Caută și distruge
Elimină ca să nu fii eliminat
Iubește moderat să nu fii orbit
Arde și pedepsește-ți dușmanii
Nu te încrede, ci cercetează.

( “FliesOuija – Avânt” )


Visul îl trezi asemeni unei palme primită peste ochi. Se afla în casa lui Magnus unde băuseră și discutaseră făcându-și planuri pentru cabana de la munte, desigur și pentru infiltrarea lor în templele O.N.A și Flacăra Neagră. Întinși la vorbă iar afară făcându-se târziu, rămase peste noapte aici. Interiorul casei fiind tapetat în nuanțe de negru cu spoturi mici roșii ce răsăreau de ici și colo, îți dădea impresia că te afli într-un lăcaș de cult. În pofida acestor lucruri se mai adaugă falnicul altar cu obiectele specifice iar deasupra lui o mare oglindă neagră cam de un metru și jumătate, ce fusese folosită cu un real succes de către Magnus în invocațiile magice. Alături de altar, roba neagră era frumos împăturită așteptând ca stapanul ei să o îmbrace.
Tovarășul său dormea dus, sforăind pe canapeaua din centrul încăperii. Shobo, se frecă la ochi dezmeticindu-se un pic, apoi pus în poziție de lotus pe marginea patului, se conectă în astral la biblioteca akashică. Nu prea mare îi fu surpriza când observă imagini asemănătoare visului ce abia îl avusese. Își putea aminti foarte ușor orice vis, cu toate detaliile, datorită unei tehnici de memorare a viselor învățată la începutul carierei de adept al ocultismului, tehnica reușindu-i chiar din prima.
În vis se făcea că este cu piatra sa roșiatică în mână, alături de vreo încă alte câteva persoane și ele cu câte o piatră asemănătoare în mână. Mintea fiindu-i legată printr-o rețea invizibilă la akasha, încerca acum a reveni asupra întâmplărilor din vis. Asemeni unui film ce-l derulezi din telecomandă, numără celelalte persoane ce erau prezente la acel ritual în noapte. Erau în număr de doisprezece, el fiind a treisprezecea. Erau într-un cerc de protecție într-o pădure lângă un râu. Se îndreptau toți cu pietrele spre niște mecanisme. În spatele lor, pentru fiecare din ei, se afla câte o femeie dezbrăcată complet purtând doar o inscripție de sânge pe frunte. De aici însă se întrerupse firul, imaginea devenind neagră. Era momentul în care se trezi din vis.
Ieși din starea de tranșă, având broboane de sudoare pe frunte fiind destul de epuizat. Știa că nici încercarea de comunicare cu gardianul său protector nu va avea nici un rezultat acum. Nu era suficient de pregătit, avea de urmat antrenamentul acela de șase luni, în care se putea întări asupra invocațiilor pe sigiliu și nu numai. Ca un adevărat satanist, la început avea de luptat și învățat singur fără ajutorul cuiva, de aceea inițiativa cu cabana lui Magnus era un prilej super potrivit pentru această îndeletnicire. Oricum trebuia a-și face ceva pregătiri de drum, estimate de el undeva la o săptămână pentru plecarea în munte.
Găsi pe masă o cutie de bere pe jumătate terminată. Luand-o în mână o deșertă instant pe gât. Se șterse la gură și își zise să fumeze și un “cui”, așa că se duse în bucătărie.
- “Se pare că Magnus ăsta, e cam slab în privința accentelor ezoterice, nu prea mi-ar fi de mare folos, decât poate dacă…” gândea în sinea sa, Shobo.
Aruncă o privire la ceas: era ora 3. Scoase din buzunarul hainei agățată în cuierul de la intrare Cartea Umbrelor. Un grimoar personal de vrăjitorie, frumos personalizat în care însemnă ceva elemente în alfabetul inventat chiar de el la vârsta fragedă de numai opt ani. Nimeni nu ar fi putut descifra însemnările valoroase din acest grimoar al magilor și oricine ar fi îndrăznit a-l deschide ori folosi fără voia sa avea de înfruntat blestemul aprig cu care era consacrat. Îl închise trasand o pentagramă în aer și mângâie coperta de mătase roșie unde erau desenate simbolurile acelea ciudate.
Dimineața își luă rămas bun de la Magnus, dar nu înainte ca acesta să-i înmâneze un ghemotoc mic de păr al unui tigru.
- I-al prietene, căci știi ce ai de făcut.
- Desigur, am să vorbesc astăzi și cu cele două adepte care le-am introdus în treabă luna trecută. Poate dăm drumu în sfârșit la grupul nostru, preciză Shobo.
- Da, nu e graba, vezi ce faci! Eu încerc să iau legătura cu câteva din relațiile mele căci avem foarte mult de lucru.
- Bine, păstrăm legătura. Vezi să nu mă uiți cu cabana, îi facem inaugurarea printr-o blasfemie pe cinste, zicând acestea începu să râda diabolic. Le racolez imediat eu pe alea două că oricum sunt dornice și cam prostănace.
Magnus râdea și el în hohote, dădură noroc luându-și rămas bun. Doi nebuni periculoși cei drept, deși aparențele fiecăruia dintre ei înșelau amarnic orice făptură fragilă și slabă de înger. Tot drumul înspre casă se gândi, plănuind cum se va desfășura prima seară la cabană și cum Biblia primită în dar de la un fost călugăr va arde în focul mistuitor a-l Infernului, cum fetele vor geme de plăcere și cum interesul lor meschin de a le folosi fără ca ele a-și da seama va da roade minunate. Făpturi proaste, mult prea mici pentru lumea asta mare în care sataniștii se scaldă în voie.
Se opri la barul din apropierea apartamentului său, comandă o bere rece și o rugă pe barmaniță dacă poate pune și ea Rotting Christ.
- Aoleu zici că e înmormântare aici, și așa nu e nici dracu în bar.
- Hai Shobo, așa de dimineață te-ai găsit tu să-l auzi pe Christ?
- Da Morty doar nu l-oi asculta pe Jesus, că doar nu am luat-o razna. Am de sărbătorit ceva. Poftim! Îi înmână cinci lei. Ia-ți și tu o bere și vin-o la masă cu mine.
Barmanița îi zâmbi făcându-i cu ochiul, șterse paharul ce-l avea în mâini apoi îl agăță pe postavul de sus cu gura în jos.
- Ce melodie vrei, nebunule?
- “Out of Spirit” ca să fie în intonanță cu starea mea de acum.
Mortycia râse și apăsă butonul play al combinei. Ritmurile piesei invadară barul acaparându-l în totalitate din toate colțurile. Parca fusese trezit la viață din cripta în care zăcea până la venirea lui. Se duse la vitrina frigorifică, scoase o timișoreana ce se brumă când luă contact cu aerul și veni să ciocnească cu Shobo. Se așeză ușor pe scaun după ce luă două înghițituri zdravene din bere.
- Nu degeaba ești tu fire gothică, se vede după cum sorbi din bere, îi remarcă Shobo acesteia.
- Îmi era sete dragă, se scuză aceasta.
- Și de data aceasta ce mai sărbătorești, iar vre-o afacere de-a ta cu furăciuni?, întrebă Mortycia.
- Ha-ha-ha, nu mă mai ocup cu furăciuni de ceva vreme dragă Morty.
- Păi atunci ce este?
- Păi nu știi că la mine orice zi e prilej de sărbătoare?
Mortycia având pachetul de țigări uitat undeva pe sub tejgheaua barului, și desigur din comoditate se întinse servindu-se din pachetul lui Shobo ce se afla pe masă.
- Ce bine că mi-ai amintit, o bere fără un tutun nu merge, zise acesta în timp ce-și aprindea și el un Pall Mall.
Barmanița îi putu remarca o licărire și o dilatare a pupilelor amicului ei, însă păstră pentru ea aceste gânduri. Se ridică în picioare și plecă să-i aducă o altă bere, căci le cam sorbea.
- Poftim! E din partea casei.
Shobo, nu-i răspunse. Stătea nemișcat privind undeva în gol.
- Alooo! Ce faci, dormi? îi strigă Mortycia fluturându-i mâinile prin fața ochilor.
Nimic, părcă era înlemnit. Puse mâna pe el să-l scuture, dar și-o retrase foarte repede din cauza fierbințelii ce dogorea din el. Avu impresia că începe să plutească în aer levitând, se dădu doi pași înapoi, frecându-se la ochi.
- Ooo, altă berică, Morty? îi zise acesta revenindu-și.
- Mă sperii, Shobo! Ce-i cu tine?
- Adică?
- Păi mai devreme… făcu o pauză întrerupându-și vorba. Mă rog, nimic, spuse hotărâtă Mortycia dând din cap.
Căutându-se prin buzunare de bani, barmanița îl bătu pe umăr:
- E din partea casei, nu-ți face griji.
Înveselindu-se și mângâindu-și ciocul său negru îi zise zâmbind:
- Înțeleg, de aceea avea gustul mai bun sticla aceasta, mersi Morty.
Râseră în cor amândoi. Mortycia lăsându-l a-și savura băutura liniștit, fugii spre bar dând volumul muzicii un pic mai tare, pierdându-se în treburile localului.
Rock-ul, muzica lui de-o viață îl alina, îl liniștea și îi dădea putere. Îl ducea cu gândul pe meleagurile entitățiilor, dansând alturi de ele, făcând parcă parte din lumea lor. O lume pe care în curând o va putea prezenta întregii umanități, iar cei slabi vor fi striviți și călcați pe țestele însângerate de către cei care dețin puterea și controlul. Biserica împreună cu minciunile sale va dispărea instalându-se peste cenușa acesteia adevărata realitate dură.