agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-07-21 | |
...nu vor să înțeleagă că între ei și ăsta există o diferență.Chiar dacă a trecut prin tot felul de buclucuri într-o existență de aproape șaizeci de ani,devenind până la urmă un bețiv singuratic,care-și tot propune sà își refacà viața pe măsură ce acest lucru pare tot mai puțin posibil sau,hai să-i zicem,probabil și care,mai nou,după ce și-a luat din proaspăt carnetul de conducere,într-o ambiție care nu știu dacă are vreun rost,visează la momentul când va avea o mașiună și când datele problemei se vor schimba definitiv,crede el cu o naivitate absolut aiurea având ìn vedere vârsta pe care o are.Ca să nu mai vorbim de experiențele destul de nefaste prin care a trecut,începând cu divorțul de o femeie cu care avea de-acum doi copii,cu disputa de ani de zile pentru acești copii la care nu voia nici în ruptul capului să renunțe,cu furtul acestora în pofida a ceea ce a stabilit tribunalul,cu furtul lor de după,de càtre propria lor mamă,cu faptul că aceștia au crescut chiar ca între două răpiri,devenind de necontrolat cu vârsta,luând-o pe drumuri dubioase până la urmă,pierzându-se efectiv din vederea sa,văzându-i sau mai bine zis nevăzâdu-i cu anii,aflând despre ei mai degrabă dela alții,convorbirile cu ei fiind cu totul false,o simțea de cum îi auzea,îi simțea ascunzând mereu câte ceva,mulțumindu-se să creadă că,de fapt,este vorba de rezerva aceea a tuturor copiilor față de exigențele propriilor părinți ,niște minciunele cu care își apără ei intimitatea,îcăpățânâdu-se să creadă un astfel de lucru cu disperare,fugind mereu,în cadrul aceleiași disperări,de gândul că la fel de bine poate să fie și altceva,ceva ce nu mai are nici o legătură cu niște minciuni nevinovate,proprii tuturor copiilor în relația cu părinții la un moment dat.Băiatul era undeva prin Spania,se vorbea că făcuse și pușcărie pe-acolo,fata era în Italia,pe undeva prin Sicilia,amandoi ocupându-se cu ceea ce se ocupaseră și în țară,cu a face orice pentru a nu face nimic-cum a caracterizat careva o astfel de postură,cea a coțcarilor care învârtesc tot felul de treburi dubioase din care deobicei se câștigă mai mult decat dintr-un serviciu oarecare,mult mai mult uneori,ipostază în care se poate trece cu ușurință,în cazul unora,peste inconvenientele unei astfel de situații.Fică-sa a fost acasă cu vreun an în urmà,ca să-și facă acel pașaport special pentru Dubai,am înțeles,pentru a putea accede la piața aurului de acolo,care cică oferă o mie de avantaje,mai ales celor care se duc să cumpere pentru a vinde la cu totul alt preț în altă parte,cazul ei.Pe băiat l-a așteptat de Paști,a pregătit un adevărat festin,cu miel,cu caș de oaie,cu tot felul de trufandale,a cumpărat până și o șuncă afumată,a făcut cârnați de casă,ca ăla să îl anunțe în ultimă instanță că nu mai poate să vină.De vreo zece ani n-a fost acasă decât o singură dată,este normal că îi este dor să-l vadă,chiar dacă,în ce privește odrasla,lucrurile par să nu stea la fel.Îl aștepta,de astădată, să vină cu o mașină cumpărată la mâna a doua,pe mai nimic,i-ar fi dat el banii,foarte bună în România,la condițiile de aici,pentru unul ca el,un pensionar care n-are de făcut cine știe ce drumuri,până la piață,eventual,care are timp să se ocupe de acel fel de taximetrie clandestină,cărându-și veciunele la oraș de două ori pe săptămână,așa cum face nănașu-său,pe bani,desigur,ca să aibă apoi de votca pe care o bea numai cu bere,deocamdată din pensia lui dela mină,de vreo șaisprezece milioane,niciodată de ajuns dealtfel,în primul rând pentru că mereu are de plătit câte o rată la bancă pentru sumele pe care le-a dat odraslelor,ca să-i ajute în niște afaceri obscure pe care cică le-ar avea pe-acolo pe unde-și duc veacul,despre care nu știe decât că nu par să prospere,dimpotrivă,care dispar pe rând,lăsând locul altora,mereu mai extravagante,altor împrumuturi,singurele care fac,până la urmă,să existe o legătură între el și aceste odrasle,lucru care-l mulțumește într-un fel,chiar dacă suportă ratele de care nu mai scapă niciodată,considerâdu-le ca fiind prețul acestei legături,mai degrabă ideale,fără de care ar fi cu totul singur pe lume...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate