În seara zilei respective, Volfik a convocat în apartamentul lui o "ședință de partid", la care au răspuns prezent Horea și Jorj, toți trei fiind ultimii locatari ai "gulagului din umbra palmierilor". Se uitau unul la altul ca și cum s-ar fi văzut pentru ultima oară, deoarece pentru ei era tot mai clar că întrebarea la ordinea zilei era: "Cine este următorul care pleacă din «gulagul din umbra palmierilor»?".
Rusul a făcut ce a făcut și a scos o sticlă de vodcă "Stolicinaia", precum și trei pahare mari pe care le-a pus cu multă grijă pe masa din bucătărie, ca pe niște lucruri de mare preț, după care s-a uitat la cei din jur, spunându-le:
- Astăzi doresc să sărbătorim împreună întâlnirea istorică dintre ruși și americani, care vor stabili sferele lor de influență în lume!
- Mai bine zis, să consfințească ceea ce s-a produs deja în Europa de Est: înlocuirea regimului comunist unipartid cu unul democratic multipartid!
- Jorj, dar în R.S.R. nu s-a schimbat nimic, așa că să nu ne pripim cu generalizarea! a atras atenția Volfik, umplând paharele pe trei sferturi. Apoi s-a dus la frigider, de unde a scos trei farfurii pline cu bucăți mari de pește prăjit. A mai apărut cu câteva lipii din făină cu tărâțe.
- Volfik, este prima "ședință de partid" la care se mănâncă și se bea. De ce? a întrebat Oprea.
- Pentru că la Malta se va stabili ca toate țările foste comuniste din Europa, membre ale Tratatului de la Varșovia, să intre într-o uniune denumită, probabil, Comunitatea Statelor Independente, care va avea capitala la Moscova. Acum ați înțeles de ce vom face o "ședință de partid" cu mâncare și băutură?
- Nu fi atât de sigur! Mai bine să vorbim la concret. Unde are loc întâlnirea? nu s-a lăsat Jorj dominat de tovarășul de la răsărit.
- Înainte ca eu să vă prezint o dare de seamă despre această întâlnire, să bem un pahar de vodcă, dar dintr-o dată, până la fund, fără să gustați nimic înainte! a propus Volfik, cu mâna deja pe pahar.
Cei doi români s-au conformat, simțind apoi că le arde gâtul și stomacul.
- Hm... hm... hm... dă-i drumul... aoleu ce mă ustură!... dă-i drumul... hm... hm... hm... cu darea de seamă... hm... hm... hm... Volfik! a reușit Horea, într-un acces de tuse, să spună ce vroia.
- Hm... hm... hm... mai întâi să mirosim, repet ca să fiu bine înțeles, să ducem doar pe la nas o bucată de pește, fără să înfigem dinții în ea, după care să mai dăm peste cap un pahar!
- Nu ai vodcă pentru un asemenea plan stahanovist.
- Te înșeli, Oprea!
- Nu aveți voi, rușii, vorba aceea plină de tâlc: "Nu există femei urâte, ci vodcă puțină"?
- Aceasta face parte din categoria glumelor de cantină! a exclamat Jorj.
Volfik s-a aplecat sub masă și a scos la vedere alte două sticle de vodcă, spunând:
- Sănătate vă urez!
- Sănătate! Dă-i drumul! l-a îndemnat Horea pe Volfik!
- Hmmm... hmmm... hmmm... Să începem! Întâlnirea are loc pe vasul de croazieră "Maxim Gorki", care aparține companiei "Sovkomflot", abrevierea de la "Sovremennâi Komerceskii Flot".
- Adică "Flota Comercială Modernă"!
- Bravo, Horea!
- Am făcut limba rusă la școală, până când am terminat liceul.
- Vasul a fost construit în 1969 la Șantierul Naval "Howaldtswerke-Deutsche Werft" din Hamburg. Atunci a avut numele de "SS Hamburg". În 1973 a devenit "SS Hanseatic".
- Președintele american tot acolo doarme?
- Nu! El își are reședința pe lansatorul de rachete "USS Belknap", construit în 1963, la Șantierul Naval "Bath Iron" din Bath.
- Bath?
- Bath este o localitate în statul Maine.
- Volfik, simt că-mi arde gâtul de nu mai pot suporta. Dă dezlegare la pește!
- "Allez, mes «goulagois», que la bouffe commence" (Haide, "gulagiștii" mei, ca haleala să înceapă)! a dat-o Volfik pe franțuzește.
- Care este componența delegațiilor?
- Hmmm... hmmm... hmmm... să mai dăm un pahar peste cap, ca să întărim memoria! Ordin de la fratele vostru mai mare!
Volfik a așteptat până ce românii s-au conformat, după care, vizibil satisfăcut, a început:
- Ãăă... din delegația sovietică, condusă de Mihail Sergheevici Gorbaciov – președintele Sovietului Suprem al U.R.S.S., mai fac parte... ăăă... îi voi spune în ordinea alfabetului francez: Serghei Feodorovici Ahromeiev – consilier pentru afaceri militare. Corect?
- Da!
- Atât v-ar fi trebuit să mă contraziceți! Alexandr Alexandrovici Bezmertnâh – ministru adjunct la Externe. Corect!
- ...
- Așa vă vreau! Anatolii Feodorovici Dobrânin – director al Departamentului pentru Relații Internaționale al C.C. al P.C.U.S.
- Toată lumea a auzit de el încă din timpul Crizei Rachetelor din Cuba, din octombrie 1962, când a fost ambasador la Washington!
- În U.R.S.S. i s-a spus Criza Caraibeană. Noi am retras rachetele noastre din Cuba, iar americanii pe ale lor din Italia și Turcia. Așaaa... mai departe... Alexandr Nicolaevici Iakovlev - președintele Comisiei de Politică Internațională din cadrul C.C. al P.C.U.S.
- ...
- Și Eduard Șevarnadze – ministru la Externe. Corect?
- Apoi?
- Ãăă... mi s-a uscat gâtul. Mai bem un rând!
Volfik a mai dat pe gât un pahar, fără ca exemplul lui să fie urmat de ceilalți, după care a reînceput enumerarea participanților:
- Ãăă... din delegația americană, condusă de George Herbert Walker Bush – președintele S.U.A., mai fac parte... tot așa... în ordinea alfabetului francez următorii: James Addison Baker III – secretar de stat la Departamentul de Stat.
- Mai departe.
- Robert Dean Blackwill - asistentul președintelui pentru afaceri de securitate națională. Corect?
- ...
- Jack Foust Matlock Jr – ambasadorul american la Moscova. Corect?
- ...
- Condoleezza Rice – director cu afaceri sovietice și est-europene din Consiliul Național de Securitate. Corect?
- Este prima conferențiar de culoare de la Universitatea "Leland Stanford Junior" din California. O celibatară convinsă.
- Brent Scowcroft – consilier al președintelui pentru afaceri de securitate națională.
- ...
- Raymond George Hardenbergh Seitz - asistent al secretarului de stat pentru afaceri europene și canadiene.
- ...
- John Henry Sununu – șef de personal la Casa Albă.
- ...
- Margaret DeBardeleben Tutwiler – asistent al secretarului de stat pentru afaceri publice. Corect?
- ...
- Paul Dundes Wolfowitz – subsecretar de stat la Apărare.
- Am auzit că vorbește fluent cinci limbi: engleză, franceză, germană, arabă și idiș.
- Robert Bruce Zoellick – consilier la Departamentul de Stat.
- ....
Volfik s-a oprit, lăsând capul în jos, devenit tot mai greu.
- Cum este vremea la Malta?
- Atât de rea, încât i se mai spune Summitul Răului de Mare.
- Și eu mă simt ca un vas prins de furtună în larg.
- Hâc... aici sunt de acord cu tine, Jorj.
- Concluziile summitului?
- Hâc... încă nu se cunosc.
- O faci pe niznaiul! Gorbaciov este în corzi, a pierdut pe toate planurile!
- Hâc... iar te grăbești, Volfik, să tragi concluzii!
- Atunci ce facem, Volfik, încheiem "ședința de partid"? a întrebat Oprea.
- Ãăă... situația este că... mai gustăm pește și mai tragem pe gât un pahar de vodcă! Așteptăm știri la Radio France Internationale. Până atunci, Horea, te rog, prezintă pe scurt lucrările recentului Congres XIV al P.C.R. Ca să treacă timpul mai ușor. Ce zici?
- Ãăă... am primit de la Ambasada R.S.R. ziarul "Scânteia", așa că voi avea unele date precise.
- Excelent!
