Astrologii experimentați spun că staționarea, oricît de scurtă, a planetei Venus în una dintre cele 12 case zodiacale e la fel de benefică precum elixirul tinereții veșnice, dobîndit în alambicurile elaborate studios de marii alquimiști ai omenirii: mai ales dacă se produce în zona cuspidelor, adică la limitele dintre ele. Nu e vorba despre frontiera tinereții, ci a caselor zodiacale, bineînțeles.

O bună cunoștință de a mea, care răspunde constant și radios la numele Vanga, a botezat acestă mișcare tainică și neînfrînată a lui Venus drept ”bătaia din ușă a sorții, căreia trebuie să fii gata oricînd să-i dai drumul înăuntru!”. Mai ales în momentele ”cînd o aștepți cel mai puțin”. Asta e completarea mea umilă, dar pe care i-o arunc în față cu multă obrăznicie! Pentru că, în ceea ce mă privește, eu nu mai aștept demult! Adică ”ciocănitul de la ușă”. Să fim serioși! Parcă deficiența mea de miopie genetică, acoperită parțial de lentilele de contact, îi poate reda vreodată vederea ”sorții oarbe” sau, cum spuneau latinii ”fortuna labilis”? Fără a mai menționa că, în sfertul de secol care a trecut de la prima și ultima noapte a majoratului meu pseudo-romantic, am schimbat mai multe uși de la apartamentele închiriate, decît alți cocitadini – meniul revelionului sau reședința soacrelor.

De cîte ori avem ocazia să ne ciocnim, absolut întîmplător, unul de celălalt, ciudata de Vanga mă avertizează cu seninătate apocaliptică, în același timp indicîndu-mi cu degetul ei arătător la o linie desfășurată pe o suprafață imaginară: ”Ai grijă! Nu uita că în harta ta astrologică, Soarele natal e foarte prost aspectat cu o planetă esențială de pe orbită...”
Fără a uita să își închidă ochii albaștri, ignorați, pe nedrept, din cauza ochelarilor cu dioptrii, Vanga continuă, în majoritatea cazurilor, același refren ermetic, cel puțin pentru mine: ”... da, o situație carmică ce ți-ar da peste cap toate relațiile intime nu dorești nimănui, desigur”. ”Nici chiar mie personal?”, adaog eu și merg mai departe fără a-i da ocazia să îmi pareze, salutînd-o din mers cu vîrful palmei întors în sus.

Vanga a refuzat întotdeauna să îmi spună numele acestei planete indispensabile: de parcă, dacă i-aș fi aflat combinația exactă, aș fi ”dat o spargere” la ”seiful” sorții! și totuși, ce înseamnă acest lucru l-am înțeles doar atunci cînd am vrut să mă căsătoresc prima dată. Atunci eram la frontiera bunelor intenții personale cu dorințele exagerate ale eșuatei logodne: acum înțeleg și eu că nu te poți pune cu planeta destructivă Pluton, care face quadratură cu Venus exact în semnul casnic al zodiei ”Rac”.

În harta mea astrologică (”destul de simplă încît să o parcurgă orice începător în tainele planetelor”, o citez cu exactitate pe Vanga), Venus în casa a cincea ar trebui să îmi înnobileze sentimentele și să îmi favorizeze viața afectivă, precum și nașterea copiilor. Nu mai zic de promisiunile potențiale de baftă chioară pentru jocurile de noroc.

Ca să fiu sincer pînă la capăt, trebuie să mărturisesc că nu mă pot plînge pe lipsă de prieteni și distracție continuă. Grupul-nostru-de-vineri (care își trage seva evident de la valențele planetei Venus, dar ”cimentat” de relații pur bărbătești!), se menține în ”albia” prieteniei nu o singură decadă deja. O partidă de joc de dame e principalul pretext al socializării tipic masculine. Aproape fiecare weekend se termină cu ”barbecue” și zeamă de varză murată. Evident, spre dimineața zilei următoare. Cea mai specială varză murată din lume obișnuia să ne-o aducă Zac, chiar de la soacra lui preferată. Asta pînă de curînd. Pentru că fericirile mărunte se termină mai abrupt ca jocul de dame!

Dar nedreptățile vieții merg atît de departe, încît nu îmi trece prin cap de nicio manieră cum aș putea să compensez propria miopie fiziologică cu soarta oarbă, pentru că suspectez că sînt cel mai nedreptățit dintre toți. Dar atunci îmi amintesc imediat de ”Soarele natal prost aspectat cu o planetă esențială de pe orbită” și mă las în voia fenomenelor sau a preietenilor!

De exemplu, Zac e cel mai norocos dintre membrii grupului nostru. Prietenul nostru se deșteaptă în fiecare dimineață de la intensitatea zîmbetului enigmatic al ”Monei Liza”. Ajunsă cu bine la bătrînețe venerabilă și cu taina rictusului neelucidată pînă la capăt, soacra sa obișnuiește să intre în dormitorul fiicei și a ginerelui cu micul dejun servit la pat. Această fericire (nesperată!) Zac o datorează pe deplin planetei Venus, staționată în casa a patra de pe harta sa astrologică. Cu o asemenea configurație binecuvîntatătă te poți aștepta oricînd la o soacră îmbogățită peste noapte de la afacerile cu imobiliare. Principalul e ca ultima să nu fie născută sub semnul Scorpion, cu discordia și gelozia incluse la pachet, alături de iubirea ei pătimașă. Or, în cazul lui Zac lucrurile stau anume așa, încît eu prefer oricînd soacrei sale aroma de cafea puternică pe care mi-o pregătesc singur, direct în ibricul rămas de la ultimul meu divorț.

Basil e cel mai tînăr din grupul nostru ocult, dar se lamentează cel mai mult dintre noi: mă rog, complicații ale organelor genitale și cu vecinii de bloc. Evident că lipsește cel mai mult de la reuniunile noastre comune. Nu mai tîrziu decît săptămîna trecută, de exemplu, în loc de o ”față de Venus” care să populeze coperțile lucioase de glamour s-a ales doar cu fundul ei veneric.

Desigur că Vanga i-a condiționat imediat pățania amoroasă de aspectele tensionate ale planetei Venus, staționată în aceeași casa, exact a șasea, am notate aicea toate detaliile în agendă, cu belicosul Marte și trăsnitul de Uran!

Sau, cu Venus plasat în a noua casă celestă, era de așteptat ca T.B. să fie atras în vîltoarea călătoriilor în străinătate.

În schimb Rick e trader la bursa de mărfuri. Venus plasat în casa a opta îl ajută să ia deciziile cele mai înțelepte referitor la faptul cum să cumpere mai ieftin petrolul și să vîndă mai scump pulpele. Cele de pui. Dar se mai întîmplă să dea și greș din cînd în cînd: în timp ce luna își freca mîinile de bucurie, profitul virtual i-a fost lovit cu toată brutalitatea de epidemia de gripă aviară. Sărmanul Rick a intrat la apă sigură.

Ca să-l ajutăm cumva, am hotărît să recurgem la un trick din arsenalul astrologiei, ca pe un pariu șmecheresc contra sorții oarbe. Adică să atragem, cu orice preț, în intimitatea cercului-nostru-de-vineri, un fortunat remarcabil al orașului.

După ce am convins-o pe Vanga să efectueze cercetări intense în domeniul tainic al conexiunii universale, s-a dovedit că gardianul Lino răspunde cel mai bine necesităților grupului nostru. Cu planeta Venus plasată la cuspida caselor zece și unsprezece – ne-am gîndit în taină cu satisfacție – binecuvîntatul de Lino ne-ar fi stimulat situația socială, avansările pe scara ierarhică și orice ofertă imbatabilă ce ne-ar fi sporit șansele și reputația de cetățeni onorabili. La îndemnul Vangăi, doar despre o singură problemă ar fi trebuit să ținem cont: în harta astrologică a lui Lino-cel-oacheș Venus e amenințată cu scandaluri inevitabile de către Saturn-restricționarul.

Într-o perioadă de numai trei luni, Lino o avea la picioare pe însăși fiica cea mică a Ministrului de interne, dar pomenindu-se că o ține mai mult în brațe pe soția principalului bancher al țării. Așa cum era de anticipat, la nuntă nu a fost invitat niciunul dintre membrii clubului nostru, dar am aflat suficiente detalii din reviste paparazzo mai mult decît să fi fost noi prezenți acolo. Într-un cuvînt, expus la revanșa internelor & finanțelor naționale Lino a nimerit direct în brațul puternic al Justiționarului suprem al țării, după care nici măcar tortul cu nouă nivele și un strat gros de frișcă nu a putut reține mireasa să fugă direct de la propria ei nuntă.

