agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-02-11 | | “Doamne, mi-aduc aminte că de mic copil mama mă ducea la biserică să mă întâlnesc cu tine, dar cu toată străduința mea, n-am reușit să ajung la tine, cu atât mai puțin să stăm la o vorbă. Apoi am găsit-o pe femeia asta, de care mă doare inima c-am lăsat-o acum singură, cu care m-am căsătorit și cu care când ne așezam la vorbă, aveam impresia că vorbesc cu tine. Mă asculta și aveam impresia că mă asculți tu. Așa de mult mă iubea și-atâta grijă avea de mine, că de mi-ai fi apărut într-o zi în cale, nici c-aveam ce să-ți mai cer. Și-asta mă face acum să simt că te-am nedreptățit, Doamne, că n-ar fi trebuit să-mi pun toată nădejdea în ea. Ar fi trebuit să continui să te caut...” “Ãsta nu-i motiv de îngrijorare, Fiule. Tu m-ai găsit deja, fără să mă cauți. Și nu doar aici, acum, că ai ajuns la poarta mea, ci mult mai devreme. Dar acum te-aș întreba eu: Tu de ce crezi că am creat eu perechea? De ce crezi că bărbatului i-am dat femeia, iar femeii i-am dat bărbatul?” “Nu știu, Doamne. Știu doar că singurătatea e cumplită. Te lasă fără aer. Îți pustiește sufletul. Îți întunecă mintea. Poate că ai creat perechea să nu înnebunim cu toții. Să nu ne sinucidem, să nu rămânem fără speranță.” “Ți-am dat femeia, ca să mă poți auzi când îți vorbesc, Fiule! Și ți-am mai dat-o ca să te pot asculta, când ai ceva să-mi spui. Același lucru l-am făcut și pentru ea. Prin tine am crezut că-i voi putea vorbi și ei, și-o voi putea asculta și pe ea, dar la un moment dat ți-ai întors fața de la ea și făcând asta, ți-ai întors-o și de la mine. Ai crezut că vei putea conduce lumea fără ajutorul ei și astfel ai pierdut contactul cu mine. Căci atunci când bărbații își vorbesc, eu nu mă aplec prea mult să le măsor vorbele. Când nu țin cont de părearea femeilor lor, nici eu nu prea țin cont de părerile sau de planurile lor. Nici măcar de rugăciunile lor. Ei vorbesc, ei se-ascultă. Se ridică și cad fără a ști de ce nu le-am deschis drumurile. Dar de cum bărbatul și femeia găsesc ceva a-și spune, acolo sunt și eu și fac ca Lucrarea să se întâmple.” „Și care-i Lucrarea, Doamne?” „Ia aruncă-ți ochii, acolo, Jos! Ce vezi?” „Îl văd pe fiul meu și pe soția lui.” „Și ce fac?” „Își vorbesc.” „Și ce mai fac?” „Își zâmbesc.” “Păi cam asta-i tot!"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate