Printre numeroasele situri arheologice din Israel, care dezvăluie o complexă și tumultoasă istorie, un loc aparte îl ocupă Massada, unde a avut loc una dintre cele mai mari sinucideri colective în numele demnității duse la extrem în fața vrăjmașului cotropitor.
Autocarul rula spre sud pe drumul național 90, cel mai lung carosabil din Israel cu ai săi 555 kilometri, care leagă Metulla, localitate de frontieră cu Libanul, până la Eilat, port la Marea Roșie. Ajunsesem să vedem la dreapta relieful muntos, de culoarea zahărului ars – ars de soare - al Pustiului Iudeii ("Midbar Iehud" în ivrit), iar la stânga albastrul amăgitor – de lac cu apă dulce, de munte – al apei Mării Moarte ("Iam Hamelah" în ivrit).
Am intrat pe un drum secundar, îndreptându-ne spre un munte izolat cvasi – conic, având diametrul la bază de aproximativ un kilometru, cu vârful retezat, la poalele căruia se vedea un grup de clădiri noi: hotel – restaurant, muzeu și stația de teleferic. Ghidul ne-a spus: "Denumirea «Massada» vine de la «mițada», care în ivrit înseamnă «fortăreață». Din anul 1961 Massada este patrimoniu UNESCO". După doi kilometri am ajuns la o parcare. Am ieșit din autocar și aerul fierbinte ne-a amintit că ne aflam în Pustiul Iudeii. În holul hotelului, în cadrul unei expoziții cu fotomontaje, am aflat că regele Irod cel Mare (37 – 4 î.Hr.) a construit această fortăreață peste un fort roman. După ce romanii au distrus Ierusalimul (70 d.Hr.), la Massada s-au retras zeloții, membrii unei grupări politice evreiești, care au luptat împotriva marii preoțimi iudaice și a cotropitorilor romani. Între anii 72 și 73 a urmat un asediu roman al Massadei, realizat de legiunea a X – a Fretensis formată din circa 8000 de soldați conduși de generalul Flavius Silva. Deoarece versanții muntelui erau abrupți și inaccesibili, atacatorii au construit o rampă artificială, realizată din bolovani și arbori. Astfel, romanii au reușit să ajungă la nivelul platoului. Când au pătruns peste zidul de apărare au găsit 960 cadavre: bărbați, femei și copii. Într-o peșteră - cisternă au întâlnit două femei și cinci copii, care au povestit că a avut loc o sinucidere colectivă, pentru a nu trăi rușinea de a deveni sclavi ai cotropitorilor romani.
Am pășit în cabina telefericului care urma să ne urce pe vârful muntelui situat mai sus cu 450 metri față de Marea Moartă. Am plecat, savurând priveliștea ca o pasăre în zbor. Sub noi, spre aceeași destinație șerpuia o potecă străbătută de câțiva temerari cu zîmbete chinuite de zăduf, care mai aveau, totuși, puterea să ne facă semne de salut cu mâna. Ghidul a venit cu noi informații: "Telefericul a fost inaugurat în anul 1971".
În sfârșit, am pășit pe platou. Căldură sufocantă deoarece, vezi bine... urcasem mai aproape de soare. Ghidul ne-a spus: "Vom trece pe lângă o serie lungă de vestigii arheologice: palatul de nord, palatul de vest, columbarul, piscina și multe altele."
Palatul de nord se întinde pe trei terase cu o diferență de nivel de circa zece metri între ele, fiind construit în stil roman și grecesc. Tot acolo se găsește și sala tronului lui Irod cel Mare. Pe terasa superioară am descoperit un punct de observație cu un unghi panoramic de 300 grade. De acolo, orizontul era limitat, pe de o parte, de malul iordanian al Mării Moarte, iar de cealaltă parte, de munții Pustiului Iudeii, mare parte din ei fiind retezați orizontal la vârf de un ferăstrău cosmic.
Am străbătut prin intensa radiație solară câțiva zeci de metri. L-am auzit pe ghid: "Aici sunt ruinele palatului de vest, care cu cei 3700 metri pătrați, este cea mai întinsă construcție din Massada. A fost construit tot în timpul domniei lui Irod cel Mare." La intrare, pe partea dreaptă am văzut o machetă a edificiului acoperită de o structură metalică fără pereți, sub care tot grupul de pelerini a făcut o pauză pentru a sta la umbră și a consuma din rezerva personală de băuturi răcoritoare.
Pe la mijlocul platoului am ajuns la porumbar, un turn cilindric construit la ordinul regelui Irod cel Mare. "Parterul era rezervat porumbeilor, iar nivelul superior era utilizat ca punct de observație", a intervenit ghidul. Spre bucuria turiștilor și-au făcut apariția câțiva porumbei domesticiți, care așteptau ca turiștii să le arunce resturi de mâncare.
În partea sudică a platoului am văzut vestigiile unei piscine cu trepte de acces, având o capacitate de 550 metri cubi, care reflectă cultul băii la populația acelor timpuri antice.
În teleferic, la întoarcere, un tânăr israelian mi-a spus: "În jurământul militarilor noștri există și afirmația: «Șenit Mițada lo tipol», adică «Massada nu va cădea încă o dată»".