agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Recunoştinţă ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-04-13 | |
Viața... această călătorie abstractă...
Întotdeauna am încercat să cânt viața dintr-o perspectivă obiectivă, atât de obiectivă incât eu eram mereu subiectul. Încercând să privesc prin prisma subiectivității tâmpa obiectivitate a vieții, mă poticnesc cu umerii de aceleași așternuturi. Apusuri marginale mor în fiece secundă și renasc în fiecare bătaie a inimii palpitând a ploaie. În bolțile mele Soarele răsare de trei ori pe noapte pentru a-mi pune de patru ori pe gene, în amiază. Caut să regăsesc prima șoaptă pe care am adormit cu gust de sare marină pe buze, cu zefirul bolii în palme și perle pe genunchi. Mă strânge pianul pe care mi-am adormit idealul când dimineața mi-a smuls pumnalul din ochi pentru a mi-l împlânta între noapte și zi. M-am aflat la limita dintre viață și moarte, așternându-mi mantaua pe tâmpla răsăritului, așteptând cu sufletul la gură neclipa în care îngerii vor veni să o îmbrace. Am văzut îngerii ascunzându-se în răsuflarea amurgului, retezându-și aripile și lepădând mantaua. Noaptea îngerii se ascundeau în Iad. Am întins mâna, am scăpărat un vis, am mușcat un ideal, am strivit lumina între palme, am sugrumat un licurici, am pictat o ploaie, am durat un fulger, am crescut un tunet, am adormit pe o șoaptă. Am dansat pe cioburi în brațele unui oftat bătrân și am îngropat în mine certitudinea ultimului dans. Am alergat pe raze și m-am rafinat prin sticlă dospită. Inuman mi-am simțit degetele trepidându-mi pe buze, sărutând dantura spartă ce se visa vioară... Pianul coastelor mele nu avea clape, gemea frânt sub strânsoarea cămășii de forță a unui piept pustiit. Mi-am legat șireturile cu tâmpla și am alunecat pe transparența unui suflet de cristal. Eram de o căldură rece ca iubirea, ceva abisal și infinit. Altfel de îngeri îmi jucau pe tâmplă, Icari ai sufletului ce se înalțau spre hău... Inima mea pompa culoare și sufletu-mi urla orb, împiedicându-se mut de cimitire. De ireversibilitatea nisipului din învelișul meu de busolă clepsidrie nu m-am ascuns. Am adormit pe pleoapa corbului universal cu ochii două pietre rotunde. Apun o ploaie.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate