agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1924 .



O cameră goală
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ShadowX ]

2011-07-02  |     | 



E o cameră goală, această cameră a ta.

Ușa ușor întredeschisă pare a se mișca imperceptibil. O iluzie optică, desigur. O lumină palidă izvorăște dinlăuntru, pâlpâind încet, fără vreun ritm anume. Mânerul ușii e cald încă, dar știu că se va răci curând. Va fi rece ca gheața mâine dimineață.

E o camera goală ce mă invită înăuntru, dar nu îndrăznesc să intru. E camera ta – e scris chiar aici, pe ușă. Zgâriat în grabă cu vârful pilei de unghii, un cuvânt – numele tău - ca un avertisment. Lasciate ogni speranza…

Îndrăznesc să arunc o privire prin ușa întredeschisă. Un zid: alb, neutru, reflectând lumina în ton cu becul pâlpâind. Un păianjen și-a țesut pânza într-un colț și-acum așteaptă. Așteaptă în zadar. Doar eu mai sunt în viață aici, și n-am de gând să intru. Păianjenul mă fixează cu privirea.

În stânga văd o jumătate de vază cu o duzină de trandafiri uscați. Au fost cândva roșii. Le văd frunzele, aproape dezintegrate, strigăte înghețate în jurul ultimei picături de sevă. Petalele sunt maronii acum, culoarea sângelui uscat. Culoarea unghiilor zgâriind într-una un perete vechi de cărămidă.

Mi-aduc aminte de camera aceasta. Dacă închid ochii aproape o pot vedea așa cum a fost, dar încețoșat și incomplet, ca un miraj întrezărit cu ochii mijiți în soarele după-amiezii. Deschid ochii. Păianjenul mă privește batjocoritor. Cred că e deja mort – doar o carapace chitinoasă încătușată de propria pânză, animată de curenți trecători.

E o cameră goală, sfințită în numele tău.

Cine ești tu?

Nu îmi aduc aminte.



Rotterdam, 23 decembrie 2008

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!