Străluciri diamantine în Israel (16)

Minunile cuviosului Irinarh pe Muntele Tabor

Știam că Muntele Tabor este asimilat cu locul Schimbării la Față a lui Iisus Hristos: "După șase zile, Iisus a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus (...) pe un munte înalt. Acolo s-a schimbat la față înaintea lor. Hainele Lui s-au făcut strălucitoare și foarte albe, de o albeață pe care nici un nălbitor de pe pământ n-o poate da (...) Pe când se pogorau de pe munte, Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morți." (Marcu 9: 2 – 10)
Ajuns fiind pe vârful Muntelui Tabor, am avut parte de două bucurii neașteptate, care m-au făcut să mă simt mândru că sunt român. Prima a fost că am vorbit românește cu patru călugărițe venite din Bucovina: Vichentia, Teodosia, Macrina și Eleonora, care slujesc la Biserica Schimbarea la Față din cadrul mânăstirii aparținând Patriarhiei greco – ortodoxe din Þara Sfântă. A doua surpriză am avut-o când am aflat că ridicarea Bisericii Schimbarea la Față a fost începută în anul 1859 de doi români: arhimandritul Irinarh Roseti și ierodiaconul Nectarie Banul, a căror faimă s-a păstrat printre localnici până în zilele noastre.
Zi de aprilie în Galileea. Ne aflam pe drumul național 65. În ciuda arșiței diurne, însă datorită precipitațiilor căzute în sezonul ploios, frunzele încă erau de un verde crud, iar florile își etalau culori în mii de nuanțe. Jur –împrejur, până la orizont terenul plat al Văii Izreel; doar o movilă înaltă de 588 metri, cu aspect de carapace de broască țestoasă marină, acoperită de vegetație până la vârf focaliza atenția pelerinilor: Muntele Tabor. Autocarul s-a oprit într-o parcare din mica localitate Kefar Tavor. De acolo urma să urcăm pe Muntele Tabor cu maxi – taxi, cale de trei kilometri. Cererea era mult mai mare decât oferta. În așteptarea mijloacelor de transport pelerinii se târguiau cu gălăgioșii vânzători arabi de suveniruri.
Microbuzul urca cu viteza întâia spre vârful muntelui pe un drum îngust și sinuos. Șoferul era un arab cu cruce la gât, vorbitor de arabă, ivrit și engleză. L-am salutat în arabă.
- "Min anțum?" (De unde sunteți?), mi-a testat el cunoștințele în arabă.
- "Min Rumania." (Din România).
- "Samiaațum ar-rahib ar-rumanii Irinarh?" (Ați auzit de călugărul român Irinarh?)
Nu auzisem de călugărul român, dar n-am mai avut timp să răspund la întrebare deoarece ajunsesem la parcarea din fața mânăstirii greco – ortodoxe și șoferul se grăbea să se întoarcă în Kefar Tavor pentru a lua alți pelerini.
Mi-au venit la urechi unele vorbe ale ghidului: "În prezent, întreaga culme a Muntelui Tabor aparține bisericii: la nord se află Mânăstirea greco – ortodoxă, iar la sud Mânăstirea franciscană, ambele construite pe ruinele unor foste biserici bizantine. În afară de semnificația lui sacră, Muntele Tabor reprezintă și un important loc strategic, motiv pentru care Ptolemeu I Lagos, rege al Egiptului între anii 323 și 285 înaintea erei noastre, a construit aici o fortăreață ale cărei ruine se pot vedea și astăzi."
A avut dreptate Ptolemeu I Lagos, fostul general al lui Alexandru Macedon, când a zidit fortificația de pe Muntele Tabor, deoarece de pe culme se poate vedea ca în palmă întreaga Vale Izreel.
Biserica ortodoxă Schimbarea la Față este un edificiu din piatră cu aspect de cetate. În interior am remarcat o curățenie desăvârșită întreținută de călugărițele românce, harnice, dar scumpe la vorbă. Doar maica Vichentia mi-a spus:
- Construcția bisericii a început în anul 1859 la inițiativa arhimandritului Irinarh Roseti și ierodiaconului Nectarie Banul. Cum arhimandritul Irinarh s-a mutat în veșnica odihnă la sfârșitul aceluiași an, a rămas ca ierodiaconul Nectarie să termine lucrarea, ceea ce s-a întâmplat în anul 1862.
- Cine a fost arhimandritul Irinarh, despre care știe și șoferul arab de maxi – taxi care ne-a adus pe Muntelel Tabor?
- Cuviosul Irinarh s-a născut în anul 1771 în Focșani. Părinții lui, din familie de dregători, l-au crescut în frică de Dumnezeu și l-au dat să învețe elinește. Când a avut 20 de ani, părinții lui au dorit să-l însoare, dar el, pe ascuns, a plecat la Mânăstirea Neamț, unde după trei ani s-a călugărit. Lucrând ca ucenic la tipografia mânăstirii, el a devenit un iscusit meseriaș. A fost timp de doi ani și la Muntele Athos. În anul 1829 s-a întors în Moldova și a ajuns pustnic pe Muntele Horaița. În anul 1831 a întemeiat Mânăstirea Horaița și a devenit primul ei stareț. Apoi, în anul 1843 a plecat în Þara Sfântă cu ierodiaconul Nectarie Banul. După doi ani s-a stabilit pe Muntele Tabor, unde a început să facă minuni.
- Minuni?
- A tămăduit mulți oameni.
Am plecat de pe Muntele Tabor cu același maxi – taxi. Spusele călugăriței Vichentia mi-au fost confirmate de șofer, fiind unul dintre puținii arabi care a auzit și de alți români în afară de "cei zece pentru România".