Taxiul s-a oprit cu mare scârțâială, lângă pasagerul cu un aspect ciudat. Șoferul trânti ușa și aproape strigă la el:

- Haide, intră rapid ! Nu am timp de pierdut.

Pasagerul cu fața blândă a urcat, iar șoferul a țâșnit cu nouăzeci la ora înăuntrul orașului.

De unde o fi venit ăsta? Poate de pe Lună? Și cum de arată atât de interesant? – gândi șoferul, apoi se adresa călătorului:

- Unde vrei să mergi?

- Nu ai cumva o hartă?

- Ba da, desigur!

- Ești amabil să mi-o arăți?

- Poftește.

- Acum, te rog du-mă aici.

- Dar, ăla e un loc în afara orașului, nu zăresc nimic în apropiere. De ce te duci acolo?

- Ai hobby-ul să le soliciți pasagerilor să declare care dintre ei și cu ce gând se deplasează acolo?

- Unde? La urma urmei, du-te unde vrei ...

- Ai face mult mai bine să te uiți înainte, în timp ce conduci!

- Oh, vă rog, sunt șofer profesionist, nu am avut niciun accident!

- Știu, doar o mulțime de ciocniri...

- Pălăvrăgeli! Am o serie de colegi neglijenți și nerăbdători. Apropo, de unde știi toate astea?

- Acum, nu fiți preocupat de asta. Vă sugerez să priviți înainte și să nu stoarceți pedala de gaz.

- Oh, Doamne! - strigă șoferul și cu viteză uriașă conduse prin locul de trecere pentru pietoni.

Și-a închis ochii, n-a mai putut nici frâna, doar cu picioarele lipite de pedală, strigă:

- E o nebunie, ce despăgubire și câte costuri de judecată o să am de plătit ca să mă scot din mizerie!

- Mai încet, omule! - zise pasagerul.

- Of, ce s-a întâmplat? M-am dus printre ei așa cum trece cuțitul prin unt! Nimeni nu are probleme, nici măcar mașina...

- Uite, cum trece cuțitul prin unt? Deși o face încet, totuși cred că nu așa am trecut eu printre ei.

- Bine... Putem să ne tutuim?

- Desigur că da. În limba mea maternă nici nu există altă posibilitate în afară de tutuială.

- Pai, care este limba ta maternă?

- Acum nu-i important, ne înțelegem bine, nu-i așa?

- Păi, ai dreptate, mai degrabă m-am dus printre ei, ca lumina prin fereastră...

- Aceasta este o analogie mai bună, dar să te uiți înainte, deoarece conduci mult prea repede în continuare!

- Doamne Dumnezeule! Merg pe contrasens! Ciocnire frontală!

- Nu țipa și nu trage de volan!

După ce au trecut prin cinci mașini, ca raza de lumina prin rază de lumina, pasagerul a condus mașina pe banda de trafic corespunzătoare.

- Ce ești tu? Magician? Nu cumva să vii cu povești că tu ești Iisus! Eu nu cred în chestii de-astea!

- Și de ce nu crezi?

- Fiindcă eu sunt mult mai iluminat!

- De crezi, de nu, eu sunt!

- Aici opresc. Ieși afară băiete, nu transport idioți... Știi ce? Fac o excepție. Nu-mi pasă de tine, dacă plătești taxa de transport, din partea mea poți să stai.

- Nu știu de ce nu te uiți înainte în timp ce conduci? Și de ce trebuie să mergi așa de repede?

- Nu mă tot certa, eu sunt cel mai bun pilot de-aici!

A privit înainte și cu un răcnet puternic, realiză că semnalul de la barieră era deja roșu, iar el a alergat direct spre trenul care trecea și prin care a alunecat ca prin lumină.

- Trucuri bune și vechi! De ce nu le valorifici?

- Nu înțeleg ce vrei să spui!? La oameni nici nu te-ai gândit, doar la bani. Se pare că nici nu ți-a trecut prin cap că puteai aduna douăzeci de morți cu aceasta lipsă de concentrare măruntă.

- Las-o baltă, doar am avut noroc! Eu tot cred că ești un fel de magician, sau ceva asemănător.

- Crezi că este normal că nimeni nu a suferit nici o rană, nici măcar tu?

- Ți-am spus, ca ești magician!

- Crede-mă, ca nu sunt. Uită-te în față!

- Oh, încă un tren! Nici nu există două bariere atât de apropiate!
Si au plutit în derivă, prin trenul accelerat.

- Băiete, îți recomand următoarele: dau drumul camerei de filmat, ne ciocnim și cu următorul tren, astfel încât documentăm trucul. În plus, și pe locomotivă există o camera de filmat în față. Vom deveni vedete pe pământ! Vom avea o grămadă de bani, ajunge doar să faci trucul, ca de obicei!

- Eu nu am făcut niciun truc, chiar dacă tu așa numești cele întâmplate. Îți zic din nou, nu va mai fi ceea ce a fost!

- Vrei să spui că nu-l faci încă o data?

- Nu-l mai fac!

- Sigur că-l faci, pentru viața ta! Leagă-te bine, vine trenul!

S-au pornit din loc, direct la tren!

- Fiule, asta a fost dur, la celelalte nu am simțit nimic!

- Ce ar fi să te uiți jos?

- De ce, și de unde să mă uit?

- Ei bine, de aici, acolo jos.

- Doamne, unde mă aflu, sau mai exact, unde suntem?

- Uită-te nițel mai încolo, în direcția mașinii tale!

- Nu-mi face de-astea. Acum ce mai este? Cât trăiam, amețeam. Întotdeauna aveam frică de înălțimi. Phu! Mi-e greață să mă uit în jos... Ia-mă de-aici!

- Din partea mea, dacă dorești putem coborî mai jos. Ești sigur că vrei?

- Nu vreau nimic altceva! Ce mecanic sălbatic! Stația este la un kilometru în urma noastră... A mototolit mașina sub tren!

- Așa cum nici tu n-ai putut opri brusc, în plină viteză, și trenului îi trebuie aproape un kilometru să frâneze.

- Oh, Dumnezeule! Câți bani mă va costa?!

- Ei bine, tu nu vei avea de plătit nimic.

- Ce vrei să spui?

- Ar fi bine să te uiți un pic pe fereastră!

- Problema e că nici nu mai văd fereastra! Practic s-a topit ca fierul vechi.

- Totuși, încearcă de la distanță cumva!

- Ãla-s eu?

- Ãla, ești tu!

- Îmi spui acum cine ești???

- Uite omule, eu ți-am mai spus o dată în mașină!

- Acum, nu mă zăpăci. În viața mea niciodată n-am crezut decât în ceea ce văd, aud sau experimentez.

- Ce-ai văzut? Ce ai auzit? Ce-ai experimentat în ultima jumătate de oră?

- Ce să fi văzut, la ce te gândești?

- Din perspectivă umană, ție ți se pare normal să lovești oameni, sa te ciocnești frontal, să intri într-un tren de două ori la rând?! Nicio zgârietură, nicio victimă!

- Cum să nu fie? E mașina mea...

- Te-am avertizat că nu va fi încă un...

- Încă un ce? Cine sau ce te crezi, să mă tot dăscălești? Apari, de parcă ai juca rolul lui Dumnezeu, și eu nu cred în astfel de prostii!

- Unde ești acum? În starea ta fizică, acolo jos, și în același timp aici, conversezi cu mine.

- Bună întrebare! Probabil mi-ai dat niște halucinogene. Apropo, să-ți răspund la întrebare. Cu siguranță există niște spații curbe, mai știu eu ce alte lucruri extraordinare... Știi ca există de astea? S-au adunat, pentru ca totul și toată lumea să scape nevătămate.

- Omule, cel puțin de-ai avea cunoștințe minime despre știința umană! Vorbești prostii! Ar fi bine, să te gândești un pic!

- La ce să mă gândesc? Nu mă mai amenința!

- Crezi ca te ameninț? Cum te simți?

- Cel mai surprinzător este faptul, că în toată viața mea nu m-am simțit mai bine!

- Deși nici nu ești în viață!

- Am ceva experiență în apropierea morții? Eu nu sunt o lumina albastră!

- Nu ești o lumină albastră, asta e sigur.

- Oh, haide, sosește ambulanța! Mă scot ei din mașină și apoi o sa mă refac!

- Uită-te bine, sau deloc!

- Am verificat. Din păcate, din masa aia de carne, nu mai fac om... De ce ai mi-ai făcut asta?

- Ce am făcut? Într-o oră și jumătate ți-am salvat viața de patru ori, ție și încă la douăzeci de oameni.

- Chiar ești cine spui?

- A câta oară să-ți mai spun?

- Uite, atunci nu ai o strategie suficient de deschisă. Ar fi bine să știi că aproape nimeni nu crede cu adevărat în tine.

- Aceasta este o exagerare fundamentală.

- Exagerare sau nu, asta este! Atunci, ce se va întâmpla cu mine?

- Ai citit Biblia?

- Am citit-o, da!

- Știu că ai citit-o, de aceea am spus. Știi ce...

- Să nu confunzi fazonul cu sezonul! Doar nu vrei să spui ca ar trebui luat în serios?!

- Odată am susținut, acum foarte mult timp. Nici acum, nu pot zice altfel.

- Omule, ești înfricoșător! Atunci ce se va alege de mine? Acolo sunt scrise două posibilități. După moarte, există un loc unde sunt fete, joci cărți, și celălalt, în care se cantă la harpă. Nu vreau harpe!

- Știi să cânți la harpă?

- Nu. Și nici nu doresc să învăț!

- De ce crezi că ar trebui să cânt la harpă?

- Ei bine, mă duc să joc cărți...

- Asta nu-i așa de simplu. Acolo cărți nu se joacă. Ai spus că ai citit Biblia.

- Spune-mi, acela e un loc atât de rău, cum l-ai descris?

- Nu cred că îți poți imagina cât e de rău.

- Atunci nu ești bun, pentru că într-un un asemenea loc nu poți trimite oameni pentru totdeauna.

- Ai înțeles două lucruri: eu nu am trimis pe nimeni, nicăieri, alegi după propria ta decizie unde vrei să mergi. Un alt lucru pe care ar trebui să-l realizezi, din punctul tău de vedere timpul a dispărut, nu mai are nici un sens-

- De fapt, și acum stăm la taclale de vreo zece minute...

- Uită minutele! Nu sunt decât termeni pământeni. Uită-te jos, ce vezi?

- ...

- Și acum ce vezi?

- Pe soția mea, cam schimbată!

- E mai în vârsta cu doi ani și încă mai poartă doliu. Nu există timp, doar voi oamenii ziceți așa. În realitate, e vorba despre un prezent etern. Voi cronometrați timpul, deoarece zilele și nopțile alternează, mai și îmbătrâniți. În caz contrar, nici voi nu v-ați ocupa cu existența, sau non-existența lui.

- Ce s-a întâmplat cu soția mea, cine-i tipul de lângă ea?

- E tânăra încă și mai are cincizeci de ani de trăit.

- Deci, va trăi atât de mult?

- Da, așa că nu te poți aștepta să stea de una singură.

- Dacă ceea ce există în Scripturi a fost atât de mult luat în serios, de ce nu le dai de înțeles oamenilor mai clar?

- Nu te înțeleg...

- Să zicem, dacă în fiecare zi ai face miracole, ai apărea peste tot, atunci toată lumea ar crede în tine.

- Omule, gândește-te ce s-a întâmplat cu puțin timp în urmă. Ai spus că nu era nimic neobișnuit. Acum încă formulez după raționamentul tău uman.

- Da, știu ce ai făcut, acum înțeleg. Dar nu de ce numai mie și de ce acum?

- Nu numai ție, ci tuturor, dar să te întreb și eu. O perioadă de timp ai refuzat și tu să crezi care este situația?

- Atât de mult, încât nici acum nu știu cum stau lucrurile... De fapt ai spus că Tu ești al tuturora, în toate timpurile și în toate lucrurile.

- Da, în viața fiecărui om. Poate nu chiar atât de spectaculos, dar la fel de eficient, să utilizez din nou un termen uman.

- Nu mă minți! Există o serie de copilași în Africa...

- Le țin mâinile!

- Mare lucru, acolo mor de foame!

- Ai fost întotdeauna atât de gras că, de ai fi mâncat câteva linguri mai puțin, zilnic puteai salva un om.

- Text demagogic!

- Nu e demagogic, toată lumea ar putea face acest lucru, nu numai tu. Înțeleg ce vrei să spui. Da, există o serie de oameni prea bogați! Știu prin ce metodă s-au înstărit, nu-i invidia!

- Da, îmi amintesc, cămila prin urechea acului...

- Încă îi invidiezi, cu toate ca material nici nu mai trăiești.

- Știi, eu am condus toată ziua, ca un animal, iar ăia au bani de numa!

- Nu-i invidia pe cei care au cât să cumpere o țară! Toată lumea va da socoteala pentru ce face.

- Spune-mi, toți se judecă în acest mod interactiv?

- Toată lumea se auto condamnă.

- Nu vrei să spui că cineva se duce voluntar în iad? Să zicem Hitler s-a dus așa?

- În ultima clipa, și după cum vezi, chiar mai târziu există posibilitate de a regreta. În cazul persoanei amintite, departe de a fi domn, ai atins punctul primordial! Pentru ca cineva sa ceară amărăciune veșnică, trebuie să fie rău toată viața, periculos pentru toți, și toată lumea.

- Nu-mi spune că Hitler s-a pocăit pentru păcatele lui?

- Voi spune doar, că cine a trăit o viață ca el, nu se prea poate imagina că s-a căit sincer.

- Te-am înțeles. Sa știi ca e atât de liniștitor! Și ce se întâmplă cu acei mulți, care nu știu nimic de tine? Boșimanii și de alte culturi indigene?

- Să nu-ți faci griji despre ei!

- Te-ntreb numai pentru că ai spus, că cine nu te urmează, e dus... Literalmente, nu-mi amintesc, nu am studiat Scripturile atât de profund.

- În mare ai dreptate. Tu m-ai urmat?

- N-am făcut-o...

- Crede-mă, că boșimanii, dacă pe ei i-ai menționat, poate mă urmează mai mult decât cei care mă cunosc bine.

- Cine te știe bine? Nimeni...

- N-aș zice asta! Eu mi-am făcut datoria! Nu știu cine ar face dintre oameni?!

- Bine. Ai fondat Biserica, și cum sunt conducătorii bisericii? Bande de criminali josnici! Nu-i așa?

- Îți amintești? Acum nici eu nu mă citez literalmente, zic doar esența. Cine mă urmează, trebuie să-și poarte crucea, și cine mă urmează, va fi percheziționat.

- Da, îmi amintesc, dar e greu de crezut că exiști... Tu ești Dumnezeu, sau sunt trei Dumnezei? Cum vine asta?

- Nu, nu sunt trei Dumnezei, nici doi. E Unul!

- Deci, acum vorbesc cu Dumnezeu?

- Deci acum vorbești cu Dumnezeul!

- Și cum vine cu evreii?

- Am spus eu că legea trebuie schimbată? Am afirmat exact opusul! Mama mea și tatăl meu vitreg, precum și toți discipolii mei erau evrei. Nu-ți face griji despre ei!

- Dar neagă totul despre tine.

- Amintește-ți, toată lumea va avea un interviu personal.

- Și cum e cu preoții?

- Ți-am spus că nu totul trebuie să fie luat drept adevărat.

- Pentru că ei sunt niște ființe supranaturale?

- Nu, sunt oameni, cu exact aceleași defecte ca tine. Cei mai mulți dintre ei totuși încearcă să-sóși facă datoria și să învețe ceea ce se așteaptă de la ei. Știi bine că nu există nici un om fără de păcate, nici ei nu fac excepție.

- Ei bine, nu sunt sigur că m-ai convins...

- În anumite locuri, dacă atingi un copil, deja se definește ca fiind hărțuire sexuală. Știu, că dintr-o dată asta ți-a trecut prin minte.

- Îmi poți vedea gândurile?

- Desigur.

- Doamne, ce se va întâmpla cu mine acum?

- În primul rând, să nu-ți fie frică! Vei primi o ofertă, gândește-te bine de asta. Te las înapoi, în propriul tău corp. După mentalitate pământeana, de două săptămâni ești în congelator. Spune-le ce-ai experimentat.

- Nu mă vor crede...

- Vrei să încerci?

- Merg, Doamne!

La pompe funebre, în sala frigorifică, șeful, cu niște gropari stăteau la discuții.

- Băiete! Tava 22 ar trebuie să fie scoasă. În curând începe spectacolul.

- Stai o clipă! Am tras-o.

Conducătorul auto, cu corpul ca o carnea tocată, a început să povestească din tavă.

- Oameni buni, imaginați-vă, m-am întâlnit cu Dumnezeu!

- Amice, tu ia-l de picioare, eu îi prind de brațe. Il aruncam în sicriu! Să nu facă mișto de noi, un cadavru de două săptămâni, care nici organe interne nu mai are.

- Unde mi-au dispărut organele interne?

- Unde crezi? La necropsie le-au scos, pentru că la niciun om nu s-a văzut un corp atât de zdrobit. Au fost interesați de organe.

- Nu vezi, că vorbesc cu tine aici fără organe?

- Asta e culmea obrăzniciei, micuțule! Fuga înapoi în sicriu! Dacă aș ști că nu e așa, cum am spus, s-ar putea sa mă gândesc chiar să chem un doctor. Paf! Hai să-l băgăm înapoi in sicriu. Prinde-l, tu să îngenunchezi pe capac, amice. Închide șuruburile. Cu ăsta nu vom mai avea de lucru.

Dar șoferul nu s-a potolit și a vorbit și a tot vorbit, și antreprenorul de pompe funebre cu colegii nu știau ce să facă...

- Recent, s-a inventat sicriul izolat fonic. Avem unul, aduceți-! M-am tot gândit, cine naiba are nevoie, și cu ce scop, dar acum ne prinde bine. Îl prindem pe asta cu totul și-l băgăm, pentru că lada e suficient de mare. Pune partea de sus, înșurubează!

- Am înțeles.

- Bine, adu-mi un stetoscop! Dar, tipul încă mai vorbește. Auziți ceva?

- Eu nimic.

- Nu mai poate fi problemă. Îndoliații se adună și înmormântarea se va desfășura în mod normal.

Șoferul s-a trezit din nou acolo sus.

- Domnule, n-am reușit!

- Ai făcut-o! Ai încercat! Haide, acum eu conduc!

- Vin, Doamne!