Este greu pentru oricine să-și formeze o opinie corectă despre oameni, să facă aprecieri în privința lor sau să ia decizii dacă nu are informații corecte și complete sau le are dar nu le folosește ca repere.
Deoarece nu pot să mă refer la specia umană fără să spun nimic despre actul creației voi începe prin a-mi spune părerea în această privință.
Se știe că formarea materiei iar ulterior a planetelor, aștrilor, ecosistemelor și speciilor, a fost rezultatul nenu-măratelor procese mecanice, fizice și chimice care au avut loc de-a lungul timpului precum și a activității energiilor cosmice.
O parte din univers o reprezintă È™i galaxia în care se găseÈ™te sistemul nostru solar, planeta noastră È™i formele create de aceasta. Materia din care este alcătuită planeta noastră se prezintă sub formă solidă È™i fluidă (solul È™i magma). Formele pe care le-a luat materia ar putea fi împăr¬È›ite în trei grupuri; imobile (formele de relief), semi-mobile (flora) È™i mobile (fauna). Primul grup a fost numit biotop iar cel de-al doilea È™i cel de al treilea au fost numite biocenoză. ÃŽmpreună alcătuiesc ecosistemul planetei noastre.
Formele create depind existențial unele de altele, de materia din care este alcătuită planeta noastră și de activitatea energiilor preluate, produse, prelucrate și consumate de acestea. Formele mobile și semi-mobile se bucură de o oarecare independență și libertate de mișcare. Acest lucru le permite să se mute sau să fie mutate și în alte teritorii decât cele în care au apărut ca forme de viață pe planeta noastră dacă condițiile de viață sunt asemănătoare.
Prin ceea ce preia și consumă sau produce și prelucrează fiecare din părțile care alcătuiesc ecosistemul, acestea contri-buie la menținerea condițiilor de viață necesare supraviețuirii lor dar și la schimbarea acestora.
Pentru ca aceste lucruri să fie posibile permanent este necesar și obligatoriu ca părțile ce alcătuiesc ecosistemul să fie alcătuite și să funcționeze ele însele într-un anumit fel dar și să-și mențină neschimbate forma, structura și funcțiile cât mai mult timp.
Menținerea acelorași structuri și funcții la formele imobile este posibilă datorită felului cum sunt alcătuite și a materiei din care sunt alcătuite. La cele semi-mobile și mobile este posibilă datorită felului cum sunt alcătuite și funcționează cât și a faptului că se pot reproduce.
Primele au o viață lungă datorită faptului că materia din care sunt alcătuite are o rezistență mare în timp iar celelalte au o viață lungă deoarece prin reproducere se reînnoiesc per-manent fără să-și schimbe structura și funcțiile. Rezistența lor în timp este asigurată prin reproducere și menținerea acelorași structuri și funcții.
Cu toate că supraviețuirea formelor create depinde de menținerea lor neschimbată precum și a acelorași condiții de viață iar ele contribuie la acest lucru (fiecare în felul său) tot ele contribuie și la schimbarea acestora. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că sunt perfecte și imperfecte în același timp precum și prin faptul că depind existențial unele de altele.
Sunt perfecte deoarece sunt funcționale atât individual cât și în ansambluri, sisteme, ecosisteme și se bucură de o oarecare independență, libertate de mișcare, posibilitatea de a se autoregla, autodetermina și de a-și menține neschimbate structura și funcțiile pe toată durata existenței lor.
Sunt imperfecte deoarece au în alcătuirea lor și părți mai puțin performante și rezistente sau lipsuri iar materia din care sunt alcătuite se degradează în timp. În acest context, ceea ce este imperfect are tendința să-și depășească limitele, să se schimbe, să acapareze părți noi cu care să-și mărească perfor-manța și rezistența sau să-și completeze lipsurile și în acest fel se permite circulația și activitatea energiilor, pe când ceea ce este perfect nu are astfel de tendințe, chiar se opune lor.
Prin urmare, perfecÈ›iunea se opune schimbărilor sau transformărilor iar imperfecÈ›iunea se supune acestora, chiar le provoacă. Acest mod de a fi È™i funcÈ›iona „pro È™i contra“, în acelaÈ™i timp se găseÈ™te în tot universul, la toate nivelurile existenÈ›ei, chiar È™i în interiorul formelor create. Rezultatul este că transformările, modificările È™i schimbările au loc dar sunt mult diminuate È™i încetinite.
Formele create nu-și schimbă structura și funcțiile dar se uzează, îmbătrânesc iar în final dispar. Dispariția lor lasă loc pentru crearea și apariția unor forme noi.
Degradarea totală a părților care alcătuiesc un corp conduce la întreruperea definitivă a funcțiilor acestuia. După întreruperea definitivă a funcțiilor unui corp, materia din care este alcătuit acesta se descompune în diferite elemente iar acestea sunt preluate și prelucrate, fie de ecosistem, fie de materia de bază și repuse în circuitul vieții în diferite moduri.
Față de faptul că moartea reală este o stare complet statică din care este exclusă orice miÈ™care sau producerea de procese mecanice, fizice È™i chimice în interiorul sau exte¬riorul unui corp, se poate spune că nici o specie, nici un corp nu moare în realitate, că moartea este de fapt, un prag peste care acestea trec către o altă formă de existență, către o altă viață.
Probabil că, legendele despre viața de dincolo de moar-te, despre viața veșnică, despre viața fără moarte s-au format având ca punct de plecare adevărurile menționate mai înainte.
Deoarece speciile create pe planeta noastră depind exis-tenÈ›ial unele de altele È™i de materia de bază iar această depen-dență le impune o atitudine supusă față de transfor¬mările È™i schimbările provocate sau produse, ele încearcă să se adap-teze la acestea È™i chiar se adaptează dar între anumite limite. Rolul limitelor este să semnaleze dacă un corp poate sau nu poate să facă față schimbărilor, presiunilor sau agresiunilor care se exercită asupra sa fără să-È™i schimbe forma, structura È™i funcÈ›iile sau cum reacÈ›ionează acesta în diferite situaÈ›ii.
A depăși limitele între care un corp suportă o schim¬bare, o transformare, o agresiune, o presiune exercitată asu¬pra sa este egal cu a-l distruge, a-l deregla iremediabil.
Pentru a explica cum înțeleg eu că se face adaptarea la transformările sau schimbările care au loc în mediul natural voi da ca exemplu o metodă inventată și folosită chiar de oameni. Nu-l consider exemplul cel mai potrivit dar prin comparație îl consider cel mai concludent.
Vaccinarea. Prin vaccinare se introduce într-un corp o suspensie microbiană cu scopul de a ajuta corpul să se apere în cazul în care este atacat, din exterior, de anumiți microbi, bacterii, virusuri.
CompoziÈ›ia È™i concentraÈ›ia suspensiei microbiene sunt stabilite în aÈ™a fel încât aceasta să nu fie nocivă corpului ci să-l ajute să se apere. ÃŽn acest sens se iau ca reper anumite limi¬te iar acestea sunt stabilite prin experienÈ›e. Vaccinarea poate fi considerată un mod de a adapta un corp la mo¬difi¬cările care au loc în mediul natural È™i ceea ce rezultă ca urmare a acestora. Desigur că vaccinarea este o metodă artifi¬cială de adaptare a unui corp la transformări dar din punctul meu de vedere seamănă cu cea naturală în sensul că È™i pe care naturală membri speciilor preiau prin consum sau contact direct cu mediul natural o mică parte (infimă) din ceea ce rezultă ca urmare a transformărilor care au loc.
Deosebirea constă în faptul că pe cale naturală unele or-ga¬nisme preiau mai mult, altele mai puÈ›in sau nu preiau nimic din ceea ce rezultă ca urmare a transformărilor care au loc.
Că nu fac acest lucru voluntar, că unele se adaptează și se pot apăra iar altele nu, deoarece nu toate vin în contact cu ceea ce rezultă din transformări și nu toate preiau atât cât să nu le fie nociv.
Cert este că preluările respective nu determină modifi-carea formei, structurii și funcțiilor unui corp sau moartea acestuia dacă se încadrează între limitele lui naturale.
La cele menÈ›ionate adaug că din punctul meu de vedere, selecÈ›ia naturală s-a făcut È™i se face în funcÈ›ie de felul cum s-au adaptat sau se adaptează membrii speciilor la transfor¬mările care au avut È™i au loc.
Consider că aceasta este explicația pentru faptul că toate încercările oamenilor de a face și ei selecții, de a obține cele mai reușite, bune sau performante exemplare, au dat greș.
ÃŽn ceea ce priveÈ™te crearea speciilor, părerea mea este că, întrucât procesul de creaÈ›ie a fost îndelungat, de fapt nu s-a încheiat niciodată iar multe din etapele parcurse au rămas necunoscute, nu poate nimeni să emită o teorie corectă în în-tre¬gime în acest sens, sau să o demonstreze È™tiinÈ›ific în detaliu.
Personal nu pot să spun decât că, din punctul meu de vedere, nimic din ceea ce există în univers și implicit pe planeta noastră nu s-a format întâmplător ci a fost rezultatul nenumăratelor transformări, selecții, renunțări, reveniri, reluări și eliminări care s-au produs de-a lungul timpului.
Nu știu cât de corect sau bun a fost rezultatul dar consi-der că ordinea și echilibrul în univers se datorează felului cum au fost alcătuite și grupate părțile care alcătuiesc un corp, un ansamblu de corpuri, un sistem sau ecosistem, felului cum funcționează acestea, cum depind unele de altele, cum interacționează, cum se atrag sau se resping, felului în care este posibilă circulația energiilor și activitatea acestora și felului cum sunt produse, consumate și prelucrate acestea.
Consider că totul în univers este perfect dar È™i imperfect È™i din acest motiv este È™i va fi într-o permanentă transfor¬mare È™i opoziÈ›ie la transformări.
În ceea ce privește originea speciilor existente în și pe planeta noastră, eu cred că toate au fost create din materia de bază a planetei noaste și la acest nivel. Că materia din care este alcătuită planeta noastră este singura sau printre puținele existente în univers care permite crearea de specii diverse.
Cred că primii membri ai speciilor create au apărut „la vedere“ în forma lor adultă iar la această formă s-a ajuns prin dezvoltarea rapidă a puiului în adult. Cred că această dezvol-tare rapidă a fost favorizată de anumiÈ›i factori È™i că primii membri ai unor specii, printre care È™i specia noastră, au apărut simultan pe mai multe teritorii. Prin urmare, nu sunt de acord cu teoria potrivit căreia primii membri ai speciei umane au apărut într-un singur loc. Nici cu aceea potrivit căreia crearea È™i apariÈ›ia speciilor a fost urmare a transfor-mării lor dintr-una în alta.
Totodată sunt de părere că odată cu apariția primelor specii actul creației s-a împărțit în două. O parte a acestuia a rămas la nivelul materiei de bază, s-a supus transformărilor care au avut loc și implicit anumitor reguli și principii.
Cealaltă parte a fost trecută și a rămas la nivelul speciilor și s-a supus altor principii și reguli dar în primul rând celor care au făcut și fac posibilă reproducerea acestora în aceeași formă, cu aceeași structură și aceleași funcții.
ÃŽmpărÈ›irea actului creaÈ›iei în două părÈ›i sugerează că se poate crea în două feluri. Prin auto-transformare È™i transfor-mare, aÈ™a cum s-a întâmplat în cazul materiei de bază în sensul că aceasta È™i-a schimbat compoziÈ›ia mai mult sau mai puÈ›in, temporar sau definitiv în acest fel a fost posibilă crearea de specii noi È™i diferite. Dar se poate crea È™i fără ca auto-transformarea È™i transformarea să aibă loc. Exemplu sunt speciile deoarece acestea se reproduc, se re-crează È™i crează fără ca organismul lor să-È™i modifice radical sau defi¬nitiv forma, structura È™i funcÈ›iile.
Față de felul cum a decurs existența speciei umane de la început până în prezent, părerea mea este că aceasta ar putea fi împărțită în trei perioade, dacă nu o analizăm în detaliu și dacă considerăm specia umană ca fiind un singur Om.
Acestea sunt: perioada copilăriei, perioada adolescenței și perioada maturității.
Dacă vă gândiÈ›i la specia umană ca la un singur om È™i analizaÈ›i retrospectiv comportamentul oamenilor È™i ceea ce au realizat ei de-a lungul timpului, veÈ›i ajunge la concluzia că felul cum a decurs existenÈ›a Omului – specie umană este ase-mă¬nător felului cum decurge aceasta pentru un om obiÈ™nuit de când se naÈ™te È™i până dispare.
Deosebirea între situaÈ›ii constă în faptul că specia uma¬nă È™i-a început existenÈ›a cu oameni-adulÈ›i nu cu oa¬meni-copii iar cauzele care au determinat comportamentul asemănător au fost diferite.
Asemănarea între situaÈ›ii, în perioada copilăriei, constă în faptul că deÈ™i Omul –specie umană È™i-a început existenÈ›a ca adult s-a comportat la început la fel cum se comportă un om nou-născut deoarece a trebuit să se acomodeze cu me¬diul natural înconjurător, să găsească È™i să stabilească repe¬re care să-l ajute să se orienteze. A trebuit să găsească mo¬dalități de a comunica cu mediul natural È™i tot ce îl po¬pula, să găsească sursele de hrană dar È™i să obÈ›ină informaÈ›ii despre ceea ce îi era ostil sau favorabil în încercarea de a-È™i satisface nevoile biologice, să înveÈ›e cum să-È™i folosească organismul la maxim etc.
Oamenii adulți s-au comportat la începutul existenței lor ca niște copii chiar și în ceea ce privește mersul (de-a bușilea sau aplecat) și vorbitul (nearticulat și fără legătură între sunetele emise) precum și scrisul (semnele și figurile desenate erau imprecise sau nefinisate suficient pentru a reda ceva cu exactitate).
Cauzele comportamentului asemănător al adulților cu cel al copiilor au fost și aceleași și diferite. Au fost aceleași deoarece în perioada de început a fost necesar ca și adulții și copii să se acomodeze cu mediul înconjurător și să învețe să-și folosească organismul. Au fost diferite deoarece organismul adulților era dezvoltat complet dar ceea ce le lipsea pentru a-l folosi la maxim și eficient erau informațiile. Pe când organismul copiilor era insuficient dezvoltat, prin urmare, nu numai informațiile lipseau pentru a-l putea folosi eficient și la maxim.
Perioada adolescenței în existența unui om ar putea fi descrisă ca fiind acea perioadă în care dorința de a afla cât mai multe despre mediul înconjurător și ceea ce îl populează precum și despre propriul organism și posibilitățile acestuia și dorința de a acționa în acest sens este foarte puternică iar elanul este pe măsură.
Este acea perioadă în care necunoscutul este o țintă predilectă iar prezentarea lui sub formă de legende și povești este ceva normal, în care aventura face parte din viață iar stările afective ocupă primul loc, în care oamenii au energie mai multă decât oricând și nu le pasă de consecințele acțiunilor lor deoarece, oricum nu au suficiente informații ca să le prevadă.
Dacă luăm ca repere aceste caracteristici și căutăm o perioadă din existența speciei umane căreia să-i corespundă, ajungem la concluzia că reprezentativă este aceea în care oamenii au încercat și au reușit să descopere noi continente, țări, oceane, popoare, surse de tot felul și specii. În care au conceput cele mai multe legende, mituri și povești. În care aventura în toate formele ei a însemnat un mod de a trăi iar distrugerile au fost pe măsură. În care la conducerea popoa-relor au ajuns adolescenți și tot ei purtau războaie.
Întrebarea pe care mi-am pus-o față de acea perioadă din existența speciei noastre a fost; ce anume a susținut atât de mult timp entuziasmul și exaltarea oamenilor? De unde au avut atât de multă energie?
Nu am găsit un răspuns sigur la această întrebare dare presupun că fiecărei perioade de timp i-a corespuns și-i corespunde un anumit mod de a produce, prelucra, consuma și transmite energiile în planeta noastră iar acesta a influențat și influențează atât pozitiv cât și negativ felul cum a funcționat și funcționează organismul oamenilor.
Perioada maturității ar putea fi descrisă ca fiind acea peri¬oadă în care, deÈ™i dorinÈ›a È™i elanul de a face lucruri extraordinare sunt foarte mari, ele se subordonează din ce în ce mai mult judecății È™i cunoaÈ™terii iar experienÈ›a, cumpă¬tarea È™i precauÈ›ia ocupă primul loc. Maturitatea, ca de altfel È™i celelalte perioade din existenÈ›a oamenilor, nu se desfășoară la fel de la început până la sfârÈ™it ci parcurge unele etape.
Părerea mea este că specia umană a trecut la perioada maturității dar este la începutul acesteia. Nu știu cât va dura această perioadă dar presupun că va urma aceea a bătrâneții iar aceasta se va caracteriza prin epuizarea resurselor, uzură, oboseală, scăderea considerabilă a numărului de membri ai speciei.
Nu am încadrat perioadele menționate mai înainte între ani deoarece nu se cunoaște cu certitudine vechimea speciei umane și nu toate comunitățile (popoarele) formate au trecut în același timp prin perioadele respective sau au ieșit din ele în același timp.
Sunt convinsă însă că la un moment dat specia umană va dispărea iar în locul ei va apărea altă specie, poate asemănătoare, poate diferită. Cred acest lucru deoarece este imposibil ca mediul natural să nu se modifice în așa măsură încât specia umană să nu mai poată supraviețui.
Cred că prin acțiunile și activitățile lor oamenii vor contribui la modificarea mediului natural dar nu-i consider factor determinant principal ci numai unul din factori.
Părerea mea este că, din moment ce specia umană a fost creată în așa fel încât să provoace transformări în mediul natural, este sigur că le va provoca cu voia sau fără voia ei.
Sunt de acord cu părerea că specia umană este distruc¬tivă È™i autodistructivă dar consider că toate speciile sunt astfel.
În acest context greșeala pe care ar putea-o face oamenii este să grăbească lucrurile și să ajungă la sfârșit mai repede decât ar trebui.
ÃŽn rest, nu cred în posibilitatea producerii unor cataclis-me atât de ample încât să se modifice totul dintr-odată sau ireversibil dar cred că unele cataclisme pot să determine reactivarea sau regenerarea unor părÈ›i sau funcÈ›ii distruse, epuizate sau blocate sau eliminarea celor devenite inopor¬tune într-un ansamblu (sistem sau ecosistem).
Din punctul meu de vedere dispariția dinozaurilor este un exemplu de eliminare a unei părți care, la un moment dat, a devenit nepotrivită în ecosistemul planetei noastre.
În concluzie, deși felul cum s-a desfășurat existența speciei noastre pare să dea indicii despre felul cum s-a dezvoltat și evoluat organismul membrilor ei și ce etape a parcurs, eu sunt de părere că specia umană a rămas, din punct de vedere biologic și fiziologic, la fel ca la începutul apariției ei. Felul cum am împărțit existența speciei umane dă indicii despre felul cum s-au adaptat oamenii la mediul natural, cum s-au comportat în absența informațiilor dar și pe măsură ce le-au obținut, precum și despre felul cum a susținut mediul natura existența acestora.
Întrucât este cunoscut faptul că specia umană a fost, ca formă de viață rezultatul transformărilor care au avut loc în mediul natural, al evoluției care s-a produs la acest nivel nu mai comentez acest lucru dar subliniez că din aceste motive specia umană s-a situat încă de la apariția ei la un nivel supe-rior al evoluției. Această poziție este confirmată de faptul că a fost înzestrată, prin creație, cu un creier de excepție.
Situarea speciei umane la un nivel superior al evoluției și înzestrarea ei cu un creier de excepție sugerează că progresul științific nu ar fi trebuit să întâmpine nici-un obstacol.
Cu toate acestea, obstacolele au fost numeroase iar pro-gre¬sul È™tiinÈ›ific s-a produs destul de greu È™i mai mult în salturi.
Din punctul meu de vedere, cauzele au fost mai multe dar două din acestea au avut și au un rol deosebit și anume; felul cum este alcătuit și funcționează organismul uman și felul cum influențează mediul natural organismul uman.
Îmi voi spune părerea, mai întâi, despre prima cauză și problemele pe care le-a generat aceasta.
A. Una din probleme constă în faptul că, deși numărul de informații, de cunoștințe pe care poate să și-l însușească un om este foarte mare și toate sunt necesare pentru a putea elabora raționamente, nimeni nu poate să aloce prea mult timp acestei îndeletniciri deoarece trebuie să-și onoreze și celelalte nevoi ale organismului și obligații pe care le are.
De exemplu, nevoia de hrană presupune că trebuie alo¬cat timp pentru procurarea, pregătirea È™i consumarea hranei. Nevoia de odihnă sau relaxare presupune că trebuie alocat timp pentru satisfacerea acesteia. Igiena personală È™i îngri¬ji¬rea copiilor în toate formele ei sunt obligaÈ›ii pentru onorarea cărora trebuie să se creeze condiÈ›ii optime È™i să se aloce timp.
Practicarea unei meserii în vederea obținerii celor necesare traiului necesită, de asemeni, timp. Toate nevoile și obligațiile necesită timp.
Ca un om să se instruiască pe măsura posibilităților pe care le are creierul lui ar trebui să neglijeze celelalte nevoi și obligații, să le acorde mai puțină importanță sau să le lase în seama altora.
Adevărul este că același lucru se întâmplă și dacă oamenii acordă mai multă importanță sau alocă mai mult timp oricărei alte nevoi sau obligații. Că indiferent de alegere sau preferință oamenii au fost întotdeauna în criză de timp sau au pierdut timpul. Întotdeauna au pierdut au neglijat sau au renunțat la ceva.
ÃŽn plus, durata de viață a unui om este limitată È™i prea scur¬tă pentru a se putea folosi de timp pe măsura posibi-lităților pe care le are creierul lui sau pe măsura dorinÈ›elor lui.
Din motivele menționate mai înainte oamenii nu pot să-și însușească decât un număr limitat de informații și nu prea diverse.
Consecințele sunt următoarele:
– nimeni nu poate afla și ști totul;
– nimeni nu poate realiza lucruri complicate de unul singur;
– toți oamenii depind unii de alții, parțial, din punct de vedere intelectual sau material;
– toți oamenii născocesc, fac presupuneri și își folosesc imaginația pentru a umple golurile de informații;
– nimeni nu are control total asupra informațiilor și nu poate prevedea toate consecințele acțiunilor lui;
– oricine poate emite raționamente greșite și acționa greșit;
– oricine poate fi manipulat sau înșelat;
– oamenii nu pot comunica unii cu alții sau să se înțeleagă și să ia decizii de comun acord în orice domeniu, în orice privință.
Din aceste motive își însușesc raționamente emise de alții, îi lasă pe alții să ia decizii în locul lor și acceptă să fie conduși.
B. O altă problemă cu care s-au confruntat și se confruntă oamenii din cauza felului în care este alcătuit și funcționează organismul lor a fost și este obișnuința sau rutina, cum a mai fost denumită.
Se știe că pentru a putea folosi prompt, fără șovăire o informație, o regulă, o metodă, un obiect, oamenii repetă de mai multe ori aceeași informație sau fac de mai multe ori aceeași mișcare. Își creează prin repetiție automatism în a folosi ceva.
ÃŽntrucât automatismul format în acest fel seamănă foarte mult cu automatismul biologic iar în aceste împre¬ju¬rări sunt folosite unele părÈ›i din organism, s-a spus că obiÈ™¬nu¬inÈ›a este pentru oameni a doua natură. Acest fel de obiÈ™¬nuință este însă pe cât de folositoare pe atât de dăunătoare.
Este folositoare deoarece îi ajută pe oameni să acționeze rapid, să ia decizii prompte, să fie performanți și siguri pe ceea ce fac sau spun.
Este dăunătoare deoarece oamenii nu se pot dezobișnui cu ușurință de ceea ce au învățat să facă automat și li s-a imprimat bine în memorie. Acest lucru este cu atât mai dăunător dacă informațiile, metodele, teoriile sau raționa-mentele folosite sau mișcările pe care le fac sunt total greșit sau parțial corecte.
În această situație oamenii se comportă și acționează ca și cum ar fi deprinși de realitate sau fac greșeli și le repetă chiar dacă își dau seama că greșesc sau li se demonstrează că greșesc.
În general, obișnuința îi determină pe oameni să fie refractari, să respingă orice informații, teorii, reguli sau păreri care sunt în contradicție cu cele însușite și folosite de ei, îi determină să fie inflexibili, intoleranți sau nepăsători, le determină dependență de un loc, o profesie sau ființă și le este dificil să renunțe sau să se despartă de acestea dacă le-au inclus în automatismul format.
Pe de altă parte, chiar dacă informaÈ›iile, metodele sau mij¬loa¬cele folosite de oameni sunt bune, corecte È™i nedău-nătoare există riscul să greÈ™ească deoarece nu mai sunt atenÈ›i la acestea, nu mai sunt la fel de vigilenÈ›i ca atunci când le-au folosit prima dată.
În plus, repetiția, folosirea îndelungată a aceluiași lucru, a acelorași informații sau metode, poate deveni obositoare sau plictisitoare datorită solicitării îndelungate a acelorași părți din organism. În această situație, părțile din organism care sunt solicitate, nu mai răspund la comenzi sau se uzează mai repede decât celelalte. Oamenii simt nevoia de relaxare, de repaus, de diversificare, de schimbare.
Soluții pentru a-i dezobișnui pe oameni să mai folosească anumite informații, metode sau mijloace, există dar nu dau rezultate imediat și există riscul să recidiveze.
ÃŽn general, însă, când s-a dorit schimbarea mentali¬tăților, a informaÈ›iilor, a metodelor sau a mijloacelor folosite de o masă mare de oameni, nu prea s-a recurs la soluÈ›ii paÈ™nice, nu au fost folosiÈ›i profesioniÈ™ti iar schimbările nu s-au făcut întotdeauna, într-un sens bun. Exemplu în acest sens găsim foarte multe în istoria civilizaÈ›iei speciei noastre.
În concluzie, obișnuința este folositoare oamenilor și necesară dar poate fi și dăunătoare pentru că nu permite schimbarea sau corectarea greșelilor cu ușurință, îi poate ține pe oameni pe loc într-o stare de inerție care, față de toate problemele pe care le au nu îi ajută cu nimic.
C. Cea de a treia problemă la care mă voi referi este cea generată de asemănările și deosebirile biologice și fiziologice între oameni.
Le voi enumera pentru a se înțelege de ce le consider o problemă. Subliniez că, deși această problemă a avut și are consecințe mai mult în plan social, că deși s-a evidențiat și se evidențiază mai mult în felul cum și-au organizat și își organizează oamenii viața și activitatea, ea a avut și are consecințe și în plan științific.
Asemănările biologice și fiziologice între oameni constă în faptul că:
– organismul tuturor oamenilor are aceeași formă, structură și funcții;
– toate organismele sunt funcționale dar au în alcătuirea lor și părți mai puțin performanțe și rezistente;
– toți oamenii trăiesc un număr limitat de ani și parcurg aceleași etape pe durata existenței lor;
– toți depind existențial în întregime de mediul natural și unii de alții, parțial, din punct de vedere intelectual și material;
– toți au aceleași nevoi iar supraviețuirea lor depinde de satisfacerea corespunzătoare a acestora;
– toți au aceeași apartenență planetară și aparțin aceleiași specii;
– toți au probleme din cauza felului în care este alcătuit și funcționează organismul lor.
În raport de asemănări, toți oamenii au aceleași drepturi și obligații dar și unele și celelalte sunt limitate. Asemănările între oameni precum și faptul că au aceleași drepturi și obligații; nu-i fac egali dar reprezintă o stare neschimbătoare în existența lor și un liant între ei, o punte de legătură.
DeÈ™i informaÈ›iile despre asemănări sunt tot timpul „la vedere“, accesibile tuturor È™i uÈ™or de înÈ›eles iar drepturile È™i obligaÈ›iile care decurg din acestea se pot deduce cu uÈ™urință, oamenii nu prea le iau în considerare. Ceea ce iau în considerare È™i exagerează nepermis de mult, sunt deosebirile.
Deosebirile între oameni constă în faptul că fiecare orga-nism este alcătuit și funcționează, oarecum, diferit de celelalte. Deosebirile nu sunt mari dar din acest motiv, oamenii percep diferit realitatea și acționează și reacționează diferit față de aceasta, de semenii lor și celelalte specii.
În raport de deosebiri, toți oamenii au drepturi și obligații dar nu diferite ci aceleași.
InformaÈ›iile despre deosebiri nu sunt „la vedere“ decât parÈ›ial. Pentru a afla în detaliu, în ce anume constă acestea, sunt necesare studii amănunÈ›ite È™i complicate.
Nimeni nu a știut vreodată, cu exactitate, sau în detaliu cum este alcătuit și funcționează propriul organism și cu atât mai puțin al altora. Nimeni nu a știut vreodată, cu precizie, care îi sunt limitele, ce poate să facă sau să nu facă în diferite situații.
Din acest motiv, oamenii au făcut întotdeauna presu¬pu-neri atât în privinÈ›a lor cât È™i a celorlalÈ›i, au spus neadevăruri sau au ascuns adevărul sau au exagerat într-un sens sau altul.
Asemănările între oameni nu au constituit o problemă pentru ei decât în ceea ce privește soluționarea și respectarea drepturilor și obligațiilor care decurg din acestea. În această privință au existat întotdeauna neînțelegeri.
Faptul că sunt diferiți le-a creat, însă, probleme și când a trebuit să ia decizii de comun acord, să se organizeze și să acționeze împreună sau să conviețuiască și când a trebuit să găsească soluții pentru rezolvarea problemelor sau să le pună în practică și când a trebuit să li se recunoască meritele într-un sens sau altul.
B. Cea de a doua cauză generatoare de probleme pentru oa¬meni a constituit-o È™i o constituie influenÈ›a mediului na-tural asupra organismului uman È™i felul cum se conformează ei la aceasta.
Pentru a se înțelege la ce fel de conformism mă refer voi da, mai întâi, ca exemplu, câteva din fenomenele naturale care se produc în mediul natural și felul cum reacționează oamenii la acestea.
De exemplu, când tună și fulgeră, unora dintre oameni li se face frică, alții intră în panică și se agită iar altora nu le pasă, nu se feresc și chiar se expun.
Când plouă, unii oameni devin melancolici sau roman-tici, alții se întristează, unora le face plăcere și se plimbă prin ploaie, alții devin creativi în sens bun sau rău.
Când suflă vântul cu putere, unii oameni devin neliniÈ™¬tiÈ›i, alÈ›ii devin nervoÈ™i sau agitaÈ›i iar alÈ›ii rămân nepăsători È™i aÈ™teaptă liniÈ™tiÈ›i să ia sfârÈ™it fenomenul.
Când cerul este înnorat, timp îndelungat și nu se arată soarele majoritatea oamenilor devin depresivi.
Prin urmare, față de fiecare din fenomenele naturale pe care le-am dat exemplu, organismul oamenilor reacționează într-un fel sau altul. Nu depinde de voința oamenilor cum reacționează organismul lor în astfel de momente dar până la o limită își pot controla reacțiile. Se poate spune că toți oamenii se supun, că toți se conformează la ceea ce se întâmplă în mediul natural.
Motivul pentru care nu folosesc cuvântul adaptare este că, în opinia mea adaptarea presupune schimbări în structura organismului pe când conformismul presupune schimbări în funcțiile acestuia.
Prin conformism la fenomenele naturale pe care le-am dat exemplu, se pare că activitatea unora din părÈ›ile care alcă-tuiesc organismul uman devine mai intensă se dimi¬nuează sau se blochează temporar. Prin urmare, se produce o schimbare în funcÈ›iile organismului. Cert este că majori¬tatea oamenilor își modifică comportamentul.
Interesant în astfel de situații este faptul că, deși reac-ționează diferit la influența fenomenelor naturale, se formea-ză o masă de oameni care reacționează și se comportă, oarecum, la fel și o masă de oameni care reacționează și se comportă diferit de cealaltă.
Se produce o uniformizare a comportamentului oame-nilor în funcție de felul cum reacționează la ceea ce se întâmplă în mediul natural iar în funcție de numărul celor care se conformează într-un fel sau altul și se alcătuiesc majorități, minorități sau egalități.
În afară de fenomenele naturale pe care le-am dat exemplu și care, în general, se văd și se aud, durează foarte puțin și se repetă rar, au loc și alte fenomene. Mă refer la fenomenele care au loc în teritoriile pe care trăiesc oamenii și sunt rezultatul unui șir lung de procese mecanice, fizice și chimice care se repetă continuu și oarecum la fel.
Felul cum se desfășoară acestea depinde de foarte mulți factori. De exemplu: de caracteristicile teritoriului în care au loc, de poziția acestuia în planeta noastră și față de planetele din exterior și de ceea ce se întâmplă în celelalte teritorii și planete.
Organismul oamenilor reacționează și la aceste feno-mene iar consecința este că oamenii își schimbă comporta-mentul.
De această dată însă, schimbarea durează mai mult timp iar oamenii își formează unele obiceiuri.
Felul cum reacționează diferă de la un teritoriu la altul sau de la o zonă la alta deoarece și acestea au caracteristici diferite.
Ca È™i în cazul fenomenelor pe care le-am dat exemplu înainte, se produc uniformizări È™i diferenÈ›ieri în ceea ce pri-veÈ™te comportamentul oamenilor iar în funcÈ›ie de numărul celor care se conformează într-un fel sau altul se alcătuiesc majorități, minorități sau egalități. Acest lucru nu înseamnă că oamenii care reacÈ›ionează, oarecum, la fel se află toÈ›i într-un singur loc sau fac parte din aceeaÈ™i familie sau cate¬gorie socială ci că pot să se adune È™i să formeze grupuri mai mici sau mai mari în funcÈ›ie de comportament È™i obiceiuri sau dimpotrivă pot să se separe în funcÈ›ie de acestea.
Pe de altă parte, trebuie să se ia în considerare faptul că influența mediului natural asupra organismului oamenilor nu a fost niciodată atât de puternică încât să determine modifi-carea radicală sau ireversibilă a funcțiilor organismului.
Că, atunci când circulă de pe un teritoriu pe altul, oa-menii se conformează influențelor care vin din teritoriul pe care se află. Că mediul natural este într-o permanentă schim-bare iar oamenii sunt obligați să se conformeze schimbărilor. Că, deși ceea ce se întâmplă în teritoriul pe care se naște un om și trăiește în primii ani de viață își lasă amprenta asupra gândirii lui pentru totdeauna, nu este obligatoriu ca oamenii să se simtă confortabil din punct de vedere biologic și fiziologic numai în locul și pe teritoriul pe care s-au născut. Prin urmare, emigrarea oamenilor de pe un teritoriu pe altul, a avut și are și această motivație.
În raport de cele menționate concluzia este că la deter-minarea comportamentului unui om contribuie trei factori: automatismul biologic propriu organismului lui, automatis-mul format ca urmare a folosirii în mod repetat, timp îndelungat, a unor informații și influența mediului natural.
Din punctul meu de vedere, cei trei factori ar trebui să se coreleze pentru ca organismul să funcționeze armonios. Problema este că armonia obținută în acest fel ar putea accentua sau amplifica nu numai ceea ce este bun și bine în alcătuirea organismului uman ci și ceea ce este rău iar rezultatele ar putea fi pe măsură. Mă refer la faptul că orga-nismul uman are în alcătuirea sa și părți mai puțin rezistente și performante și unele lipsuri.
Concluzia este însă, că oamenii nu-și pot folosi organis-mul conform felului (tiparului) în care a fost conceput inițial.
Deoarece cei trei factori menționați mai înainte deter-mină comportamentul oamenilor și formarea unor obiceiuri, mă voi referi la acestea.
Obiceiurile pe care È™i le-au format oamenii de-a lungul tim¬pului au luat diferite forme în funcÈ›ie de informaÈ›iile folosite de ei, de situaÈ›iile în care au fost puÈ™i È™i a trebuit să acÈ›ioneze, de ceea ce au găsit în mediul natural È™i au putut folosi pentru a putea supravieÈ›ui, de metodele È™i mijloacele folosite în acest scop etc.
Multe din acestea se regăsesc È™i în prezent în felul cum se îmbracă oamenii (costumele populare), cum își pregătesc hrana È™i ce folosesc pentru a se hrăni, cum își construiesc casele È™i le amenajează, în felul cum folosesc limbajul sau în cuvintele formate (regionalisme), în ritualuri, în legendele È™i basmele (populare) create, în cântecele È™i dansurile (popu¬lare) formate, în cultul religios adoptat etc. Unora li s-a dat denumirea de datini sau tradiÈ›ii È™i sunt reprezentative numai pentru un teritoriu. Multe din ele s-au pierdut, la multe s-a renunÈ›at iar despre altele se aminteÈ™te numai în cărÈ›ile de specialitate.
Sigur este că, ceea ce s-a transmis din generaÈ›ie în gene-raÈ›ie È™i a fost preluat de o parte din acestea, nu au fost obi-ceiu¬rile pe care È™i le-au format alÈ›i oameni într-o anumită peri¬-oadă de timp È™i în anumite condiÈ›ii de mediu, ci informaÈ›iile despre formele pe care le-au luat obiceiurile.
Faptul că generațiile următoare au preluat o parte din informații și și-au format la rândul lor automatisme și obi-ceiuri asemănătoare nu înseamnă că au păstrat obiceiurile pe care și le-au format alți omeni sau că teritoriile (mediul natural în general) au rămas neschimbate iar influența lor asupra organismului uman a rămas aceeași. Înseamnă că oamenii au putut să-și folosească organismul la fel ca strămoșii lor pentru că forma, structura și funcțiile acestuia și-au păstrat caracte-risticile. Înseamnă că oamenii au putut folosi orice informație (chiar și pe cele vechi) oriunde și oricând.
Motivele pentru care consider conformismul oamenilor la influența fenomenelor naturale o problemă sunt, oarecum, aceleași ca în cazul automatismului pe care și-l formează ca urmare a folosirii acelorași informații, în mod repetat timp îndelungat. Motivul principal este, însă, acela că oamenii nu se mai pot comporta conform felului în care au fost creați inițial.
Concluzia este că, pe de-o parte, mediul natural este favorabil existenței speciei umane și o susține iar pe de altă parte îi crează probleme.
Atitudinea oamenilor față de toate problemele mențio-nate a fost diferită. Unii au căutat soluții pentru a depăși pro-blemele și preîntâmpina consecințele, alții s-au resemnat, unii au încercat și au reușit să le folosească pentru a obține avantaje sau pentru a domina și a avea putere mai mare decât era normal, alții le-au satirizat iar alții le-au ignorat sau minimalizat în funcție de context.
Voi menționa câteva din soluțiile găsite pentru a depăși problemele dar mai înainte vreau să mă refer și să comentez pe scurt, felul cum s-au folosit unii oameni de aceste probleme pentru a obține avantaje și putere.
Am spus deja că urmarea la felul cum s-au conformat oamenii la ceea ce s-a întâmplat în mediul natural, a fost că s-au format majorități, minorități sau egalități – ceea ce nu am spus, este că, întotdeauna È™i pretutindeni s-a format o masă de oameni care a fost mai activă, inventivă È™i receptivă decât era normal È™i o masă de oameni care a fost mai pasivă, mai nepăsătoare față de adevăr È™i mai tolerantă decât era normal. ÃŽn acest context s-au produs uniformizări È™i diferen¬È›ieri evidente în ceea ce priveÈ™te comportamentul oamenilor.
Numărul celor care s-au conformat și s-au comportat într-un fel sau altul a fost diferit de la un teritoriu la altul.
Din categoria persoanelor mai active, receptive și inventive au făcut parte atât cei care au fost preocupați mai mult de aflarea adevărului, de cercetarea acestuia și găsirea unor soluții pentru depășirea problemelor cât și cei preo-cupați mai mult de conducere, putere, dominație și avantaje materiale.
Între cele două părți s-a făcut întotdeauna confuzie deși majoritatea celor preocupați mai mult de putere, dominație și avantaje materiale a ignorat adevărurile evidente și a preferat teoriile și ideile care le justificau pretențiile, aspirațiile, aprecierile, acțiunile și deciziile. Aceștia, nu numai că au elaborat teorii false și au născocit adevăruri dar au inventat și cuvinte care să-i diferențieze și mai clar de ceilalți.
Vă reamintesc câteva din acestea dar precizez că au fost diferite de la un limbaj la altul și de la o comunitate la alta.
Semnificația lor era, însă, asemănătoare.
Masa de oameni care era mai pasivă, mai nepăsătoare, mai tolerantă, era numită prostime, talpa țării, categorie inferioară, oameni de jos sau de rând etc.
Masa de oameni care era mai activă, inventivă și recep-tivă era numită, nobilime, aristocrație, categorie sau rasă superioară, stăpâni, boieri, oameni aleși de divinitate etc.
Aceleași persoane dornice să se impună și să domine au hotărât că accesul la informații și descoperirile făcute, să fie permis numai anumitor persoane.
Au hotărât ca drepturile și obligațiile să fie stabilite și recunoscute în funcție de limbajul folosit, de sex, de culoarea pielii, de cultul religios adoptat, de apartenența la un grup sau altul etc.
Au hotărât ca unor oameni să li se recunoască un drept inexistent (inventat de ei), acela de a fi stăpâni ai altor oa-meni, de a dispune de viața altor oameni după bunul plac și de a avea drept de proprietate asupra unor suprafețe foarte mari din planeta noastră.
Au hotărât ca circulația dintr-un loc în altul, de pe un teritoriu pe altul să nu fie permisă tuturor, chiar au inventat metode prin care oamenii să fie legați de un loc sau un teritoriu. Una din acestea a fost sclavia.
De asemeni, au hotărât ca practicarea unor profesii să fie permisă numai anumitor persoane. De exemplu, femeile nu aveau dreptul să practice orice profesie sau să practice vreuna.
Concluziile față de faptele menționate mai înainte sunt mai multe.
Una este că datorită hotărârilor luate s-au accentuat și amplificat atât influența pe care mediul natural o avea asupra organismului oamenilor cât și celelalte probleme.
Altă concluzie este că, deÈ™i aparent personajele prin¬ci¬pale au fost oamenii iar ei au folosit ca reper pentru reali¬za¬rea construcÈ›iilor sociale (orânduirilor) È™i stabilirea normelor, regulilor È™i legilor, felul cum s-au conformat toÈ›i la influenÈ›a fenomenelor naturale, în realitate, personajele principale au fost fenomenele naturale deoarece prin deciziile care s-au luat, s-a accentuat È™i amplificat influenÈ›a lor.
Concluzia următoare este că mintea oamenilor a lucrat și lucrează foarte bine și cu informații false sau incomplete dar în defavoarea lor, a speciei umane în general și pe termen lung deoarece oamenii nu s-au dezobișnuit niciodată prea ușor și repede de a mai folosi informațiile cu care și-au creat obișnuințe. Faptul că o minoritate s-a bucurat de privilegii nenumărate în realitatea falsă pe care a creat-o folosindu-și imaginația iar majoritatea a rămas pasivă, deși însăși existența ei era amenințată, nu-l consider un câștig sau o realizare pozitivă și inteligentă ci o pierdere perpetuă a identității speciei umane, o negare a acesteia.
Dispariția fostelor construcții sociale (orânduiri) s-a datorat, din punctul meu de vedere, mai multor factori dar în principal progresului științific. Acesta, sub formă de infor-mații noi și foarte diverse, de informații corecte, complete și certe, de metode și mijloace noi a impus ca accesul la infor-mații să fie permis unui număr cât mai mare de persoane pentru a le putea folosi pe toate.
A impus corectarea sau eliminarea informaÈ›iilor, teo¬riilor È™i ideilor greÈ™ite È™i adoptarea unor măsuri cu care să se pre-vină consecinÈ›ele determinate de folosirea unor infor¬maÈ›ii incorecte.
Față de această impunere era imposibil ca fostele unifor-mizări È™i diferenÈ›ieri produse ca urmare a conformismului oamenilor la influenÈ›a fenomenelor naturale să mai fie consi-derate repere unice pentru realizarea construcÈ›iilor sociale (orânduirilor) sau pentru a mai face aprecieri în privinÈ›a oame¬nilor sau a comunităților.
Este adevărat că acest lucru nu s-a întâmplat în toate comunitățile sau dintr-o dată, că nici una nu a renunțat la toate reperele vechi, că progresul în plan social nu a fost la fel de spectaculos ca cel realizat în plan științific dar consider că tot ce s-a întâmplat corespunde perioadelor în care am împărțit existența speciei umane.
ÃŽn ceea ce priveÈ™te faptul că oamenii se conformează la influenÈ›ele fenomenelor naturale, nu cred că se poate face nimic deoarece existenÈ›a lor depinde în întregime de mediul natural dar față de faptul că odată cu apariÈ›ia primilor mem-bri ai speciei umane, aceasta s-a separat oarecum, de mediul natural, că influenÈ›a acestuia nu a fost niciodată atât de mare încât să se modifice definitiv sau radical, forma, structura È™i func¬È›iile organismului uman, eu cred că informaÈ›iile care ar trebui considerate repere pentru realizarea construcÈ›iilor sociale, pentru stabilirea normelor, regulilor È™i legilor sunt cele referitoare la ceea ce este caracteristic speciei umane (deci tuturor oamenilor) ceea ce o defineÈ™te.
Cred că procedând în acest fel, progresul È™tiinÈ›ific va putea fi folosit cu discernământ È™i precauÈ›ie, că identitatea spe¬ciei umane nu se va mai pierde în presupuneri fanteziste È™i teorii false.
Deoarece am afirmat că oamenii au căutat, întotdeauna, soluții pentru a depăși problemele pe care le aveau și a contracara consecințele generate de acestea, voi menționa o parte din ele.
Față de faptul că oamenii au nevoie de informații cât mai multe și mai diverse pentru a elabora raționamente corecte, pentru a putea comunica și a se înțelege între ei și a lua decizii de comun acord, soluția care s-a folosit și se folosește și în prezent este aceea de a transmite unui număr cât mai mare de persoane, un număr minim de informații din diverse domenii, înainte ca acestea să opteze pentru o specializare, o profesie. Acest lucru, trebuie să se facă în cadrul unei instituții sub supravegherea profesioniștilor și folosind cărți în care sunt prezentate informațiile considerate esențiale într-un domeniu.
Soluția este bună nu numai din considerentele mențio-nate mai înainte ci și pentru că având cunoștințe diverse, oamenii pot să-și schimbe profesia fără să fie nevoiți să înceapă să se informeze de la zero. Pot să rezolve singuri unele probleme sau să se descurce în diferite situații fără să apeleze la profesioniști. Pot să depășească mai ușor proble-mele pe care le crează obișnuința creată ca urmare a folosirii în mod repetat a acelorași informații.
Soluția nu este agreată deoarece numărul de informații pe care trebuie să și-l însușească o persoană este foarte mare iar acest lucru presupune că și timpul pe care trebuie să-l aloce acestei îndeletniciri este foarte mare.
O altă soluție folosită pentru a-i determina pe oameni să comunice între ei, să acționeze împreună și la fel, a fost și este, aceea de a transmite oamenilor prin educație și instruire aceleași informații dar de un singur fel. De a stabili și impune tuturor aceleași legi, reguli, norme, cult, datini sau limbaj. De a prezenta tuturor aceleași metode, mijloace, modele, scopuri, motive, repere.
De la caz la caz soluÈ›ia a mai fost numită È™i supers¬pe-cializare, robotizare sau uniformizare pentru că la aceste rezultate se ajunge.
Soluția este bună pentru că se rezolvă unele probleme dar nu este bună pentru că adâncește și generează alte probleme.
O altă soluție folosită pentru a înlesni comunicarea între oameni, pentru a avea punți de legătură între ei, a fost și este aceea de a prezenta realizările obținute într-un domeniu artis-tic sau sportiv. Mă refer la muzică, pictură, sculptură, teatru, film, spectacolele de divertisment și oricare disciplină sportivă.
Prezentarea acestora într-un cadru organizat sau prin intermediul unor mijloace accesibile unui număr foarte mare de persoane, oferă participanților, subiecte comune pentru conversații și preocupări. Unele din ele deconectează sau relaxează organismul. Nu este obligatoriu ca toți participanții să aibă cunoștințe de specialitate sau talent pentru a-și justifica prezenta sau interesul pentru acestea.
Soluția este bună și a fost folosită cu succes în toate perioadele civilizației noastre.
Cea mai nouă soluție este aceea de a stoca informații în diferite aparate și de a le folosi când este nevoie de ele. De a comunica cu diferite persoane prin intermediul unor aparate și de a transmite informații. De a programa un aparat pentru a efectua diferite operații sau activități, pentru a rezolva anumite probleme sau pentru a găsi soluții. Mă refer la calculatoare, la roboți, la telefoanele mobile.
Cu aceste apare se pot rezolva foarte multe lucruri și foarte rapid dar folosirea lor în mod repetat, timp îndelungat poate crea dependență de acestea iar în viitor, este posibil ca oamenii să treacă în planul doi ca importanță. Este posibil să fie înlocuiți cu aparate sau să fie dominați de acestea dacă sunt mai performante.
Pe de altă parte, faptul că aparatele pot fi folosite pentru a transmite gânduri, pentru a comunica sentimente sau dorințe, că pot fi programate chiar ele să manifeste senti-mente, sugerează că este posibil ca oamenii să fie manipulați cu acestea sau să li se inducă, artificial, diferite stări și idei, de la distanță foarte mare, de persoane necunoscute.
În plus, față de faptul că aparatele consumă o parte din ceea ce produce mediul natural, se poate spune că prin folosirea lor se epuizează mult mai repede resursele naturale sau se poate spune că resursele naturale sunt folosite pentru a crea și susține o existență artificială, aceea a aparatelor și în acest fel se modifică și destinația lor precum și rezultatele.
Părerea mea este că oamenii nu se pot opune progre¬sului È™tiinÈ›ific iar folosirea aparatelor È™i a altor produse obÈ›i¬nute ca urmare a acestui progres nu este un lucru rău dar este obligatoriu È™i necesar să fie precauÈ›i.
Astfel, s-ar putea ca filmele științifico-fantastice în care aparatele sunt prezentate ca dușmanii de temut pentru oameni sau acelea în care aparatele iau locul oamenilor și nu mai pot fi controlate de ei, să nu reprezinte numai o fantezie a cuiva ci o posibilă realitate viitoare.
SoluÈ›ia la care mă voi referi în continuare a fost adop¬tată ca urmare a constatării că oamenii folosesc foarte multe informaÈ›ii incorecte sau false iar consecinÈ›ele sunt negative. Este cunoscută sub numele de cenzură È™i i s-au dat diferite forme.
Voi menționa câteva din acestea.
Se impune ca în cazul publicării unor informații sau întâmplări născocite, să se facă precizări în acest sens.
Se impune ca în cazul publicării unor informații sau păreri, cei care fac acest lucru să se documenteze temeinic, înainte iar în cazul în care nu au găsit dovezi care să confirme veridicitatea acestora, să precizeze că informațiile sunt incerte iar părerile reprezintă presupuneri.
S-a decis ca în cazul în care informațiile sunt incerte sau incomplete, să nu se impună nimănui să și le însușească, să se lase fiecăruia libertatea de a-și forma propria opinie și de a și-o exprima sau de a opta pentru una din părerile emise deja.
Părerea mea este că toate sunt bune È™i eficiente dar întot-deauna au existat oameni care nu au È™tiut că s-au găsit soluÈ›ii sau care au fost cauzele È™i scopul adoptării lor, oameni care au considerat că informaÈ›iile false (născocirile) aduc mai multe beneficii È™i un profit mult mai mare decât cele corecte È™i le-au folosit sub pretextul că fiecare are dreptul să-È™i folo¬sească imaginaÈ›ia È™i să născocească, să-È™i formeze propria opinie È™i să È™i-o exprime. ÃŽntotdeauna au existat oameni care au cenzurat (voit) informaÈ›iile corecte (adevărul real) din mo¬tive obiective sau subiective. ÃŽntotdeauna s-a folosit dezinfor¬marea (voit) pentru a induce în eroare, pentru a demobiliza, pentru a îns-păi¬mânta sau pentru a determina anumite atitudini sau acÈ›iuni din partea oamenilor în diferite scopuri, în toate societățile, la toate nivelurile È™i în toate formele.
Ultima soluție la care mă voi referi este cea folosită pentru a depăși problemele generate de faptul că drepturile și obligațiile care decurg din asemănările biologice și fiziologice între oameni sunt ori în contradicție ori la fel cu cele care decurg din deosebiri.
Soluția găsită pentru a depăși aceste probleme a fost, să se înființeze două feluri de proprietăți, proprietatea comună și proprietatea particulară și să se stabilească unele reguli în privința acestora.
Presupun că, cel sau cei care au propus-o și pus-o în practică prima dată, au socotit că proprietatea comună va susține și va oferi rezolvări pentru drepturile și obligațiile care decurg din asemănări iar proprietatea particulară va susține și va oferi rezolvări pentru drepturile și obligațiile care decurg din deosebirile între oameni.
Cert este că, cele două forme de proprietate au fost și sunt folosite în toate planurile existenței oamenilor și în același timp. Au fost și sunt folosite față de teritorii, ape și resurse naturale de tot felul, față de bunurile materiale, față de munca intelectuală și cea fizică și chiar față de relațiile interumane prin stabilirea unor acorduri verbale sau scrise.
Felul proprietății È™i limitele acesteia sunt precizate prin folosirea unor cuvinte È™i expresii ca, teritoriul È™i graniÈ›ele unei țări, contract de muncă individual sau colectiv, act de pro-prie¬tate, etc. È™i stabilirea unor legi È™i reguli în raport de acestea.
Părerea mea, față de felul cum au fost folosite cele două forme de proprietate de-a lungul timpului, este că nu prea s-a È›inut seama de adevărurile care au impus adoptarea aces¬tei soluÈ›ii È™i de scopul ei, cu toate că adevărurile respective au fost vizibile tot timpul È™i uÈ™or de înÈ›eles.
Un exemplu în acest sens este perioada sclavagistă. Nu voi mai comenta deciziile care s-au luat în acea perioadă dar trebuie să spun că, mie, felul cum au fost răstălmăcite ade-vărurile despre drepturile È™i obligaÈ›iile care decurg din asemă-nările È™i deosebirile biologice È™i fiziologice între oameni, mi s-a părut că a fost preluat din scenariul unui serial È™tiinÈ›i¬fico-fantastic pentru că era în contradicÈ›ie flagrantă cu ceea ce este caracteristic speciei umane din punct de vedere biologic È™i fiziologic.
Acest mod de a proceda, nu numai că nu i-a ajutat pe oameni să depășească problemele pe care le aveau ci le-au amplificat împreună cu consecințele. Au condus la modificarea scopului în care a fost adoptată soluția înființării celor două forme de proprietate.
Concluzia este că niciuna din soluțiile găsite de oameni pentru a depăși problemele nu este ideală dar fără ele, atât problemele cât și consecințele negative pot lua amploare.
Presupun că, față de problemele menționate mai înainte v-ați pus și dumneavoastră întrebarea pe care mi-am pus-o eu; cum a fost posibil progresul științific?!
Înainte să-mi spun părerea în această privință vă voi rea-minti și menționa câteva din întâmplările considerate ciudate.
Faptul că oamenii au reuÈ™it să proiecteze È™i să cons-truiască edificii foarte complexe È™i trainice È™i să rezolve lucruri foarte complicate în perioade de timp când cuno¬È™tin¬È›ele lor È™tiinÈ›ifice È™i mijloacele pe care le aveau la dispoziÈ›ie erau foarte puÈ›ine, este considerat ciudat. (Mă refer îndeosebi la construcÈ›iile considerate „minuni ale lumii“).
Faptul că unii oameni au prevăzut, cu mult înainte, ce descoperiri științifice se vor face iar pe unele le-au descris sumar, este de asemeni ciudat. (Mă refer la Jules Verne, la Leonardo da Vinci, la Albert Enstein).
Faptul că unii oameni au prevăzut ce consecințe va avea punerea în practică a unor idei și folosirea unor produse obținute ca urmare a progresului științific, cu mult înainte ca acestea să fie cunoscute, este considerat ciudat. (Mă refer la previziunile lui Nostradamus).
Faptul că toate speciile „au È™tiut“ încă de la apariÈ›ia pri-milor membri, cum È™i cu ce să se hrănească, cum să se repro-ducă È™i să-È™i crească puii, cum È™i unde să se adăpos¬tească, cum să se apere, etc. È™i în acest fel au supravieÈ›uit, este considerat ciudat.
La fel de ciudat este faptul că unele păsări È™i animale „știu“ unde se află locurile sau teritoriile pe care pot să găsea-scă hrană, să se reproducă È™i să-È™i crească puii È™i migrează către acestea, orientându-se cu o precizie incredibilă.
Alt fapt ciudat este că unele păsări, animale și insecte își construiesc adăposturile sau își amenajează locul unde urmează să trăiască, să se reproducă și să-și crească puii cu o măiestrie ieșită din comun iar în desfășurarea acestei activități respectă foarte multe reguli și principii științifice deși majoritatea lor nu au creier.
Presupunerea pe care au făcut-o față de aceste lucruri ciudate și de faptul că progresul științific a avut loc deși problemele pe care le-au avut oamenii au fost adevărate obstacole în calea acestuia, nu o pot demonstra științific dar o consider credibilă.
Am presupus că, prin creaÈ›ie, în corpul membrilor spe-ciilor au fost stocate informaÈ›ii. Cred că informaÈ›iile res-pective sunt de trei feluri. InformaÈ›ii care ajută corpul să func¬È›ioneze într-un anumit fel, informaÈ›ii care ajută corpul să supravieÈ›uiască, în sensul că îi indică unde să găsească hrană, cum È™i cu ce să se hrănească, cum să se reproducă, etc. È™i infor¬maÈ›ii care, deÈ™i au caracter, exclusiv È™tiinÈ›ific, pot fi folosite într-un sens sau altul. Cred că informaÈ›iile respective se activează numai în anumite condiÈ›ii È™i situaÈ›ii iar acestea sunt diferite pentru fiecare fel de informaÈ›ii È™i fiecare specie.
Presupun că informațiile stocate, prin creație, în corpul primilor membri ai speciilor au fost transmise prin repro-ducere la urmașii lor. Probabil că, așa cum există un cod genetic, există și un cod al informațiilor.
Nu știu în ce condiții se activează informațiile dar faptul că toate speciile depind existențial în întregime, de mediul natural și sunt în contact permanent cu acesta, mă îndrep-tățește să cred că activarea informațiilor depinde și de ceea ce se întâmplă în mediul natural, de caracteristicile teritoriale și de felul cum influențează acestea organismul membrilor speciilor iar una din condițiile care trebuie îndeplinite este ca informațiile stocate în organismul acestora să aibă cores-pondent în mediul natural, să se reflecte, să se proiecteze sau să se regăsească într-una din activitățile care se desfășoară în mediul natural sau într-una din formele pe care le-a luat acesta.
De exemplu, eu cred că păsările care migrează de pe un teritoriu pe altul, au stocate în organismul lor informații precise despre forma, aspectul și așezarea teritoriilor pe care urmează să le străbată și pe care urmează să se oprească iar acestea se activează când își găsesc corespondent, la sol, în acest sens (se reflectă în acestea ca într-o oglindă).
Presupun că, dacă teritoriile își vor modifica foarte mult forma și aspectul, păsările migratoare nu se vor mai putea orienta, deoarece informațiile stocate în organismul lor nu își vor mai găsi corespondent informațional în acestea.
De altfel, părerea mea este că, odată cu transferarea unei părți din actul creației către specii, a fost transferată către acestea și o parte din informațiile despre ceea ce a fost stabilit deja, despre ceea ce s-a creat și există deja în mediul natural.
În comparație cu celelalte specii și în plus față de ele, cred că în corpul membrilor speciei umane au fost stocate și informații care au corespondent în realitățile din alte planete; în mediul natural al altor planete sau în diferite alte locuri și spații care se găsesc în univers.
Convingerea mea este că, numai datorită acestei înzes-trări naturale, speciile au putut să supravieÈ›uiască iar oamenii au putut să descopere alte planete, să înÈ›eleagă ce se întâm¬plă în acestea È™i să călătorească în spaÈ›iul cosmic È™i tot datorită acestei înzestrări a fost posibil progresul È™tiinÈ›ific.
Părerea mea este că, pretenÈ›iile oamenilor că È™tiu totul È™i sunt foarte inteligenÈ›i au corespondent în realitate deoarece specia umană a fost înzestrată, prin creaÈ›ie, cu un creier de excep¬È›ie iar în organismul primilor membri ai speciei au fost stocate foarte multe informaÈ›ii È™i de tot felul. Numai că, pentru a dovedi că È™tiu totul È™i sunt foarte inteligenÈ›i trebuie să îndeplinească anumite condiÈ›ii. Altfel spus, oamenii nu se pot folosi de înzestrarea lor naturală decât în anumite condiÈ›ii.
Indiferent de posibilități, sigur este că, oamenii nu au avut niciodată acces la toate informațiile sau control total asupra acestora.
Motivele pentru care progresul științific s-a produs foar-te încet, mai mult în salturi și concentrat foarte mult într-un singur loc, au fost mai multe.
Voi menționa câteva din acestea.
Activarea și folosirea informațiilor cu caracter științific (a descoperirilor științifice) s-a făcut cu dificultate pentru că nu s-au întrunit toate condițiile necesare.
Mijloacele de comunicare au fost, până nu de mult, foarte puține și accesibile unui număr redus de persoane.
Păstrarea, transmiterea și publicarea informațiilor desco-perite, s-a făcut cu dificultate, foarte mult timp.
Oamenii înșiși au făcut, foarte mult timp, opoziție progresului științific din foarte multe motive.
Posibilitățile oamenilor de a cerceta și de a verifica veridicitatea informațiilor obținute, au fost reduse.
Toate acestea au fost piedici în calea progresului È™tiin¬È›ific È™i au creat oamenilor probleme în plus la cele pe care le-au avut întotdeauna sau le-au accentuat atât de mult încât i-a pus în situaÈ›ia de a nu le putea depăși.
Din aceste motive, informaÈ›iile obÈ›inute au fost plim¬bate dintr-un loc în altul sau adunate într-un singur loc È™i folosite de un număr restrâns de persoane, mai mult sau mai puÈ›in, corect.
Din aceleași motive o parte din informațiile descoperite s-au pierdut sau au fost folosite fără să se cunoască utilitatea lor reală și consecințele, au fost folosite pentru a crea legen-de, basme sau mituri.
Știu că presupunerea pe care am făcut-o în privința sto-cării informațiilor nu oferă explicații pentru toate întâm-plările ciudate din trecut dar cred că acceptând-o se pot face aprecieri mai corecte în privința posibilităților pe care le-au avut și le au oamenii.
Tema comentariului pe care îl voi face în continuare este limbajul dar îmi voi spune părerea È™i voi comenta, îndeo¬sebi partea care se ocupă cu semantica cuvintelor deoarece, aceasta mi-a atras atenÈ›ia.
Pentru început trebuie să spun că, din punctul meu de vedere, toate limbajele au fost formate sub influenÈ›a me¬diului natural. Faptul că oamenii au trăit pe teritorii cu carac¬teristici diferite È™i au fost influenÈ›aÈ›i în mod diferit de acestea a avut drept consecință formarea de limbaje diferite.
Acest lucru nu i-a împiedicat să se mute de pe un teritoriu pe altul sau să folosească orice limbaj, oriunde și oricând dar i-a împiedicat să se înțeleagă și să-și comunice informațiile obținute și descoperirile făcute.
Deoarece mediul natural a fost într-o permanentă schim¬-bare, oamenii s-au mutat permanent de pe un teritoriu pe altul iar progresul È™tiinÈ›ific È™i experienÈ›a dobândită au impus anu¬mite reguli în folosirea limbajelor, nici unul din acestea nu a rămas neschimbat iar multe au dispărut.
Ceea ce vreau să subliniez, este, însă, faptul că nici-un limbaj nu-i ajută pe oameni să redea întreaga realitate. Acest lucru se întâmplă, în principal, pentru că părÈ›ile din organism pe care le folosesc pentru a se informa È™i transmite infor¬maÈ›ii au limite.
De exemplu, oamenii nu disting toate mirosurile și toate nuanțele culorilor, nu aud toate sunetele nici nu pot să emită orice sunet, nu disting toate gusturile, nu fac distincție precisă în privința densității și durității corpurilor, nu văd microparticulele sau în orice condiții, nu văd pe întuneric. Nu pot să redea cu ajutorul unui limbaj mirosul florilor sau gustul unui fruct, sentimentele, duritatea și densitatea unui corp sau intensitatea unui sunet. Nu pot nici să le sugereze cu ajutorul unui limbaj dacă persoanele cărora li se adresează nu au luat, niciodată, contact cu ele, nu le-au perceput cu propriile simțuri sau nu au simțit la fel.
Concluzia este că, limbajele sunt insuficiente È™i inefi¬ci¬en-te în a reda întreaga realitate, în a reda gândurile È™i sentimentele.
Acelea care i-au ajutat pe oameni să cunoască realitatea în întregime È™i în detalii È™i să o redea, au fost È™tiinÈ›ele, res¬pectiv, produsele È™i mijloacele obÈ›inute ca urmare a pro¬gresului È™tiinÈ›ific, a cunoÈ™tinÈ›elor È™tiinÈ›ifice obÈ›inute dar acestea nu pot fi folosite de oricine, oricând È™i oriunde.
Față de faptul că limbajele sunt insuficiente și ineficiente în a reda realitatea, este de la sine înțeles, că semnificațiile sta-bilite cuvintelor, respectiv, informațiile folosite în acest scop, trebuie să fie corecte pentru a nu le amplifica ineficiența și pentru a le putea folosi în scopul în care au fost formate.
De exemplu, au fost și sunt folosite pentru a manipula judecata oamenilor, pentru a mistifica realitatea sau ca mijloc de opresiune și represiune.
Deoarece s-au făcut greșeli și în stabilirea semnificațiilor unor cuvinte din limba română iar acest lucru a permis ca limbajul să fie folosit în alte scopuri decât cel în care a fost format, voi da exemplu de astfel de cuvinte.
Precizez însă, că întrucât eu nu am folosit cuvintele respective în conversații, este puțin probabil că aș fi observat greșelile dacă alte persoane nu ar fi făcut acest lucru foarte des, în public, cu scopul de a-și face cunoscute părerile și convingerile iar acestea nu ar fi fost contrare părerilor mele. Din acest motiv am vrut să verific cine greșește și de unde pleacă greșeala și am început să analizez semnificațiile stabilite pentru unele cuvinte.
DicÈ›ionarul de care m-am folosit în acest scop, a fost pu-blicat de Editura ȘtiinÈ›ifică È™i Enciclopedică din BucureÈ™ti, în anul 1980, sub semnătura lui Vasile Breban. ÃŽn prefaÈ›a dicÈ›io-narului se precizează că autorul s-a inspirat din dicÈ›io¬nare de di¬fe¬rite categorii È™i specialități dar a restrâns definiÈ›iile È™i expli¬caÈ›iile date în acestea la strictul necesar pentru a putea pre¬zen¬ta un număr cât mai mare de informaÈ›ii într-un spaÈ›iu restrâns.
Eu precizez că intenția mea nu este să mă substitui specialiștilor sau să acuz pe cineva ci să-mi spun părerea în conformitate cu informațiile pe care vi le-am prezentat și dumneavoastră în broșura de față.
Motivele pentru nu am folosit un dicționar nou au fost mai multe dar nu voi menționa decât două din acestea.
Unul a fost că s-a vorbit foarte mult de trecut, de men¬ta-litățile greÈ™ite formate în trecut precum È™i de schimbarea acestora dar nu a precizat nimeni că o mare parte din informaÈ›iile folosite în acest sens se regăsesc în semnificaÈ›iile stabilite cuvintelor.
Altul a fost că majoritatea cuvintelor pe care le-am analizat eu, sunt folosite și în prezent cu aceleași semnificații ca în trecut, de foarte multe persoane.
1. Cuvântul dictator.
Semnificația acestui cuvânt este următoarea: persoană care exercită conducerea unui stat având puteri nelimitate.
2. Cuvântul dictatură.
Semnificația acestui cuvânt este următoarea: instituție politică în care deținătorul puterii este investit cu autoritate nelimitată prin lege.
Despre faptul că toți oamenii au limite naturale și nu le pot depăși mi-am spus părerea și nu mai reiau.
Față de acest adevăr pe care nu-l poate contesta nimeni, este evident că prin legile promulgate de oameni nu se poate stabilii nimănui alte limite în afară de cele pe care le are din naștere.
Menirea legilor este, printre altele, să stopeze tendința unor oameni de a depăși limitele dar în realitate, acest lucru depinde de autocontrol, de cât de bine și cât de mult poate un om să-și controleze reacțiile, să se stăpânească.
În raport de aceste adevăruri este clar că semnificațiile stabilite cuvintelor menționate mai înainte sunt greșite. Pe de-o parte se induce în mintea oamenilor ideea falsă că nu au limite iar pe de altă parte că, li se pot stabili unele prin legile care se promulgă. Concluzia este că, cele două cuvinte pot fi folosite pentru manipularea judecății unor oameni, în speță, a celor care își însușesc și folosesc informațiile transmise în semnificațiile stabilite cuvintelor, chiar și pe a celor care au o funcție de decizie într-un stat.
Din punctul meu de vedere, dictator este acea persoană care are o funcție de decizie într-un stat și se folosește de ea pentru a impune tuturor sau unui grup de persoane, anumite teorii, idei, metode sau modele. În acest scop se folosește de legile promulgate deja sau propune ea însăși unele și urmărește adoptarea lor.
Consider că nu este obligatoriu ca o persoană să con¬ducă un stat pentru a putea fi considerată dictator ci să aibă o funcÈ›ie de decizie într-un stat.
După părerea mea, dictatura este, forma de organizare și de conducere a unor activități sau a tuturor activităților care se desfășoară pe teritoriul unei țări. În cadrul acestor forme de organizare și conducere, se impune tuturor sau unor grupuri de persoane, să folosească aceleași idei, reguli, teorii, metode sau modele. Nu se permite nici-un fel de abatere de la acestea.
Formele pe care le ia dictatura depind de informațiile și mijloacele folosite și din direcția cărei instituții sau persoane vin impunerile.
Cred că felul în care am prezentat informațiile redă mult mai corect ce s-a întâmplat de-a lungul anilor, în sensul că, dictatura nu a pornit întotdeauna de la conducătorul unui stat și că a fost de mai multe feluri. De exemplu: dictatură militară, parlamentară, guvernamentală, prezidențială sau bisericească.
De asemeni, nu contrazic faptul că nu toÈ›i cei care impun anumite idei, teorii sau reguli sunt consideraÈ›i dicta¬tori sau faptul că toÈ›i oamenii au limite. Nu contrazic faptul că în foarte multe situaÈ›ii, dictaturile au avut rezultate bune dacă ideile, teoriile, metodele, legile sau modelele folosite au fost corecte sau potrivite cu împrejurările în care au fost impuse.
3. Cuvântul, democrație.
Una din semnificațiile acestui cuvânt este următoarea: formă de organizare și conducere politică a societății care proclamă principiul exercitării puterii de către popor.
Eu cred că, dacă autorul ar fi folosit în semnificaÈ›ia cuvântului, în loc de „principiul exercitării puterii de către popor“ - „principiul participării populaÈ›iei de pe teritoriul unei țări la deciziile care se iau“, ar fi fost mult mai corect.
ÃŽn altfel, îmi amintesc că È™i în anul 1980 când s-a publicat dicÈ›ionarul, majoritatea oamenilor foloseau cuvân¬tul, democraÈ›ie pentru a sublinia faptul că toÈ›i aveau aceleaÈ™i drepturi È™i obligaÈ›ii È™i chiar existau legi care susÈ›ineau această teorie.
Din punctul meu de vedere, democrația este forma de conducere și organizare în care sunt respectate drepturile și obligațiile tuturor oamenilor.
Democrația nu se bazează pe putere ci pe respect și toleranță.
4. Cuvântul stat.
Semnificația acestui cuvânt este următoarea: sistem organizațional al clasei dominante în societate, instrument de exercitare a puterii acestei clase asupra celorlalte clase și cate-gorii sociale reprezentând un element principal al suprastruc-turii.
Părerea mea este că, statul, reprezintă forma de organi-zare și conducere a tuturor activităților care se desfășoară pe teritoriul unei țări, precum și forma de administrare și exploatare a bunurilor materiale și a resurselor naturale aflate pe teritoriul acesteia în proprietate particulară sau comună, conform legilor promulgate ca urmare a politicilor și strate-giilor adoptate de comun acord.
Forma de stat este stabilită de oameni. Felul acesteia diferă de la o țară la alta și este schimbătoare.
Altfel spus dar pe scurt, statul este o construcție socială care se realizează conform teoriilor, principiilor, strategiilor, modelelor adoptate de grupurile sociale, de partidele, de organizațiile sau asociațiile constituite pe teritoriul unei țări.
5. Cuvântul, politică.
Semnificațiile acestui cuvânt sunt următoarele:
– activitate a claselor sociale, a partidelor, a grupurilor sociale în raport cu statul, determinată de interesele și scopurile lor;
– activitate a puterii și conducerii de stat care reflectă orânduirea socială și structura economică a țării.
Cea de a doua semnificaÈ›ie a cuvântului politică, o con¬si-der corectă, în schimb, din felul cum a fost stabilită prima semnificaÈ›ie a acestuia, am înÈ›eles că membrii partidelor, aso-cia¬È›iilor sau grupurilor sociale constituite pe teritoriul unei țări care pretind că fac politică, nu sunt obligaÈ›i să acÈ›ioneze conform unor teorii sau ideologii formate pe baza infor-maÈ›iilor referitoare la ceea ce este caracteristic tuturor oame-nilor È™i că pot să folosească orice mijloace È™i metode pentru a-È™i atinge scopurile deoarece, ceea ce contează sunt nu mai ideile È™i interesele lor.
Nu spun că astfel de lucruri nu s-au întâmplat sau că nu se întâmplă și în prezent dar știu că sunt incluse în altă categorie și se numesc altfel, nu politică.
De exemplu: contrabandă, crimă organizată, proxe-netism, vânzare de oameni etc.
Eu cred că politica este activitatea pe care o desfășoară membrii partidelor, organizaÈ›iilor, grupurilor sau asociaÈ›iilor constituite pe teritoriul unei țări conform unor ideologii sau strategii care au ca reper informaÈ›iile referitoare la ceea ce este caracteristic tuturor oamenilor, ceea ce este caracteristic teri¬to¬riului pe care trăiesc È™i pe cele oferite de progresul È™tiinÈ›ific.
Scopul acestor activități este de a pune în practică ideile evidențiate în ideologiile și strategiile adoptate, de a găsi cele mai bune soluții și de a elabora legi care să le susțină, de a folosi progresul științific pentru a-i ajuta pe toți oamenii să-și depășească problemele sau să rezolve unele probleme.
Părerea mea în privința ideologiilor care s-au format, este că, inițial, s-au luat în considerare informațiile referitoare la asemănările și deosebirile între oameni precum și cele referitoare la drepturile și obligațiile care decurg din acestea.
Cred că motivul pentru care unele ideologi au fost numite de stânga, iar altele de dreapta, a fost acela că infor-ma¬È›iile au fost împărÈ›ite în două grupuri. Grupul infor¬ma-È›iilor referitoare la asemănările biologice È™i fiziologice între oameni, precum È™i cele referitoare la drepturile È™i obligaÈ›iile care decurg din acestea È™i grupul informaÈ›iilor referitoare la deosebirile între oameni precum È™i la drepturile È™i obligaÈ›iile care decurg din acestea.
Primele au fost numite de stânga iar celelalte de dreapta. Nu cunosc motivul pentru care au fost numite astfel dar dacă îmi folosesc imaginația pot să presupun că informațiile referitoare la deosebiri au fost numite de dreapta deoarece majoritatea oamenilor folosesc mai mult partea dreaptă a corpului lor și cu aceasta evidențiază ceea ce îi deosebește de semenii lor.
Cert este că, existența oamenilor nu poate fi menținută în echilibru dacă nu se iau în considerare ambele feluri de informații iar regulile, legile și normele care se stabilesc nu sunt în concordanță cu acestea.
Din punctul meu de vedere, cunoașterea acestora este obligatorie pentru cei care se consideră politicieni și pentru cei care iau decizii în numele altora.
Faptul că susținătorii ideologiilor de dreapta și ai celor de stânga sunt de multe ori în conflict, că fac confuzii, că exa-gerează sau se mută dintr-o parte în alta, se datorează, după părerea mea, mai multor cauze dar în principal, se datorează faptului că drepturile și obligațiile care decurg din asemănări și deosebiri sunt ori la fel ori în contradicție și nu se pot corela, precum și faptului că, în realitate, nimeni nu poate fi numai de stânga sau numai de dreapta deoarece, prin însăși natura lor, oamenii sunt și de stânga și de dreapta. Sunt și asemănători și diferiți și au drepturi în ambele sensuri.
Adevărul este că, întotdeauna, conștient sau inconștient, oamenii au pretins, au cerut și au acționat, bazându-se pe drepturile ce le aveau datorită asemănărilor între ei dar au folosit ceea ce au obținut invocând și bazându-se pe drep-turile pe care le aveau datorită deosebirilor între ei.
Exagerările într-un sens sau altul au determinat întot-deauna dezechilibre în viața oamenilor și în viața socială iar consecințele au fost întotdeauna negative.
Cu toate că am spus deja în ce anume constă asemă¬nările È™i deosebirile între oameni, le menÈ›ionez din nou deoarece vreau să fac un comentariu scurt despre drepturile È™i obligaÈ›iile care decurg din acestea.
Asemănările constă în faptul că:
– toate organismele au, oarecum, aceeași formă și structură și aceleași funcții;
– toate organismele sunt funcționale dar au în alcătuirea lor și părți mai puțin performante și rezistente și toate au limite;
– toți oamenii trăiesc un număr limitat de ani și parcurg aceleași etape pe durata existenței lor;
– toți depind existențial, în întregime, de mediul natural și parțial, unii de alții, din punct de vedere intelectual și material;
– toți au aceleași nevoi iar supraviețuirea lor depinde de satisfacerea corespunzătoare a acestora;
– toți au aceleași probleme din cauza felului în care este alcătuit și funcționează organismul uman;
– toÈ›i aparÈ›in aceleiaÈ™i specii È™i au prin creaÈ›ie, aceeaÈ™i apartenență planetară (toÈ›i sunt oameni, toÈ›i sunt pămân¬teni).
În raport de asemănări menționate mai înainte, toți oamenii au aceleași drepturi și obligații.
Voi menționa numai câteva din acestea dar subliniez că pot fi deduse de oricine vrea să le afle pe toate.
Faptul că oamenii au aceeași apartenență planetară și depind existențial de mediul natural al planetei, de ceea ce le oferă acesta pentru a putea supraviețui, le dă tuturor dreptul să beneficieze de resursele ei, le dă dreptul să circule liber oriunde și oricând și să se stabilească unde consideră că mediul natural le este favorabil.
Obligația tuturor este, să protejeze mediul natural și planeta, să nu distrugă ecosistemul și să respecte drepturile celorlalți.
Faptul că oamenii depind, parțial, unii de alții, din punct de vedere intelectual și material și toți au probleme din cauza felului în care este alcătuit și funcționează organismul uman, la dă dreptul să ceară ajutor din partea semenilor și să le acorde ajutor dar au și obligația să facă acest lucru. Le dă dreptul să se asocieze, să se organizeze și să acționeze împre-ună pentru a-și rezolva problemele. Le dă dreptul să comu-nice unii cu alții și să-și transmită, unii altora diferite infor-mații. Le dă dreptul la înțelegere din partea semenilor lor.
Între drepturi și obligații există un echilibru natural. Acest echilibru este susținut și menținut de limitele pe care le are organismul tuturor oamenilor.
De exemplu, chiar dacă toți oamenii au dreptul să circule liber oriunde și oricând pe planeta noastră, nimeni nu va putea merge oriunde și oricând deoarece nu va avea nici timp, nici mijloacele potrivite pentru a putea face acest lucru.
Chiar dacă solidaritatea este un drept și o obligație a tuturor, nici-un om nu poate fi solidar cu toți semenii lui. Nimeni nu se poate alia cu toți și nu poate oferi ajutor tuturor. Nimeni nu poate să comunice cu toți oamenii.
Chiar dacă toți oamenii, au dreptul să beneficieze de toate resursele naturale ale planetei, nimeni nu poate folosi și consuma tot ce îi oferă mediul natural.
