toata casa de patru ori pe zi. Avea pofte si nazuri, ma trezea la trei dimineata sa ii fierb orez cu lapte. Daca nu era orezul destul de moale arunca dupa mine cu castronul. Si nu ma scotea din romanca imputita. Intr-o noapte i-am turnat orezul in cap si pe-aci mi-a fost drumul! Am plecat pe coasta mediteraneana, cu gandul sa imi gasesc de lucru intr-un restaurant sau intr-un hotel, ceva, dar am avut ghinion dupa ghinion. Prima data mi-au furat niste smecheri banii si lucrurile. Nu aveam prea multe pe sufletul meu, dar se chema ca tot am o bruma de ceva. Cateva haine acolo, un casetofon si o multime de casete cu muzica romaneasca, dictionarele dupa care am invatat sa vorbesc spaniola, si sase sute de euro, ban numarat. M-ama trezit goala pusca numai cu ce aveam pe mine. - Da cine te-a pradat? - Ei cine, tot niste romanasi de-ai nostrii. I-am cunoscut pe plaja, erau hoti de ultima speta si cum nu aveam unde sa trag, m-au luat cu ei intr- o finca parasita, langa o plantatie de pepeni. Acolo traiau ei, faceau focul cu paie si uscaturi isi fierbeau cate un ceaun de ce da dumnezeu si se spalau din sticla. Dimineata se trageau la staif si plecau la pradat. Tot eu am fost proasta, ca m-am dat de gol ca am bani, i-am scos in vazul lor si i-am mutat din pasaport in borseta. Asta a fost! Dimineata, cand m-am trezit, borfasii disparusera cu lucrurile mele. Bine ca mi-au lasat pasaportul. L-am gasit aruncat in cenusa in care fiersesem de cu seara cafea pentru a doua zi. Mi-au lasat in bataie de joc si o cana de cafea, doua pliculete de zahar si o tigare. Am fumat-o, am baut cafeaua amara fiindca plicurile erau ude cu ceva ce mirosea a urina si am plans un ceas intreg.Tu-le muma-n cur! Dupa aia am plecat sa caut de lucru. M-am invartit o jumate de zi prin plantatiile alea de pepeni si pana la urma m-a luat un fermier sa lucrez la scurtat vrejuri. Stii ce e aia nu? - N-am nici cea mai vaga idee... - Ei la un moment dat, pepenii, care cresc pe niste vrejuri lungi de doi- trei metri se opresc din crestere. Si atunci se rupe varful vrejului ca sa nu mai creasca in lungime. Si pepenii se ingrasa si cresc, se fac cu totul. Eu stiu asta din Baragan, pe vremea cand eram pioniera, en duceau de la scoala sa dam o mana de ajutor in Cooperativele Agricole de Productie. Noi, copii dati naibii, rupeam vrejurile cu totul. Am muncit la spaniolul ala doua saptamani pe mancare, dormit si cinci Euro la zi. Si ce mancare, din fasole si cartofi nu ma scotea, iar de dormit dormeam intr-un fel de coverca in camp... viata de imigrant, viata de caine... Cand am plecat de-acolo eram slaba ca un tar... de-atunci nicinu mai reusesc sa imi revin. Mi- a intrat asa o slabiciune in corp, in oase, parca am oasele pline cu aer ca la pasari... oh doamne... A patra istorie Domnule, eram in gara la Milano, asteptam trenul sa ma intorc in tara, ma saturasem de occident dupa doi ani de hoinareala... am lucrat cu circul, viata de satrar, azi aici, maine acolo, montam cortu, demontam cortu. Cara fan si apa la animale, dai cu matura, fa smotru, intinde funii si trapeze, cara nisip si rumegus, dute-ncolo, vino-ncoa simteam ca ma apuca zbacu. Stateam asa in gara si beam bere cu alune sarate, stii gara din Milano? Nu? E cea mai imputita vagauna din partea asta a europei, colcaie de pungasi si ciorditori, curve, pesti si homalai. Nu mai vorbesc de drogati, ca astia misuna ca viermii pe carnea imputita. Beam bere si glojdeam alune si ce sa vezi, cine apare pe scara rulanta, intolit ca un print, numa in ghiuluri si-n bratele, cu ditamai tigarea de foi intre dinti? Tinel in persoana, Tinel ma, ala, starpitura, care freca menta la Bastion la Timisoara si cersea de baut de la unu la altu. Cand l-am vazut mi-a scapat berea din mana. - Ba Tinele suflete, i-am zis ce-i cu tine, ce s-a intamplat, ai mostenit vre-o avere de la Rochefelar? - Ce Rochefela ba, cine e ala, n-am mostenit nici pe dracu, traiesc si eu ca oamenii... da tu ce bei acolo ba? - Pai ce sa beau o berica, vrei si tu una? Si dau sa ii desfac o doza de Pilsener, da Tinel stramba din nas si imi sufla fumul in fata: - Nu beau eu porcarii de astea monserule, ca am cam inceput sa cam am deranjuri cu stomacu de atatea caviaruri care le-am bagat in el. Hai cu mine la restaurant sa te cinstesc cu un Cinzano, ca e vremea pranzului si sa luam si vre-un chil de fleici in sange. Hai ca fac eu cinste, nu trebuie sa te cauti prin buzunare... Si ma duce Tinel la birt si umple masa de bunatati si dai si bea si dai si mananca si dai si bea si dai si mananca, am pierdut trenul ca popicul. - Lasa ba, zice Tinel, ca dai biletu inapoi si iti iei banii, diseara poti sa dormi cu mine la hotel, ca am inchiriat un apartament si maine, ce-o da domnul... Si o punem iara pe chef si ne facem manga amandoi de sa ne linga cainii nu altceva. Am continuat la hotel, si in crucea noptii da Tinel telefon la un numar de ala special si comanda doua bagaboante ca sa ne danseze pe masa. Mama si vin doua chinezoaice, parca era facute din arcuri asa se indoia si incep sa se frece una pe alta si noi le vizionam cum se rupeau in bucati si se montau la loc si atunci scoate Tinel un teanc de bani si ii arunca in aer si chinezoaicele calare pe noi si a inceput sa ne faca in toate felurile de ne crestea pe spinare tepi ca la arici. Ne-a tinut asa pana dimineata de ne-a lasat lamai. - Ce zici ba fleoasca, ma intreaba Tinel, ti-a placut? - Ce sa zic Tinele, parca m-a calcat tractoru... -Lasa ba, ca se vede dupa figura ta ca ti-a placut, arati ca un bujor stropit de roua, daca s-ar putea ai mai repeta-o nu? Da lasa ca diseara comand doua negrese, alea sa le vezi parca e flacari ba, te arde pe piele... - Io plec acasa Tinele... - Pleci pe dracu, ce sa faci acasa ba, sa arzi gazu de pomana cu fraierii la Bastion? Vii cu mandel in Spania. Maine ne urcam fain frumos in masina si o intindem la Madrid. Sa te duc putin si pe tine in lumea buna sa vezi cu ce se mananca occidentu... Ce sa mai comentez, ca Tinel avea dreptate, in tara nu aveam prea multe de facut, familie n-am, copii sa-mi planga la usa nu, obligatii nu... iar despre Spania auzisem ca e o frumusete, mai ales Madridul. Noaptea aia iara ne-am facut de cap, da negresele nu mi-au placut de nici o culoare. Erau buzate si cu fundu mare si nu stiau meserie nici macar pe jumatate cat chinezoaicele. Atata ca stralucea pielea aia neagra pe ele si miroseau pe la subsiori a jaratec de pin, da aia se putea sa fie tot atat de bine de la vre-un sprey. A doua zi am plecat cu Tinel spre Madrid. Isi luase bagabontul un Land Cruiser mare cat un tanc, imbracat numa in piele crem