Străzile care poartă numele tău și al meu se intersectează într-o piață frumoasă, cu lampioane și bănci de fier forjat, în care se joacă nestingheriți copiii pe care nu i-am avut și în care foștii noștri vecini imaginari, acum bătrâni dar senini, își amintesc clipe de-ale noastre de neuitat care nu s-au întâmplat niciodată. Străzile care poartă numele tău și al meu se unesc într-o piață frumoasă, cu o cișmea de apă sărată în formă de obraz la care vin pescăruși confuzi dinspre marea la care am fost amândoi de nenumărate ori, dar ținând de mână persoane diferite. Aici, în această piață, soarele răsare de trei ori pe zi, în cinstea ta, a mea și a noastră. Nu există nici ură și nici durere în piața frumoasă de la intersecția străzilor ce poartă numele tău și al meu. Nu există decît închipuirea a ce-ar fi putut fi, nu este și nu va fi niciodată între noi.