Dar tot răul e spre bine, căci doar un eveniment ca acela putea declanșa o configurație atît de benefică a planetelor care să ne permită să tragem la loterie lozul cel cîștigător. Devenise clar că Vanga a avut perfectă dreptate tot timpul. Iată cum s-a întîmplat totul. Cu o săptămînă mai înainte s-a întîmplat ceva deosebit, ca o mișcare a sloiurilor de gheață la cuspida iernii cu primăvara. Marea surpriză a avut loc chiar la Extragerea săptămînală a loteriei naționale ”6 din 49”.

Mostra de rom din trestie de zahăr adusă de T.B. din ultima țară latină pe care a vizitat-o m-a încurajat să scot din mapa cu documente un bilet de loterie imaculat, pe care îl avea să completăm împreună cei prezenți. Cîte o cifră au ales Rick, T.B., Zac și, după multă muncă de convingere patriotică, Basil. Așa cum sub influiența evenimentului neplăcut din viața sa Lino a refuzat să sacrifice 6 Ron pentru opera colectivă, eu am pariat singur pe două numere. Adică ultimul și primul. Mai exact valoarea numerică a logodnicei imposibile și a căsătoriei pe bune. Ambele ratate.

Spre surprinderea tuturor membrilor, Lino m-a acționat în judecată, învinindu-mă că i-aș fi furat biletul cîștigător. Dar la fel ca legendarii D’Artagnan și cei trei mușchetari în vremurile lor de glorie reînviată, martorii și prietenii mei fideli au întors procesul în albia sa judiciară normală.

Acum am propria mea casă, preluată de la Rick pentru a-l salva de la falimentul iminent. Pentru a nu provoca, din neatenție, soarta, acum îmi adun, în fiecare weekend par al lunii curente, prietenii cu planete dificile pe orbita horoscopului individual. Din păcate, astăzi se anunță un sfîrșit de săptămînă fără de prieteni.

Astăzi este iarăși o sîmbătă pară și îmi iau, din precauție, o doză de deprimare, urmată de o alta de melancolism, gîndindu-mă tot timpul că grupul nostru de vineri e amenințat cu destrămarea. Și cum ar fi altfel? Cu Venus plasat inevitabil în casa a noua, T.B. e prins mai mult prin călătorii în străinătate. Săptămîna care vine ne-a promis că revine în țară, și ne adună pe toți la o mostră de wisky din ferigă de Kilimanjaro. Acum cel mai mult lipsește dintre noi Basil: preocuparea lui cea mare e să găsească un raport perfect demonstrabil între femeile palpabile și revistele glamur. Dar și Zac e prea stresat de noua sa soacră și ex-jumătatea conjugală a proaspetei sale soții.

Prima bucurie a zilei e un telefon pe care nu m-am așteptat să îl mai primesc vreodată. Ferchezuitul de Lino și-a luat inima în dinți și, de partea celalată a firului elastic, mă roagă insistent să îl iert. ”A fost orbit de lumina rampelor și a egoismului”, îl citez exact. Desigur, nu pot să îi refuz nici măcar diagnozele. În semn de recunoștință, vocea recunoscătoare de la celălalt capăt al firului mă anunță că a trimis deja un curier special, aproape somîndu-mă să cobor la ușa de la intrare.

Din cauza grabei am uitat, desigur, să îmi pun lentilele de contact, dar nu mai e timp de întoarcere. Planetele nu îți oferă acestă șansă prea des, așa că mă grăbesc să ajung cît mai curînd la ușă. Trag de clanța rece, mai ceva ca Arhimede de pîrghia lui cu care putea să răstoarne Terra. Din neatenție mi-am prins mîna și un fir de roșu mi se prelinge pe palmă. Dar inima nu ține seama de micile accidente ale materiei, mai ales că durerea minoră îmi este imediat replasată de un sentiment cosmic absolut șocant. Dar încă nu mi-e dat să știu, și poate de aceea rămîn echilibrat! În sfîrșit reușesc să deblochez ușa grea din zăbrele de fier inoxidabil.

Nu mare mi-e mirarea, remarcînd în fluxul miopiei mele o tînără care, la rîndul ei, pare să își șteargă cu exces, chiar dacă nu e cazul, ochelarii încadrați în rame verzi. Cel mai mult mă intimidează și mă surprinde cu plăcere neocultată faptul că aduce izbitor cu Vanga.

Doamne, în ușa casei mele stă Venus!