4.

După prorocirea lui Gamaliel sosise timpul în care trebuia să apară omul care va aduce semnul zodiei mielului.
Ultimul om apărut în oraș era Simon Răureanu. Ajunsese la gară pe jos, trenul spre B. plecase demult, iar el se opri în fața bufetului cu vitrine mari și luminate, din care ieșeau oameni veseli aducând cu ei în stradă aroma cafelei și a fumului de țigară.
Începuse să plouă.
«Oare să intru sau nu?» – se întrebă în gând. Îl durea pieptul și începuse să i se învârtă capul.
A intrat. Norii de fum și abur l-au lovit în față cu aroma lor caldă. Oamenii îl priviră curioși. Orașul era mic și în mai toate cafenelele și restaurantele, clienții se cunoșteau între ei, de aceea toți îl priveau cu o curiozitate înțepătoare, mai ales că până a doua zi după amiază nu pleca nici un tren.
Câteva clipe se simți străin și începu să privească-n jur încercând să recunoască pe cineva, dar nu zări pe nimeni cunoscut. Aproape nici nu băgă de seamă cum se apropie de el bătrânul însoțit de țapul său alb cu un singur corn și spre mirarea tuturor, deoarece aproape niciodată nu intra în vorbă cu nimeni, îl întrebă:
– Care este numele tău de botez om bun?
Simon vru să-i întoarcă spatele bătrânului și să iasă afară din bufetul în care abia
intrase și nici nu apucase să se apropie de tejghea, însă privirea bătrânului parcă îl țintuise locului, simți cum fruntea i se acoperă de sudoare și poate nici nu-și dădu seama când șopti răgușit:
– Simon... – după care adaugă, – Simon Răureanu.
– Simon?!... – strigă aproape speriat bătrânul, punând mâna streașină deasupra
ochilor ca să-l vadă mai bine. – Simon, adecă Petru, adecă piatră!... după care făcând doi pași spre Simon Răureanu și lipindu-și degetul arătător de pieptul acestuia proroci cu voce puternică, poate mai puternică și mai cutremurătoare decât de obicei, deoarece aproape toți mușterii bufetului își întoarseră capetele spre el:
– Așa zice Domnul cel răstignit: «Pe această piatră, Eu îmi voi zidi biserica, căci
aducătorul semnului zodiei mielului a și sosit și vor picura din cer șasesuteșaizecișișase de picături de foc și pucioasă pe conștiința de paie a celor nenăscuți în zodia mielului! Vai de voi cei nenăscuți în zodia mielului!... Cine altul ar putea fi aducătorul semnului?... Iată omul! – aproape urlă bătrânul și făcând un pas în spate se lăsă în genunchi.
Simon Răureanu care stătea împietrit de spaimă, crezu că bătrânului i se tăiaseră picioarele din pricina slăbiciunii, dar imediat își dădu seama că se înșelase, deoarece bătrânul așa cum stătea îngenunchiat, bătu o mătănie, atingând pământul cu fruntea, stăpân pe mișcările sale și conștient de ceea ce face.
Câteva clipe, Simon rămase împietrit locului, neștiind ce să facă, de aceea gestul puștiului cu buza de iepure, care îi făcuse semn să ia loc lângă el la masă, i s-a părut ca o mare salvare, ca o salvare de la înnec spre exemplu.
– Nu-l băga în seamă e dus cu pluta săracu’, – șopti puștiul cu buza de iepure, după
care întinzându-i mâna se prezentă:
– Matei Creastă!
În același timp bătrânul Gamaliel se ridică în picioare și proroci cu mâna îndreptată
spre Simon Răureanu:
– Vor pune mâna pe aducătorul semnul zodiei mielului și-l vor târî prin piață,
îl vor batjocori, și-l vor arunca în temniță. Vai celor care vor face acest lucru! Mai bine ar fi fost pentru ei dacă nu s-ar fi născut... Cine are urechi de auzit să asculte, cine are ochi de privit să privească, ascultați priviți și luați aminte, zodia mielului e pe cer și vai celor ce nu se vor naște a doua oară din apă și din foc!

Va urma.