si cu toate draciile alea din interior electrice. Avea pana si computer de bord de iti spunea daca n-ai apa in radiator sau ai uitat sa incui portbagajul. Calatoria era o placere, mai ales cand am ajuns pe Coasta de Azur, pe Autostrada Florilor, domne parca erai in paradis. Ne-am oprit sa dormim la San Remo si acolo pe cand ne indopam cu spaghete intr-un local, m-a luat Tinel mai pe indelete asa: - Ba Fleasca, tu le ai cu ciordeala? - Cu ce sa le am suflete? - Cu ciordeala ba, cu manglitu, cu datu cu laba... - Ba Tinele, eu nu-s de ala... - Auzi Fleoasca, cine zice ca in viata lui n-a pus mana si n-a furat, ala minte! Si merita scuipat intre ochi! - Nu zic Tinele, ca am mai pus si eu mana, mai ales pe vremea lu impuscatu, furam din uzina de toate alea... - Vezi ma Fleoasca? Incepi sa vii de acasa. Nu e om sa nu fure. Ia zi iti place masina mea? - Cum dracu sa nu imi placa? Aoleu Tinele, te pomenesti ca e furata... - Ce ma, ma crezi nebun? Sa umblu cu masini furate pe autostrazi sa puna mana caraleii pe mine? Nu nenica, e cumparate cu acte in regula, am dat paispe mii de marci pe ea anul trecut si anu asta vreau s- o schimb cu un model mai nou cu airbaguri peste tot, stii ce-s alea nu ? - Stiu, alea de se umfla... - Ei masina asta e cumparata din furaciuni nenica, asta e meseria mea aici in occident, sunt hot. Nu chiar tata lor, da unu de mana intai. Si daca vrei sa te pui cu mine pe felie, om te faci. Ca prost nu esti, mecla de inger ai, cu papagalu stai binisor, esti exact omul care imi trebuie. In doua trei saptamani scot din tine un sut de mana intai. Mi-a stat mai frate spaghetele in gat. Ma uitam la Tinel si nu imi venea sa cred. Ma uitam la mine si imi venea sa imi dau palme. Tinel m-a mirosit si a zambit. - Ei, hai ma Fleoasca, daca nu vrei si iti pica greu, nu te obliga nimeni, daca nu ti-e tie scris sa te faci hot nu te face. Crezi ca eu mor sa am un tovaras? Nu nene, imi merge bine de unu singur, nu vezi cum ma descurc? Nu duc lipsa de nimic, fac ce imi pofteste inima, glojdesc numa ce e mai bun si mai de calitate si colind pe unde vrea muschii mei. Da imi pare rau de tine, ca te vad golas ca un pui de aprozar si fara sfant in buzunar. Ca aia doua mii de Euro pe care ii ai la tine, e ca si nimic, daca ajungi cu ei in tara si da bagabontii de tine ca ai bani, in sapte zile i-ai baut. - Da de unde stii tu ca am doua mii de Euro? Ce mi-ai citit prin portofel? Te pomenesti ca m-ai buzunarit Tinele... - Ei, ei, n-o lua asa, nu te-a buzunarit nimeni, da cat ai fost tu la baie, am fost si eu curios ca omu sa vad daca ai pasaportu in regula ca sa stiu daca poti merge cu mine si mi-a cazut ochii pe banii tai. Nici n-a fost nevoie sa-i numar, mi-am dat seama cati ai dupa cat era teancu de gros, numa asa dintr-o privire. N-am avut nici un gand rau ba Fleoasca, nu fac eu chestii de astea la prieteni, ai uitat cand eram la Bastion si n-aveam un leut in buzunar si tu imi dadeai de la tine sa fumez Carpati fara filtru si imparteai berea cu mine? - N-am uitata ma, cum sa uit ca imi luai ultima tigare din pachet... - Chiar asa faceam ma? Ia uite ce a dracului eram... hai sa lasam glumele la o parte, ce zici te faci hot cu mine? Ce sa mai zic, am batut palma cu fleasca si uite-ma in Spania. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate