La o suprafață cât numai două - trei județe românești, Israelul oferă turistului unele curiozități geografice unice, printre care notorie este Marea Moartă deoarece are cel mai scăzut nivel al apei comparativ cu cel al oceanului planetar: minus 411 metri.
De aproape o oră rulam pe drumul național 90, având la dreapta pământul lipsit de vegetație al Pustiului Iudeii și la stânga luciul "nezgâriat" de pescăruși al apei Mării Moarte. Ne apropiam de Sodoma și, prin efect de halou, parcă priveam un peisaj de post - cataclism biblic (Geneza 19: 24): "Atunci Domnul a făcut să plouă pucioasă și foc peste Sodoma și Gomora (...)". Dar, surpriză! O oază de verdeață. Clădiri de stațiune balneo - climaterică se profilau în zare. Ghidul a luat microfonul de pe bordul autocarului: "Vom face un popas de trei ore la Ein Boqeq. În general, stațiunea este caracterizată de următoarele condiții climaterice: temperaturi de luna lui cuptor, presiune atmosferică ridicată, precipitații foarte rare, raze ultraviolete intense, atmosferă uscată, lipsită de polen, dar bogată în bromuri. Nu este indicată expunerea prelungită la soare. Se recomandă ungerea pielii cu nămol mineral, atât pentru protecție antisolară, cât și pentru tratarea reumatismului, a artritei și a unor boli de piele. Nu există risc de înecare, deoarece salinitatea apei este foarte ridicată și forța din legea lui Arhimede foarte intensă. În schimb, este de evitat ca să intre apă de mare în ochi sau în nas, deoarece se produc usturimi greu de suportat. De asemenea, este necesară o atenție mărită la scorpioni, păianjeni, șerpi, și alte bestii mărunte și foarte flămânde, care se ascund în nisip, sub pietre sau în tufișuri; veninul lor poate provoca alergie sau chiar moartea."
Autocarul a oprit la o parcare de lângă plajă. Toți cei din grup au intrat în vestiarele situate la câțiva metri depărtare și au ieșit acoperiți cu îmbrăcăminte mai mult sau mai puțin potrivită de baie, fiecare cu ce luase în bagajele pregătite acasă, înainte de plecare. Pășeam sărind, atât de fierbinte era nisipul. Plaja era lipsită de deșeuri menajere, dar ici – colo se distingeau mici pete de nămol mineral, negru ca smoala, căzut în timpul manevrelor de tratament peloterapeutic. Marea majoritate a celor de pe nisip se adăposteau sub umbrele de soare. După un parcurs de circa 20 metri am ajuns lângă apă. Valuri nu existau în condițiile unui vânt prea slab pentru a ridica cât de cât apa grea de atâtea săruri minerale.
A intra în Marea Moartă este o experiență diferită, alta decât, de exemplu, în Marea Neagră. În primul rând apare senzația de scufundare în ulei, atât de ridicată este valoarea tensiunii superficiale. A doua diferență este faptul că, începând chiar de la mal, se calcă pe bulgări aproximativ sferici de sare, de mărimea unor nuci, care nu se simt tocmai plăcut sub tălpi. Cine dorește să se mențină în poziție verticală constată că este aproape imposibil, deoarece este ridicat imediat din apă până la brâu, ceea ce face să-și piardă repede echilibrul, și să se răstoarne ca un popic. De asemenea, amatorul de înot în stilul liber sau bras își dă seama că riscă să ajungă instantaneu cu nasul sau cu ochii în apă datorită raportului dintre valorile forței lui Arhimede și cele ale greutății în diferite părți ale corpului. De aceea, cea mai bună poziție, adoptată de toți cei scufundați în Marea Moartă era așa – numita "stând în fotoliu", cu picioarele îndoite și puțin desfăcute pentru a se păstra mai bine echilibrul.
De aproape două ore pluteam în poziția "stând în fotoliu". În bătaia razelor soarelui erau numai genunchii și corpul de la umeri în sus. Din când în când îmi stropeam părul cu apă pentru a micșora riscul de a căpăta insolație. Dacă aș fi avut o carte, puteam să o citesc fără riscul de a o uda. Priveam spre țărm și admiram suita de hoteluri de patru și cinci stele, care ofereau și servicii de tratament ale diferitelor afecțiuni. Un profesor universitar de economie din grup, care plutea lângă mine, mi-a spus:
- Pe țărmul israelian al Mării Moarte s-au făcut investiții în turism de aproximativ un miliard dolari.
- Și pe coasta iordaniană, mai la nord, am zărit unele construcții noi.
- Într-adevăr, și acolo există un proiect de investiții în turism de circa o sută de milioane dolari pentru a se construi hoteluri de patru și cinci stele.
- Turiștii care vin aici sunt bogați, din cei care, cum se spune într-o expresie românească, "înoată în miere". Nu ca noi, cei din învățământ...
- Dar, noi nu înotăm în sare? Sarea nu este valoroasă? Vorba aceea - "ca sarea în bucate", a încercat o consolare colegul de breaslă.