Simțeam o durere sfâșietoare în suflet când i-am spus rămas bun. Lacrimi de singurătate îmi curgeau pe față, știam că îi voi simți lipsa în fiecare scurtă zi, iar nopțile îmi vor părea eterne. Glasul lui va fi cea mai tristă simfonie, iar mâinile lui calde nu vor mai fi aici să-mi încălzească inima rece. Voi privi cu ochi goi la locurile în care ne iubeam odată, iar peste o poză veche cu noi se va așterne praful. Îmi voi aminti de momentele frumoase care mi-au rămas întipărite adânc in suflet. Săruturile lungi de dor, zâmbetul lui, melodia noastră. În brațele sale simțeam că nimic nu mă va răni, nici o grijă nu va ajunge vreodată la mine. Acum, mi-ai dat drumul la mână și nu mai știu cine sunt. Fiecare cuvânt al tău îmi mutilează sufletul, mă întoarce împotriva ta, mă îndeamnă să te disprețuiesc. Mi-am pierdut încrederea în singurul om în care credeam cu adevărat. E timpul să ne privim pentru ultima oară. Toată iubirea noastră s-a pierdut printre reproșuri și vorbe dure. Te privesc cu un zâmbet puțin amar și vreau să îți mulțumesc că nu ai fost niciodată langă mine să îmi ștergi lacrimile, astfel încat indiferența și aroganța ta m-au readus la realitate și datorită ție am devenit o femeie puternică. Nu îți voi arăta câta suferință și lacrimi neplânse am acumulat în acești cațiva ani, nici nu te voi implora să te întorci ca altădată. Timpul va șterge orice urmă de durere lăsată în urma ta, orice regret. Așa că, dragul meu, fără alte cuvinte în plus îți mai spun doar atat: pleacă, te-am iubit!