agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-28 | |
Intrând în scara blocului, Costică a constatat că liftul nu merge și a luat în piept cele 10 etaje. Urcând agale, încerca să înțeleagă ce Dumnezeu pățise. Încă de dimineață, în parcare, a constatat că mașina nu-i pornește. Aseară văzuse la meteo frontul de aer polar ce avea să coboare termomentrele câteva grade sub limita înghețului, deși era abia început de noiembrie. Ca să nu întârzie la servici a dat fuga la tramvai. Și-a cumpărat conștiincios bilet, l-a validat la urcare, apoi l-a depus cu grijă în pormoneu. Patru stații mai încolo, când au urcat controlorii, s-a felicitat în gând că fusese corect. Dar când să arate biletul a constatat că buzunarul îi fusese vizitat de niște degete destoinice. Simțise el ceva când lumea se îmbulzea să coboare la Piața Rahova. Controlorii nu l-au crezut că fusese furat și fiindcă n-avea cu ce să se legitimeze, l-au rugat să-i însoțească până la circa de poliție. Acolo, scotocindu-se prin buzuinare, a găsit o copie după cartea de identitate. Controlorii i-au întocmit procesul verbal de contravenție. Apoi omul a profitat de ocazie și a depus o plângere către organe, anunțând că fusese prădat în tramvai. A plecat după mai bine de douî ore din secția de poliție. În drum, fiindcă nu mai avea șfanț în buzunare, a dat pe la bancă și a rugat-o pe femeia de la ghișeu să-i elibereze niște bani din cont. Noroc că-l cunoștea și nu i-a mai cerut actul de identitate în original și s-a mulțumit cu fotocopia mototolită. La serviciu, șeful i-a zis să-și ia liber, că îi tăiase deja ziua de muncă. A strâns din umeri și a pornit spre casă. Ca să merite totuși ziua pierdută, a dat pe la piață și a luat 12 kilograme de gogonele și șapte de gogoșari, să-i pună femeia la acrit, că acum era vremea lor. Se tocmise și scosese un preț bun...
Ajuns într-un final în apartament și-a strigat nevasta, să vină să-i ia din mâini cele cumpărate. Femeia nu i-a răspuns. Atunci ochii i-au căzut pe măsuța din hol, unde, lângă telefon pe mileul croșetat, răvașul ce avea să-l răpună îl aștepta rânjind parcă. Litere albastre pe-o foaia gălbui. Femeia îi destăinuia c-a fugit în lume cu un pitic de la circul ambulant. Dimineață Costică tocmai văzuse din tramvai cum circarii își strâng tabăra și-i căina că trebuie să lucreze pe ger Omul era prea obosit ca să înțeleagă tot ce i se întâmpla. S-a dus la bucătărie să-și facă o cafea. A umplut ibricul cu apă și l-a pus pe aragaz. Dar gazele fuseseră oprite. Și-a pus mâinile în cap a disperare. Apoi și-a amintit că pe balcon, într-o ladă, avea pus un reșou vechi, pe care-l mai luau cu ei când plecau în concediu. L-a adus în bucătărie și l-a pus în funcțiune. A pus apoi ibricul la încins. Până să fiarbă apa a hotărât să iasă la o țigare pe balcon. așa îl obișnuise nevasta, că, vezi Doamne, mirosul de tutun îi făcea rău. A tras cu sete din țigară. Nu i-au trebuit nici trei minute ca să ajungă la filtru. A aruncat mucul direct în grădina blocului. Când a dat să intre înapoi în casă a înnebunit. Ușa balconului se blocase. Nu-i venea să spargă geamul, că numai ce dăduse o grămadă de bani să-și pună termopane. În lada cu de toate a căutat o ustensilă cu care să forțeze ușa. N-a găsit mare lucru. Erau toate nebuniile acolo, dar nimic folositor. Îi era frig, că ieșise doar în cămașă. S-a băgat pe jumătate în lada cu nimicuri. A găsit o pompă de bicicletă. S-a gândit c-o poate folosi ca rangă. Nu i-a fost însă nici ea de vreun ajutor. S-a uitat în balconul vecinului. Acolo a văzut tot felul de ustensile. Omul era gospodar și-i plăcea să aibă de toate. A vrut să-și sune vecinul, dar bateria mobilului se descărcase în buzunarul pantalonilor. Pesemne de la frig... - Vecine! a strigat Costică frecându-și de zor brațele ce începeau să i se-nvinețească pe sub cămașa subțire. Trecuseră deja 20 de minute. A mai strigat o dată, dar vecinul nu i-a răspuns. Frigul începea să-l tragă la somn. Din depărtare s-a auzit o sirenă. Întâi încet, apoi din ce în ce mai tare. - Vecine! a strigat și mai tare omul înfrigurat și s-a apucat să bată cu pumnii în geamul armat ce despărțea balcoanele. Atunci sirenele s-au oprit. Vecinul a ieșit în balcon. Fără să stea pe gânduri a luat un baros și a doborât geamul despărțitor. - Treci încoace, Costică! l-a invitat vecinul. Costică a sărit în balconul vecinului. Un pompier, apărut de niciunde a sărit în sens invers, din balconul vecinului în balconul lui Costică. Cu o singură lovitură de topor termopanele s-au făcut țăndări. - Ce faci, dom'le? a strigat Costică îngrozit. Apoi a înțeles. Din casa lui ieșea un fum gros... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate