Spre China din Mogoșoaia-32

Palatul de Vară- Yihe Yuan

Pe circa 300 de ha., în nord-estul orașului Beijing, în Grădina Armoniei Cultivate, Yihe Yuan, din cauza căldurilor foarte mari din timpul verii, temperaturi ce se apropiau de 40 grade celsius, Împăratul Qianlong din Dinastia Qing a decis ca, pentru mama sa dar și pentru suita împărătească, să construiască Palatul Imperial de Vară, Yi Heinam, palat care, începând cu 1924, a fost deschis vizitării pentru publicul larg. Palatul a fost construit în 1750 și din acel moment palatul din Orașul Interzis a căpătat denumirea de Palat de Iarnă. Cele trei lacuri artificiale din Grădina Armoniei Cultivate ocupă cam trei sferturi din suprafața întregului ansamblu. Respectând tradiția feng shui, din lacurile escavate materialul a fost dispus sub formă de colină, înălțime numită Vârful (Colina)Bunăvoinței și Longevității. Lacul Kunming este o reproducere identică a Lacului din Vest-Xihu- din Hangzhou. Apropos de reproduceri identice, pentru care chinezii sunt renumiți și în vremea actuală ca și în vechime, să nu uităm de Strada Suzhou, care la scară mică reproduce orașul cu același nume din sudul Chinei, oraș renumit pentru canale, grădini și mătăsuri. Această zonă, situată în apropierea Porții Ruyi, a fost construită pentru una din concubinele lui Qianlong ca aceasta să-și poată imagina lumea reală sau poate să-i amintească de meleagurile natale. Eunucii și servitorii jucau rolul vânzătorilor și al clientilor tocmai pentru a da senzația de real. Această stradă, care se lungește pe circa 300 de metri pe lângă lac, are opt poduri mici, 14 arcade, 64 de magazine, a fost distrusă și jefuită în timpul războiului din 1860, fiind refăcută abia în 1986, iar în 1990 a fost deschisă publicului. Atenție, partea străzii dinspre apă nu are gard de protecție sau balustradă! Peste această stradă trece, venind din Poarta de est, un pod de piatră albă, cu trei arcade albe și lei ornamentali. Pasiunea acestor reproduceri o regăsim și astăzi pe teritoriul Chinei astfel satul austriac Hallstatt, monument UNESCO, a fost reprodus cu fidelitate ajungându-se până la turla bisericii și la lacul ce mărginește satul. Acest lucru s-a întâmplat în provncia Guandong. Dar marile firme nici nu se mai pot plânge în fața enormului aflux de copii cum ar fi: KFC-KLC, Nike-Nibe, ba chiar firma Apple a constatat existența mai multor magazine care reproduceau totul, de la arhitectură și mobilierul din interior, până la echipamentul lucrătorilor care vând laptopuri și tablete, evident, și ele copiate.
Toate clădirile din această zonă, de pe strada Suzhou, respectă cu acuratețe rigoarea vechilor clădiri iar atmosfera din această zonă unde funcționeză magazine de suveniruri dar și restaurante cu specific, este întreținută și de costumația de epocă a tuturor celor care lucrează în zonă. Mergând spre est, peste această stradă, parcurgem podul care ne duce spre Dealul Longevității. Iată-mă, numărându-mă printre cei un milion de turiști ce pătrunde anual în această uimire arhitecturală, în mijlocul acestei cascade de imagini spectaculoase, în acest muzeu natural din domeniul arhitecturii, culturii și artei. Mulțimea de obiecte antice din bronz, porțelan, jad și alte materiale ce simbolizează civilizația antică chineză, obiecte care au un grad minunat de conservare și renovare mă fac să-mi reamintesc despre distrugerile făcute de englezi la 1860 și continuate la 1900 atât de către ei cât și de către combatanții din Revolta Boxerilor și despre eforul Împărătesei Cixi pentru reconstrucție. Am plătit cei 30 yuani pentru intrarea în cea mai mare și mai bine păstrată grădină chinezească dar am refuzat să plătesc încă 10 pentru o hartă metonimică, hartă care nu m-ar fi ajutat cu nimic. Accesul în interiorul palatului de vară se poate face prin cele cinci porți. Poarta din Est te conduce la un pod de piatră albă ce cuprinde trei arcade mari care constituie începutul drumului spre primul templu. Poarta Nouă a Palatului de Vară (Yiheyuan) din Beijing, amplasat la aproape 10 km spre nord de centrul istoric al orașului este o altă cale de acces. Mai există o intrare importantă în sud-estul Lacului Kunming, care printr-o arcadă cu trei cai, prin care se asigură accesul, face joncțiunea cu Palatul de Est, aflat în Grădina Virtuții și Armoniei. Poarta de Nord este o poartă pe două etaje, este locul unde mama împăratului Qianlong, viziona și venea să i se prezinte omagiile în vederea exercițiilor de către avangarda armatei, ale cavaleriei batalionului ce era campat în afara porții. Cunoscută și sub numele de Turnul de Trecere în Revistă, poarta este flancată de doi lei impozanți, fiind simbolul puterii imperiale. Acest întreg paradis peisagistic, cu munte, lac și pagode înlănțuite de o tradiție milenară te absoarbe și te proiectează într-un spațiu în care timpul nu mai există, în care elementele firii își opresc lucrarea firească pentru a se bucura de tot ce este în preajmă. Relaxarea totală, desprinderea din cotidian, te duc de mână în rătăcirea în frumos, peregrinare ce se petrece în afara timpului real. Dacă până acum am fost tentat să fac referire la o multitudine de nume de împărați și dinastii, de ani sau de evenimente, de această dată totul se învârte în jurul unui singur nume: Împărăteasa Cixi, rămasă în istorie ca o persoană crudă, ambițioasă și brutală. Fără îndoială a fost foarte iscusită în lupta pentru putere și lipsită de scrupule când era vorba de propriile interese dar ei i se datorează în foarte mare măsură Noul Palat de Vară.
Împărăteasa Cixi-Tse Hsi, a ajuns împărăteasă poate și pentru faptul că Primul Împărat a instituit regula meritocrației. În anul 1852, conform uzanțelor, pentru a fi aleasă o nouă concubină a împăratului, s-a instaurat o preselecție bazată pe niște criterii clare, începând de la nivelul de educație, origine, chiar și horoscop, până la aspect și calitatea de comunicare sau prezență. Judecător ultim, a cărui hotărâre nu putea fi contestată de nimeni, conform cutumei, a fost văduva ultimului împărat ce decidea pentru ocuparea postul de concubină de gradul 4 -Gui Ren (atenție, și la funcția de concubină existau nivele de apreciere.) Ajunsă la curte în Orașul Interzis, viitoarea împărăteasă și-a dat seama că această armată enormă formată din sute de concubine, bătrâne și văduve ale foștilor împărați, este o adevărată barieră în viața ei, în evoluția ei. Yehe Nara, numele „civil”al viitoarei împărătese, reușește să aibă relații bune cu văduva fostului împărat și cu soția actualului împărat și înțelege necesitatea de a-și desăvârși instruirea astfel că ea învață cu aplicație scrierile chineză și manciuriană și-și ridică permanent nivelul studiind texte clasice, pictură, poezie, la academia împărătească. Dorința și capacitatea ei de a învăța, inclusiv tainele ocârmuirii, sau să-i zicem știința conducerii, o ajută atunci când sunt create condiții de a accede la funcția de concubină favorită, trecând de la Gui Ren la Bin, concubină de gradul 3. Împăratul îi permite din ce în ce mai des să participe la ședințe oficiale iar ea se face utilă și plăcută împăratului prin aceea că începe prin a-i sorta și aranja agenda împăratului. Cititul tutruror rapoartelor venite din provincii i-a dat posibilitatea să discute cu împăratul probleme de decizie iar împăratul o încurajează. Misoginia sprijinită de cutumă face ca împotriva ei să se creeze un curent potrivnic cuagulat în jurul prințului Dun, frate mai mare al împăratului, curent înfrânt de Împăratul Xianfeng când află că favorita concubină este însărcinată, dar punctul de glorie se atinge în ziua de 27 aprilie 1856 când aceasta naște singurul fiu al împăratului. Ambițioasă, inteligentă și vicleană ea a dat dovadă de mult curaj prin intervenția pe lângă împăratul aflat pe patul de moarte pentru impunerea fiului lor comun ca urmaș la tron, sub regența ei și a soției împăratului, dejucând intrigile celorlați nobili manciurieni și ale eunucilor. A avut succes în ceea ce privește integrarea manciurienilor și a mongolilor în stat, precum și la înăbușirea revoltelor populare. Ce nu i-a reușit, și a dus la căderea Chinei imperiale, a fost stăvilirea amestecului puterilor străine europene. În ochii poporului chinez, Cixi, sau văduva împăratului, cum a mai fost numită, a fost foarte populară și bine văzută. Ultimii trei împărați chinezi au fost marionetele ei, așa că ea a avut acces liber la visteria țării, pe care a sărăcit-o pentru a-și împlini dorințele extravagante. Reamenajarea Palatului de Vară și bogățiile adunate în apartamentele imperiale de aici au cheltuit banii rezervați flotei chineze și nu a fost de mirare că aceasta a suferit o mare înfrângere în război, câțiva ani mai târziu. Una din marile ei extravaganțe a constituit-o realizarea Bărcii din marmură sau Barca Păcii și Evidenței, o construcție realizată din marmură albă și sticlă, o sculptură „ancorată” lângă Muntele Longevității, loc în care Împărăteasa obișnuia să servească ceaiul pe puntea ridicată, loc din care se putea admira peisajul minunat. Din dreptul acestei extravaganțe arhitectonice pornesc o mulțime de alei, unele spre vârful Muntelui Longevității sau, ocolindu-l prin nord, să ajungă la strada Suzhou. Pentru a se bucura nestingherită de frumusețile acestui minunat parc, pentru Împărăteasa Cixi a fost realizat Marele Coridor, o construcție care, întinzându-se pe circa 930 de metri, oferea posibilitate împărătesei să meargă nestingherită de la Barca de Marmură spre Colina Bunăvoinței și Longevității indiferent dacă era ploaie sau soare. Cam la jumătatea acestui coridor întâlnim Templul lui Buda Înmiresmat, o pagodă în șase laturi, ridicată pe patru nivele în apropiere de țărm. După ce urci cei 41 de metri pe înălțime, la coborâre te încearcă senzația că ieși intr-o fortăreață construită din blocuri de piatră. Marele Coridor are acoperișul pictat cu peste 14.ooo de imagini peisagistice sau scene din istoria Chinei iar coloanele sunt pictate cu peste 8000 de imagini cu animale și peisaje.. Urmând potecile care șerpuiesc printre arbori ornamentali, cu fiecare pas descoperi împrejurimile Beijingului. Capătul drumului este “Culmea bunăvoinței și longevității”. Priveliștea de la picioarele tale se desfășoară maiestuoasă. Dedesubt, un conglomerat de clădiri cu acoperișuri galbene, simbolul imperial. În depărtare, Lacul Kunming pe care se întinde majestuos “Podul cu 17 arcade” la capătul căruia, pe apă, se regăsește “Sala îmbrățișării cerului”, iar la orizont dealurile care înconjoară Beijingul și noile contrucții dominate de uriașele clădiri din sticlă și beton.Cobori cu părere de rău, parcă și te apropii de malul lacului. Una din insulele lacului, mai mare, este legată de țărm printr-un pod cu 17 arce arce care poartă balustradele ornate cu 544 de lei albi. Ajuns pe insulă am fost surprins de aglomerația celor care așteptau o plimbare cu un vaporaș până în partea de vest a palatului.
Monotonia imensității lacurilor este ruptă de multitudinea de insulițe și este îndulcită de rozul florilor de lotus și de roșul plăcut al florilor de nufăr care sunt protejate cu grație de către îngrijitorii lacurilor care mai răresc stuful care se înmulțește îngrijorător. În afara Palatului, în apropiere de poarta de sud am văzut mulți oameni practicând în grup acele mișcări ale Tai Chi, pe iarbă sau chiar în apă.
Celor 29 de obiective ale acestui complex aproape obositor de frumos, pentrua te bucura de frumusețea lor, ar trebui să le aloci mai mult de o zi. Cele peste 20 de curți și peste 1.600 de copaci seculari, Parcul de Interes Armonios, Teatrul Mare, Poarta Turnului Zorilor de Zi, Pagota Placată cu Multe Coori, Templul unde se adună Norii, Arhiva Reînoirii, Pavilionul de Bronz, Grădina Armoniei interesante, Grădina Virtuții și Armoniei cu sala Celebrării Virtuții, Sala Plăcerilor de a te Hrăni, sala Minunată a Studiului, Sala valurilor De Jad și câte multe altele sunt menite să te subjuge.
Nu vreau să închei fără să pomenesc de sala Yulan Tang sau sala de jad din Palatul de Vară, sală în care Împăratul Guangxu, nepotul Împărătesei cixi, a fost sechestrat timp de 10 ani.
Am dorit să văd și Vechiul Palat de Vară dar, după aceste minunății am considerat că nu merita încă un timp alocat acestei zone. Și ce era să văd, ruinele lăsate de englezio la 1860 a căror distrugere au continuată de mână cu francezii la 1900?