agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-18 | |
5 PORUMBIÞA LUI DON BASILIO
Porumbița lui don Basilio era o femeie frumoasă, netrecută de prima tinerețe, care s-a recomandat Paulina, supranumită Porumbița. A început să povestească despre călătoria până la Zlatna cu trenul. Am încercat să-i las singuri și să merg în camera lui don Basilio, dar acesta nu m-a lăsat și mi-a spus să rămânem împreună. Nu înțelegeam de ce nu vrea să rămână singur cu Porumbița lui. Am vorbit de toate și nimic. Am aflat că Porumbița vindea plase de piață din pânză sau împletite din fir de cânepă confecționate chiar de ea. Relația ei cu don Basilio era mai mult un fel de prietenie și nu una amoroasă stabilă. Porumbița îl primea de fiecare dată când venea să se odihnească la ea. Cum s-a luminat de ziuă don Basilio a dispărut și nu știam ce se va întâmpla cu Porumbița. Peste vreo oră apare don Basilio zâmbind. A invitat-o pe Porumbița să meargă cu el, dar și pe mine. Eram surprins și nu știam ce să fac? M-am conformat și am plecat toți trei spre o țintă neprecizată! După vreun sfert de oră de mers, am ajuns la o casă destul de mare care avea în fereastră un anunț în care se anunța închirierea unei camere pentru familiști. Acum am înțeles acțiunea lui don Basilio. Am intrat și am văzut camera în care urma să stea noua perechea. A întrebat-o pe Porumbiță dacă îi convine? Aceasta a fost de acord să rămână aici. Porumbița a rămas la gazdă iar noi ne-am întors la cămin să-i ducă bagajul Porumbiței. Pe drum don Basilio mi-a povestit câte ceva despre Porumbița, dar nu suficient să fiu lămurit! Nu începusem bine discuția și ne-am întâlnit cu Pilu, care venea de la o petrecere și era bine dispus. Voia să mergem cu el la un restaurant, dar don Basilio l-a refuzat categoric. Don Basilio mi-a spus cine era de fapt Porumbița! Cu toată instabilitatea amoroasă dintre el și Porumbiță cei doi aveau o fetiță pe care o botezaseră după numele tatălui; Vasilica! Nimeni nu-i spunea pe nume și o strigau Lica Vulpica! Lica Vulpica avea un păr blond auriu și ochii albaștri, furați sigur de la tatăl său. Mama Porumbiței făcea parte dintr-o familie de meșteșugari din oraș, dar după venirea puterii socialiste practica împreună cu fiica sa Porumbița confecționarea de plase, însă erau înrolate într-o cooperativă meșteșugărească, căci altfel nu se putea. Mai erau multe de spus, însă am ajuns la cămin. L-am lăsat pe don Basilio să se bucure de întâlnirea cu Porumbița sa. Duminică după amiază aveam să ne întâlnim din nou cu fericita pereche de porumbei! Am mers la grădina de vară din spatele cinematografului local, unde era liniște în acea după masă de duminică. Don Basilio îmi făcuse un portret favorabil, astfel încât Porumbița și-a dezlegat limba față de mine, povestindu-mi multe aspecte biografice despre familia ei. Don Basilio nu a oprit-o din tot ce povestea considerând că merit să ascult totul. Am aflat că fetița lor împlinea în toamnă șapte ani și va merge la școală. Porumbița îl voia pe don Basilio reîntors în oraș, dar acesta refuza această reîntoarcere deoarece voia să devină un om cinstit și corect, iar în orașul său nu putea să fie ce voia! Cei din Banda Zoo îl voiau reîntors pentru a beneficia de serviciile sale și implicit ale avantajelor pe care le-ar fi adus-o bandei. Porumbița era tristă că nu putea să-l lămurească pe don Basilio să revină în bandă cu toate că ea nu acționa în bandă, dar avea unele avantaje. Trebuia să se întoarcă fără Lupul Alb. Despre această vizită și întâlnire nu trebuia să se vorbească nimic din care să ajungă la urechile celor din banda Zoo. Astfel că duminică seara Porumbița avea să-și ia zborul spre vechiul cuib. Am plecat din timp de la grădina de vară pentru a lăsa timp porumbeilor să-și trăiască întâlnirea din cuibușorul improvizat ad-hoc. Aveam să mă reîntâlnesc cu don Basilio la cămin și acesta mi-a spus că se va muta de la cămin la noua gazdă. Mi-a explicat că la cămin eram trei într-o cameră, iar el voia să fie singur și liniștit. Chiria la noua gazdă nu era prea mare și don Basilio o putea plăti fără probleme. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate