Micene, localitate arhicunoscută, care a dat numele unei civilizații (miceniană), ultima perioadă din epoca bronzului, identificată de Heinrich Schliemann (un autodidact și un atent cititor al lui Homer), își trage seva notorietății și prin rădăcini care ajung în mitologia greacă, fiind și locul unde s-a desfășurat un alt episod erotic al lui Zeus, dar cu Danae.
Într-o parcare, sub un soare brutal, grupul nostru de turiști se strânsese la umbra autocarului. De acolo, ochii lor scanau temători, ca ai unor oameni obligați să treacă printr-o perdea de foc, rarele tufe supraviețuitoare pe cele două culmi Profitis Ilias (805 metri) și Sara (660 metri), care flanchează la nord, respectiv la sud, o movilă destul de impozantă (280 metri), unde galben – arămiul ierbii uscate era pătat, din loc în loc, de alb – cenușiul pietrelor unor vestigii din antica localitatea descrisă de poetul Homer ca fiind "bine-zidita cetate Micene" ("Iliada", cântul al II -lea, versul 560), "Micene cu largile-i uliți" ("Iliada", cântul al IV - lea, versul 561) sau "bogatul Micene" ("Iliada", cântul al VII -lea, versul 173). Ghida ne-a spus:
- Datorită pantelor abrupte, cetatea era bine apărată contra invadatorilor, astfel că, treptat, în secolul al XVII –lea înainte de Hristos, Micene a ajuns să controleze toate drumurile câmpiei Argolidei, inclusiv spre Golful Argolidic, situat la numai 15 kilometri depărtare, și să se dezvolte economic și cultural atât de mult, încât a dat naștere unei civilizații denumite "miceniene". A fost reședința lui Agamemnon, conducătorul expediției aheilor împotriva Troiei. În secolul al XII înainte de Hristos, Micene a fost distrus de dorieni, care s-au stabilit în Peloponez, în Grecia insulară și în Asia Mică (Dorida) în secolul XII –XI înainte de Hristos. Invazia lor a marcat sfârșitul civilizației miceniene. Ei sunt autorii ordinului doric.
- Ordinul doric este un ordin religios?
- Nu, este vorba de un ordin arhitectural. Ordinul doric este unul dintre cele trei ordine ale Greciei antice: doric, ionic și corintic. Coloanele dorice sunt robuste, fără bază, având capitelul foarte simplu: trunchi de con cu baza mică în jos.
...Cu biletul de intrare în buzunar, am ajuns pe un mic platou cu spații comerciale. M-am retras la umbra unui arbore, unde am citit un panou în care era descrisă istoria săpăturilor arheologice de la Micene. Am aflat că Heinrich Schliemann a vizitat pentru prima oară situl arheologic în anul 1868. În anul 1874, pasionatul de operele lui Homer a săpat câteva zile și, negăsind nimic, a plecat. Abia în anul 1876, el a revenit cu noroc și a găsit în mormintele regale, din așa – numitul "cerc funerar" comori din aur, care au dovedit reputația de "bogatul Micene". Printre ele, Schliemann a găsit o mască mortuară din aur, ceea ce l-a făcut pe autodidactul arheolog să strige: "După trei milenii, îl putem privi în față pe Agamemnon!" Mult mai târziu s-a dovedit că masca mortuară a fost realizată cu ...trei secole înainte de nașterea eroului troian. Acest fapt, totuși, nu scade meritul entuziastului, care, cu "Iliada" în mână, a umplut muzee cu artefacte ale civilizației miceniene.
...Am ajuns în fața intrării principale.
- Cum se vede, intrarea în fortificație se realizează prin așa – numita "poartă a leilor", care reprezintă cea mai veche sculptură monumentală, descoperită până în prezent în Europa. Construcția este megalitică, adică realizată din blocuri mari de piatră cioplită rudimentar: doi stâlpi și o traversă. Întreg ansamblul are următoarele dimensiuni interioare: înălțimea de 3,10 metri, lățimea de 2,95 metri și grosimea de 3,10 metri. Deasupra traversei stau de strajă doi lei lungi de circa trei metri, sculptați în relief pe o placă trapezoidală din marmură. Acest tip de zid se mai numește ciclopic.
- Adică realizat de ciclopi?
- Da, mitologia greacă atribuie ciclopilor construcția acestui tip de zid vast și masiv, alcătuit din blocuri mari de piatră brută, utilizat în arhitectura preelenistică.
...Am pătruns în fortificație prin "poarta leilor". De acolo urca o alee pavată, cu serpentine, spre "megaron" - palatul regal din vârful movilei. Căldură mare. Noroc cu pălăria de soare! Pășeam încet, privind în jos, gândindu-mă că pe acolo a trecut entuziastul Schliemann. O mulțime de vestigii ale unor edificii, unele formate doar din câteva pietre se înșirau pe traseu. Am ajuns în palatul regal format din "etusa" (portic), "prodomos" (vestibul) și "domos" (corpul principal). Am văzut "xenon" – sala de primire, apartamentele. Într-o cameră, printre dale, se vedea solul roșu, caracteristic locului, care dădea impresia de sânge. Gândul m-a dus la asasinarea lui Agamemnon de soția sa, Clitemnestra și de amantul acesteia, Egist.
...Am urcat în răcoarea din autocar. Profesorul universitar Tocilescu a dorit să facă unele completări:
- Unul dintre regii de la Micene a fost eroul Perseu, rezultat din legătura dintre Zeus și muritoarea Danae.
- Deja bănuim că ne veți povesti încă un mit erotic!
- Da, vă voi spune un mit, nu neapărat că este erotic, ci pentru că acțiunea lui începe la Micene. De altfel, acest mit a fost cântat de mulți poeți, printre care Simonides din Keos și Horațiu.
- Domnule profesor, dacă este un mit erotic, cu atât mai bine...
- Deci, în Argos - o localitate situată la nici zece kilometri depărtare de Micene - domnea regele Acrisiu, ajuns la adânci bătrâneți. Avea doar o fată și își dorea cu disperare un băiat. Într-o zi, el s-a hotărât să meargă la oracolul lui Apolo din Delfi, ca să afle dacă va mai avea vreodată un fecior. Acolo, spre dezamăgirea lui, a aflat că, fiind prea înaintat în vârstă, nu mai este nimic de făcut, dar că fiica lui, frumoasa Danae, îi va dărui, în curând, un nepot. Acrisius s-a consolat, gândindu-se că un nepot poate să-i țină loc de fiu. Dar, bucuria i-a fost scurtă, deoarece preoteasa oracolului i-a prezis că nepotul lui, când va ajunge bărbat, îl va răpune. La auzul acestei proorociri, Acrisius, înspăimântat, s-a întors acasă și, repede, a închis-o pe Danae într-o temniță, sub pământ.
- N-ați spus nimic de Zeus, domnule profesor.
- Tocmai acum intervine și Zeus, care, aflând de soarta Danaei și de frumusețea ei, s-a îndrăgostit de ea. Și de această dată Zeus a folosit de un șiretlic: s-a transformat într-o ploaie de aur și a pătruns prin fisurile acoperișului beciului - temniță până în camera unde stătea Danae.
- Tocmai am deschis "Legendele Olimpului" la paragraful respectiv. Pot să vă citesc?
- Chiar, m-aș odihni puțin, a aprobat profesorul de istorie.
- "Iar ploaia asta aurie (...) a străbătut printre pietre și plăcile de bronz; și a ajuns în încăperea unde sta sub zăvor Danae. A-nvăluit-o pe copilă ca-ntr-o fierbinte îmbrățișare (...) Lunile au început să treacă, și chiar la timpul cuvenit copila regelui Acrisius a dobândit un fiu (...), căruia ea i-a zis Perseu". Ce frumos a descris Alexandru Mitru unirea celor doi!
- Hmm, să continui mitul. Într-o bună zi, Acrisius a auzit plâns de copil. Descoperind locul, a poruncit să fie ucisă doica, iar pe cei doi i-a închis într-un cufăr pe care l-a azvârlit în mare. Zeus vedea totul, nu putea să facă nimic, deoarece se temea de soția lui, zeița Hera. Ne oprim aici cu mitul erotic, deoarecea intrăm în alte mituri, în care Perseu este personajul principal.
- Oricum, Zeus s-a comportat ca un laș față de Danae. A profitat de ea și apoi a lăsat-o de izbeliște. Îndată ce vedea o pământeancă frumoasă, Zeus uita orice protocol divin și coboara de pe Muntele Olimp, utilizând numeroase șiretlicuri pentru a avea progenituri nelegitime. Om până în dinți, pururi pofticiosul de ființe pământene, Zeus...