- Congresul a avut loc între 20 și 24 noiembrie în Sala Palatului din București. Raportul politic, cu cele 24 de capitole, i-a luat tovarășului Nicolae Ceaușescu… ăăă… șase ore ca să-l citească. A fost întrerupt de aplauze pe o durată totală de o oră și jumătate.
- Hâc… ăăă… înseamnă că le-a plăcut foarte mult cuvântarea.
- Desigur, Volfik! Citez prima frază ca să vezi un exemplu reușit de stil clar și concis al consilierilor din C.C. Se poate?
- Hâc… ăăă… hâc… ăăă… aștept!
- "Congresul are loc în împrejurări internaționale deosebite, când în fața țărilor socialiste, a tuturor popoarelor, se pun noi și noi întrebări și probleme cu privire la calea progresului economico-social, a lichidării inegalităților și asupririi, a înlăturării pericolului războiului nuclear, care ar duce la distrugerea a însăși vieții pe pământ, cu privire la căile de transformare revoluționară a lumii, de realizare a unor relații sociale și noi relații între state și popoare în vederea asigurării și făuririi unei lumi mai drepte și mai bune pe planeta noastră."
- Limbaj de lemn! a exclamat Jorj.
- Hâc… ăăă… hâc… ăăă…era să adorm! Apropo! Cum va crește… hâc… ăăă… hâc… ăăă… nivelul de trai în cincinalul următor?
- Citez: "In cincinalul viitor, Programul-directivă prevede creșterea retribuției medii reale, 1995 față de 1990, cu 3%-8%, iar a veniturilor totale ale țărănimii cooperatiste tot cu 3%-8%. Nu trebuie să uităm că orice creștere a veniturilor oamenilor muncii este strâns legată de dezvoltarea continuă a forțelor de producție, a nivelului general al societății, că nu putem și nu vom putea niciodată să consumăm mai mult decât ne permite dezvoltarea economiei naționale, că, dacă am comite marea greșeală să consumăm peste posibilități, am ajunge într-o scurtă perioadă la oprirea procesului de dezvoltare economico-socială, am condamna de fapt patria noastră la înapoiere. Vom asigura și în continuare ca raportul între retribuțiile mici și mari să fie de circa 1 la 4,5. În nici un caz nu se pune problema – și societatea noastră nu trebuie să admită – ca raportul între veniturile mari și mici să atingă un asemenea nivel încât să se acumuleze la un pol bogații și la altul săracii."
- Hâc… ăăă… hâc… ăăă… care este salariul… hâc… ăăă… hâc… ăăă… tovarășului, știiie cineva?
- Am auzit că 18000 de lei, din care pune câte 5000 de lei în contul fiecărui copil.
- Hâc… ăăă… hâc… ăăă…care este cel mai miiic salariu în R.S.R.?
- Circa 1000 de lei.
- Ha, ha, ha! Cum rămâne cu raportul între retribuțiile… hâc… ăăă… miiici și cele… hâc… ăăă… maaari?
- Dragă Volfik, vezi ce se întâmplă dacă bei votcă în stil stahanovist? Pui întrebări retorice.
- Hâc… ăăă… hâc… ăăă… ia spune, iubitule, care este sss... structura noii conduceri... hâc… ăăă… hâc… ăăă… a P.C.R.?
- Ascultați! Biroul Permanent al Consiliului Politic Executiv are următoarea componență: Emil Bobu, Elena Ceaușescu, Nicolae Ceaușescu, Constantin Dăscălescu, Ion Dincă, Manea Mănescu, Gheorghe Oprea și Gheorghe Rădulescu. Secretariatul îl are pe Nicolae Ceaușescu ca secretar general, iar membrii sunt următorii: Vasile Bărbulescu, Emil Bobu, Ion Coman, Silviu Curticeanu, Maria Ghițulică, Ilie Matei, Constantin Radu și Iosif Szasz.
- Doar tovarășii… hâc… Ceaușescu și… hâc… Bobu se… rrrr… regăsesc în cele două organe de conducere ale partidului, a dovedit moscovitul că este deosebit de rezistent la băutură.
- Dragă Volfik, dacă nu ești lămurit asupra meritelor politice ale lui Bobu, află că el este bufonul și partenerul de table al secretarului general! s-a auzit vocea lui Jorj.
- Sss-ar putea ca astfel de afirmații să te ducă… hâc… la Jilava!
- Îmi este suficient "gulagul din umbra palmierilor"!
- Care a fost componența… hâc… a Biroului Permanent al Consiliului Politic Executiv ales la… hâc… ăăă… Congresul XIII al… hâc… ăăă… P.C.R.?
- Congresul XIII a avut loc între 19 și 22 noiembrie 1984. Biroul Permanent al Consiliului Politic Executiv a avut componența următoare: Emil Bobu, Elena Ceaușescu, Nicolae Ceaușescu, Constantin Dăscălescu, Manea Mănescu, Gheorghe Oprea, Gheorghe Rădulescu și Ilie Verdeț.
- Deci, a plecat… hâc… Ilie Verdeț și a venit… hâc… Ion Dincă, a continuat Volfik judecățile lui.
- Ion Dincă supranumit Ion Teleagă!
- Jorj, nu mă întrerupe! Secretariatul P.C.R. l-a avut pe Nicolae Ceaușescu ca secretar general, iar membrii au fost următorii: Emil Bobu, Ion Coman, Silviu Curticeanu, Maria Ghițilescu, Gheorghe Tănase, Constantin Olteanu, Constantin Radu, Ilie Matei și Iosif Szasz. Au mai fost și alții, dar în ajunul Congresului XIV au mai rămas doar aceștia.
- Deci, au plecat… hâc… Gheorghe Tănase și… hâc… Constantin Olteanu, noul venit fiind… hâc… Vasile Bărbulescu.
- Ooo… Volfik… înseamnă că încă nu te-ai îmbătat.
- Nu… hâc… mă cunoști!
- Relativ la ce-ai spus, rezultă că schimbarea conducerii la vârf a fost de circa zece procente! a intervenit din nou Jorj.
- Ce contează procentul schimbării, dacă rezultatele sunt spectaculoase? a sărit Oprea.
- Adică.
- Citez din raport: "Numai pe această bază s-a asigurat ca la sfârșitul actualului cincinal industria patriei noastre să fie de peste 145 de ori mai mare decât în 1945, din care de 128 de ori realizată dupa cel de-al IX-lea Congres al partidului".
- Atunci, repet o întrebare pe care am auzit-o la Radio Europa Liberă, în seara zilei de 8 noiembrie în acest an.
- Aaa! Tovarășul Jorj ascultă... hâc... dușmanul de clasă! au exclamat Volfik.
- Mă lași să pun întrebarea?
- Hâc… ăăă… hâc… ăăă…
- Un român a trimis un set de 14 întrebări secretarului general, din care redau doar una: "Cum se explică discrepanța flagrantă între «epocalele succese» pe care le trâmbițați pe toate căile, între statisticile triumfaliste, și nivelul de viață mizer al majorității poporului?"
- Hâc… ăăă… hâc… ăăă…
- Știți ce am mai auzit la același post de radio?
- Hâc… ăăă… hâc… ăăă…
- Un ascultător a trimis următoarea zicală a folclorului nou românesc: "La al XV-lea congres, cinci ani de la deces"!
- Jorj, ai devenit… hâc… macabru! Te-a mâncat … hâc… limba… și… hâc… fundul. Ai depășit… hâc… orice măsură! Te așteaptă… hâc… Jilava pe viață, dacă… hâc… te întorci la București! a exclamat Volfik, după care a lăsat brusc capul pe masă, semn că până dimineața nu se va mai trezi.
La miezul nopții Radio France Internationale a anunțat terminarea summitului de la Malta, la care nu s-a semnat nici un acord.
- Liniște! a strigat Oprea, dând la maximum volumul sonor al aparatului de radio.
- Să ascultăm ce a spus tovarășul Gorbaciov!
Cei doi au auzit următorul citat din cuvântare: "Lumea părăsește o epocă și intră în alta. Noi suntem la începutul unui lung drum spre o eră de pace durabilă. Amenințarea cu forța, neînțelegerea, lupta psihologică și ideologică vor aparține trecutului. Eu l-am asigurat pe președintele Bush că nu voi începe niciodată un război contra S.U.A."
- Se apropie eliberarea noastră! a strigat Jorj.
- Să-l ascultăm pe Bush! i-a tăiat elanul Oprea.
Radio France Internationale s-a mulțumit să citeze un scurt paragraf: "Noi putem realiza o pace durabilă și să transformăm relația Est-Vest într-o cooperare de durată. Acesta este viitorul pe care președintele Gorbaciov și cu mine l-am început aici, la Malta".
Cei doi români au rămas fără cuvinte. În schimb, l-au auzit pe Volfik, fredonând un crâmpei din populara melodie compusă în 1860 de folcloristul Ivan Petrovici Larionov, denumită "Kalinka", dar cu textul tradus cu oarecare aproximație în franceză chiar de "gulagist": "Fleure de symphorine blanche, de symphorine blanche, de symphorine blanche à moi, / Dans le jardin de framboise petite, petite à moi / Ah, sous le pin, celui vert / Posez-moi dormir!" (Floare de călin, de călin, de călin a mea, / În grădina cu zmeură mică, mică a mea / Ah, sub pinul, sub cel verde / Puneți-mă să dorm!).
Ei i-au ascultat dorința, l-au luat în brațe și l-au pus pe Volfik în patul lui, unde l-au lăsat să doarmă îmbrăcat, așa cum era. Când să plece, l-au auzit pe Volfik jelindu-se în șoaptă: "Ooof… Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste…. ooof… Comunitatea Statelor Independente!"
- Are un vis politic! a exclamat Jorj.
Oprea nu a spus nimic, prea cufundat în gândurile lui.
- Mai bine ar fi avut un vis erotic, ar fi gemut de plăcere, nu de durere! și-a continuat Jorj ideea.
- Fiecare cu problemele lui! a exclamat, în sfârșit, Horea.
- Mâine dimineață s-ar putea ca Volfik să-și dorească doar un castravete murat, dar mare, "balișoi", cel mai lung din lume, la superlativ, ca și țara lui, pe care o vrea cea mai întinsă de pe glob! a conchis Jorj discuția.
Când au ieșit din apartamentul moscovitului, Oprea a dorit să mai facă un comentariu:
- Summitul de la Malta a încheiat războiul rece început după Conferința de la Ialta!
- Summitul de la Malta a decis ca și în R.S.R. să cadă regimul comunist, așa cum s-a întâmplat în celelalte țări est-europene membre ale Tratatului de la Varșovia! l-a completat Jorj.

***

Horea s-a întors în apartamentul lui plin de griji, cu gânduri care îi băteau în tâmple ca niște ciocane pneumatice. "Va fi revoluție în România sau nu? Dosarul meu de informator al Securității va fi făcut public sau nu? Fratele Velcea, general la Securitate, va fi închis sau nu?" s-a întrebat el retoric. Și multe alte asemenea întrebări, rămase fără răspuns, care l-au adus într-o stare insuportabilă, vecină nebuniei. Pentru prima oară în viață, Oprea a simțit nevoia unei icoane. S-a dus l-a fereastră și a văzut lumina lunii prin norii translucizi în mișcare, impulsionându-i imaginația. Atunci organismul lui supratensionat s-a autoapărat printr-o descărcare nervoasă, Oprea începând să urle ca Iisus răstignit pe cruce: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce m-ai părăsit?"
Jorj s-a culcat simțind o mare descătușare, pentru că pentru el comunismul nu a fost nimic altceva decât un imens lagăr de concentrare, în care imbecibilități cu duiumul au fost susținute "științific" de tot soiul de "savanți", unde arhetipul "omului de tip nou, socialist" este reprezentat de muncitorul și țăranca, ținând în mână ciocanul, respectiv, secera, unelte uzate moral de multă vreme în societățile cu adevărat dezvoltate. Gândul lui dominant s-a îndreptat spre cuplul dictatorial, țapul ispășitor pentru toate relele: "Din care motiv Ceaușescu, după ce pe 31 martie în acest an a anunțat plata datoriei externe, care la un moment dat s-a ridicat la 11000000000 de dolari, a lăsat «alimentarele» goale, flămânzind poporul în continuare?" A simțit cum îi fierbe sângele în vine. O idee vindicativă, devenită obsesivă, l-a mai calmat: "Cei doi Ceaușești nu mai au scăpare!" S-a mai gândit la dosarul lui de urmărire informativă de la Securitate, la autoexilarea lui, la câte și mai câte…
Jorj a adormit zâmbind, cu aceeași idee înfiptă ca un piron în cap: "Cei doi Ceaușescu nu mai au scăpare!"