Israelul deține Monopolul Mondial al Diamantelor, fapt care nu a trecut neobservat grupului nostru de pelerini în Þara Sfântă.
Autocarul intra în Tel Aviv și un complex de zgârie – nori de peste 25 etaje din beton și sticlă reflecta razele soarelui sus, pe o colină. Ghidul a fost la datorie:
- Este cartierul Ramat Gan în care se găsește Bursa Diamantelor. Cele două turnuri galbene se numesc "Paz", adică "Aur pur".
Un profesor universitar de economie mi-a spus:
- Burse importante ale diamantelor mai există la Anvers, Londra, New York și Bombay. Investiția în diamante a devenit una dintre cele mai sigure și mai profitabile. Șlefuirea unui diamant de un carat, adică de 0,2 grame, costă 10 dolari în India, 50 dolari în România, 100 dolari în Israel și 150 dolari în Belgia. Israelul exportă diamante șlefuite în valoare de peste șase miliarde dolari anual. Centrul diamantifer din Anvers s-a dezvoltat în jurul străzii Pelikaan din cartierul Gării, unde există cea mai mare aglomerare de evrei ortodocși din Europa Occidentală, motiv pentru care orașul mai este denumit Ierusalimul de Nord.
- Am fost și noi în anul 1984 pe strada Pelikaan, care a fost aliniată cu linia ferată, pentru ca negustorii de diamante să coboare din vagoane direct în prăvăliile unde se tranzacționează aceste pietre prețioase. Dacă aspectul exterior al acestor unități comerciale este extrem de modest, în interior am văzut mese unde se numărau diamante, iar la tejghea se vindeau bijuterii cu kilogramul și acțiuni cu sacul. Acolo, soția a încercat să se tocmească cu un vânzător, care i-a spus: "Acești cercei aș putea să vi-i dau gratis, dar, din principiu, noi nu negociem". În apropiere se află Muzeul Diamantelor, pe care l-am vizitat. Așa am aflat că cel mai mare diamant a fost descoperit în anul 1905, numindu-se Cullinan, după numele proprietarului minei din Africa de Sud – Thomas Cullinan. În stare brută a avut 3106 carate, adică 621,2 grame. Apoi a fost tăiat în numeroase bucăți, dintre care se disting Cullinan I, de circa 530 carate și Cullinan II, de vreo 317 carate, toate fiind, în prezent, în patrimoniul Casei Regale din Marea Britanie și depuse în muzeul din Turnul Londrei. Tot acolo am fost impresionat de o fotografie realizată la sfârșitul secolului al XIX – lea, în care, în spatele unei linii albe trasate cu var, stăteau gata de a lua startul – ca niște sportivi - zeci de căutători de diamante - înarmați cu târnăcoape, găleți și lopeți - pentru a ajunge primii la unul din loturile de pământ cu zăcământ diamantifer date spre exploatare în Africa de Sud, devenind, astfel, proprietarul acelui teren.
- Diamantele reprezintă un simbol de bunăstare. Aurul și diamantele constituie o alternativă reală la depozitele bancare sau la pachetele de acțiuni. Un diamant incolor bine prelucrat lasă lumina să treacă în totalitate și o dispersează în curcubeie magnifice.
După ce a parcurs toată circumferința de aproximativ 55 kilometri a Mării Galileii, autocarul a intrat în Tiberias, localitatea care mi s-a părut, de departe, cea mai de vază de pe malul acestei acumulări vitale de apă pentru Israel. După unele ezitări pe străduțele în pantă, cele mai multe cu sens unic, am ajuns la parcarea din curtea unei organizații care era marcată de o pancartă: "National Diamond Center – Caprice". Dacă exteriorul arăta a hală industrială văruită anost, interiorul era de un lux rafinat, cu mobilier într-o nuanță aurie, de magazin de bijuterii. Un oficial al companiei ne-a luat în primire, care s-a prezentat ca fiind originar din Bacău - ce mică-i lumea, uneori!
- O vizită la "Caprice" este o experiență turistică unică, motiv pentru care firma noastră a primit în anul 1993 diploma de "Promotor distins al turismului" din partea ministerului de resort, și-a început expozeul fostul băcăuan. Veți avea ocazia să vizitați un muzeu al diamantelor, un atelier de prelucrat diamante brute, precum și o sală de vânzare. "Caprice" este membru al Bursei Diamantelor din Tel Aviv și, de aceea, orice cumpărătură de aici provine de la același furnizor și – avantaj important! - este la preț de producător. A cumpăra de aici o bijuterie este o investiție pe termen lung.
Am ajuns în "showroom". Lumina zecilor de becuri era dispersată de mii de diamante. Vânzătoarele erau numai zâmbet profesional. Ghidul companiei a anunțat: "Pentru români facem o reducere de 20 procente, iar băcăuanii, față de care nutresc sentimente deosebite, beneficiază de încă 15 procente." Deși numai eu și soția eram din Bacău, pelerinii au strigat în cor: "Toți suntem băcăuani", după care s-au împrăștiat grăbiți la mesele sub sticla cărora străluceau cercei, medalioane, inele și alte bijuterii – toate cu diamante. Însă, entuziasmul tuturor a scăzut imediat la vederea prețurilor de sute și mii de dolari.
Ne plimbam cu degajarea oamenilor în concediu pe strada pietonală Tiilit (Promenada) de pe malul Mării Galileii, care dă farmec de stațiune balneo – climaterică orașului Tiberias. Soția mi s-a destăinuit: "Mi-a plăcut o pereche de cercei cu diamante, dar nu am vrut să mă tocmesc, știi, după experiența avută la Anvers"...