Chiar dacă toți oamenii au dreptul să-și stabilească reșe-dința unde consideră de cuviință, nimeni nu poate trăi sau locui în mai multe locuri deodată. Nimeni nu poate proteja toată planeta și tot ecosistemul.
La fel se poate spune despre oricare din drepturile È™i obli¬gaÈ›iile care decurg din asemănări.
Deosebirile dintre oameni rezultă din faptul că orga-nismul fiecărui om este, oarecum, diferit de al celorlalți atât în privința formei cât și a structurii și funcțiilor acestuia.
Deosebirile nu sunt foarte mari dar din acest motiv, oamenii percep diferit realitatea, se comportă și acționează diferit față de aceasta și față de semenii lor și celelalte specii.
Felul cum se conformează la ceea ce se întâmplă în mediul natural poate să adâncească deosebirile dintre ei sau dimpotrivă, să le netezească.
Drepturile pe care le au în raport de deosebiri sunt urmă¬-toarele: fiecare om are dreptul la libertate de miÈ™care, la independență, la intimitate, are dreptul să trăiască È™i să se orga¬nizeze separat, să-È™i formeze propriile opinii È™i să le exprime, să se comporte potrivit felului său de a fi, să se apere È™i să se protejeze cum crede de cuviință, să aleagă ceea ce crede de cuviință.
Obligațiile sunt, de a respecta drepturile celorlalți. Și în acest caz, drepturile și obligațiile au limite și unele și altele sunt reglate pe cale naturală.
Aprecierile în privința felului cum li s-a dat curs de-a lungul timpului, a felului cum au fost sau nu au fost rezolvate și respectate, le las la latitudinea dumneavoastră.
Părerea mea este că, exceptând unele perioade scurte de timp când oamenii au pus accentul mai mult pe asemănările dintre ei precum și pe drepturile și obligațiile care decurg din acestea, în rest și în general au pus accentul pe deosebirile dintre ei și au făcut tot posibilul să le exagereze, să le adâncească folosindu-se de diferite metode și mijloace. Din această cauză s-a ajuns în situația ca, numai unii oameni să aibă drepturi și să se folosească de ele sau să aibă numai drepturi nu și obligații. S-a ajuns în situația ca drepturile unora să fie exagerat de mari în comparație cu ale celorlalți. S-a ajuns la dezechilibre majore în viața socială iar acestea au condus la conflicte violente, fapte reprobabile de tot felul, răscoale, revoluții, războaie sau cedări și renunțări spectaculoase.
Concluzia este că a face politică nu este un lucru ușor și că nu oricine poate fi cu adevărat politician.
6. Cuvântul, morală.
Semnificațiile acestui cuvânt sunt următoarele:
– formă a conÈ™tiinÈ›ei sociale care reflectă È™i fixează în prin¬¬cipii, norme, reguli, cerinÈ›ele de comportare privind rapor¬¬¬turile dintre indivizi È™i dintre individ È™i colectivități (familie, societate, naÈ›iune, popor);
– învățătură care se desprinde dintr-o scriere (mai ales dintr-o fabulă);
– mustrare, dojană.
Am menționat acest cuvânt nu pentru că semnificația lui mi s-a părut incorect stabilită ci, pentru că am observat că este folosit foarte des și cam fără efect. Am observat că morala și implicit normele, principiile și regulile stabilite de oameni sunt diferite de la un popor la altul și chiar de la un grup social la altul în cadrul aceleiași comunități, iar acest lucru generează confuzii și nedumeriri.
Părerea mea este că diferențele sunt urmare a faptului că informațiile care se folosesc pentru a stabili norme, reguli și principii sunt diferite de la o comunitate la alta sau de la un grup social la altul.
Din punctul meu de vedere, felul informațiilor folosite în acest scop indică gradul de cultură al unui popor, al unei comunități sau al unui grup social. Indică în ce măsură, oamenii cunosc și respectă ceea ce este caracteristic tuturor sau cunosc și respectă drepturile și obligațiile tuturor.
Indică în ce măsură și-au însușit progresul științific și ceea ce implică acesta.
Eu aș fi stabilit semnificația cuvântului, morală, în felul următor: forma pe care o ia cultura unui popor, a unei comunități sau a unui grup social și felul cum este susținută aceasta prin stabilirea unor principii, norme reguli și legi.
7. Cuvântul, prostituție.
Semnificația acestui cuvânt este următoarea: faptă comisă de femeia care întreține raporturi sexuale cu diferite persoane, în scopul de a-și câștiga mijloacele de existență.
Înainte să-mi spun părerea despre semnificația acestui cuvânt, voi face unele observații.
Întreținerea de raporturi sexuale este considerată de specialiștii în biologie și fiziologia corpului uman o necesitate și este inclusă în categoria nevoilor primare alături de nevoia de hrană, de adăpost, de odihnă. Cu toate că felul în care, oamenii își manifestă aceste nevoi este diferit de la un individ la altul, s-a stabilit totuși un tipar în raport de care se poate aprecia ceea ce este normal sau anormal în felul cum își manifestă și satisfac oamenii aceste nevoi.
Întreținerea de raporturi sexuale cu scopul de a câștiga mijloacele de existență, este considerată o faptă reprobabilă deoarece aceia care procedează în acest fel, îi dau alt scop, o pervertesc.
Personal, sunt de aceeași părere, numai că, întreținerea de raporturi sexuale nu este singura nevoie biologică al cărei scop a fost schimbat. Mijloacele de existență s-au obținut, întotdeauna și de pe urma celorlalte nevoi ale oamenilor, toate au fost folosite pentru a obține ceva.
Părerea mea este că autorul semnificaÈ›iei cuvântului, pros¬tituÈ›ie a greÈ™it de două ori. O dată pentru că nu i-a menÈ›ionat È™i pe bărbaÈ›i în semnificaÈ›ia acestuia deÈ™i È™i ei au procedat întotdeauna la fel ca femeile. A doua oară pentru că nu a menÈ›ionat în cuprinsul semnificaÈ›iei cuvântului È™i celelalte scopuri în care unii oameni au întreÈ›inut sau întreÈ›ineau relaÈ›ii sexuale. De exemplu, acela de a obÈ›ine informaÈ›ii de la o persoană, acela de a determina o persoană să ia o anumită decizie sau să acÈ›ioneze într-un anumit fel, acela de a o È™antaja.
Nu cunosc motivul pentru care autorul semnificației cuvântului, prostituție a omis celelalte fapte dar am certitudinea că avea cunoștință de ele.
Știu în schimb că semnificația cuvântului respectiv este mult mai veche decât dicționarul în care am găsit-o eu, ceea ce înseamnă că, a fost preluată din dicționarele vechi.
Știu că în trecut s-au promulgat legi prin care prostituția era interzisă și pedepsită iar cele vânate și supusele admonestărilor și oprobiului, erau numai femeile pentru că, numai de ele se amintea în semnificația cuvântului și numai pentru fapta menționată în aceasta.
Din punctul meu de vedere, felul cum a fost stabilită semnificația cuvântului, prostituție, permite manipularea judecății oricărei persoane care își însușește și folosește numai informațiile prezentate în aceasta.
Mă rezum la cuvintele pe care le-am dat exemplu deoa-rece, consideră că v-am convins de faptul că felul cum sunt stabilite semnificațiile cuvintelor are o importanță deosebit de mare când acestea sunt folosite foarte des în viața de zi cu zi.
Este adevărat că nu toți oamenii își însușesc și folosesc informațiile prezentate în semnificațiile cuvintelor, că oame-nii nu folosesc toate cuvintele menționate în dicționar dar sunt foarte mulți care procedează astfel și foarte mulți care nu-și pot exprima opiniile pentru că nu găsesc cuvinte cu semnificații potrivite.
Pe de altă parte, este posibil ca legile, normele și regulile stabilite de oameni să fie incorecte pentru că informațiile folosite în acest scop au fost cele prezentate în semnificațiile unor cuvinte iar acestea nu au fost corecte sau să fie corecte dar informațiile folosite la stabilirea lor să nu se regăsească în semnificațiile cuvintelor.
Și într-un caz și în celălalt este posibil ca legile, normele și regulile stabilite, să fie în contradicție cu mentalitățile oamenilor, să genereze confuzii și neînțelegeri, să nu fie respectate și să nu-și atingă scopul.
Cert este că pentru formarea unor mentalități corecte sau pentru ca oamenii să-È™i poată exprima părerile, este obli¬ga-toriu È™i necesar ca informaÈ›iile prezentate în semni¬ficaÈ›iile cuvintelor să fie corecte È™i complete.
Părerea mea este că importanța unui limbaj nu constă în vechimea, forma sau locul unde este folosit ci în corecti-tudinea informațiilor prezentate în semnificațiile cuvintelor.
Voi încheia cu câteva citate din opera eminesciană. Fac acest lucru din două motive: pentru că Mihai Eminescu a fost un maestru inegalabil în folosirea limbajului și pentru că foarte multe din observațiile și concluziile prezentate în opera sa sunt similare cu cele prezentate de mine în această broșură.
Subliniez că, fragmente din poeziile scrise de Mihai Eminescu mi-ai revenit în minte, de foarte multe ori alături de observațiile și comentariile pe care le-am făcut în această bro-șură și de fiecare dată am vrut să le citez ca pe o confirmare a acestora și indiciu că poetul a luat în considerație aceleași adevăruri (informații) ca mine. Am renunțat deoarece am socotit că este mult mai bine să fac acest lucru separat.
Nu voi menționa prea multe citate deoarece, pentru a le comenta ar trebui să reiau mare parte din explicațiile pe care le-am dat deja în broșură dar și să schimb ordinea în care le-am prezentat.
1. Noi amândoi avem același dascăl
Școlari suntem aceleiași păreri…
Unitul gând oricine recunoască-l.
Ce știi tu azi, eu am știut de ieri.
De-aceleași lucruri plângem noi și râdem…
Non idem est și duo dicunt idem.

Tu zici că patria e-n decădere,
De râs și de ocară c-au ajuns;
Când cineva opinia mi-ar cere,
El ar primi tot astfel de răspuns,
Ca de rușine ochii să-i închidem:
Non idem est si duo dicunt idem.
…………………………………
(Mihai Eminescu – Noi amândoi avem același dascăl)

(Non idem est si duo dicunt idem – Nu este același lucru dacă doi oameni spun același lucru. Fiecare vede lucrurile în felul său).

AfirmaÈ›ia poetului că „noi amândoi avem acelaÈ™i dascăl“ face trimitere la faptul că, el È™i cititorul folosesc acelaÈ™i limbaj iar prin intermediul cuvintelor È™i al semnificaÈ›iilor stabilite acestora li se transmit aceleaÈ™i informaÈ›ii. Dascălul comun este limbajul dar acesta cuprinde atât cuvinte omonime cât È™i sinonime. ÃŽn acest context este posibil ca doi oameni să folosească aceleaÈ™i cuvinte dar să se gândească È™i să se refere la lucruri diferite.
Un exemplu îl dă chiar poetul când spune că „patria e-n decădere“.
Explicația este că în limba română, cuvintele, patrie, țară și stat sunt considerate sinonime. În această situație este posibil ca doi oameni să folosească cuvântul patrie pentru a face afirmații de felul celor făcute de poet dar unul din ei să se gândească și să se refere la teritoriul patriei iar celălalt la, stat, ca formă de organizare (la orânduirea socială).
Același lucru se poate întâmpla și în cazul în care doi oameni folosesc aceleași cuvinte dar unul din ei se gândește și ia în considerare alte informații decât cele prezentate în dicționar în semnificațiile cuvintelor.
Prin urmare, afirmaÈ›ia poetului că „Non idem est si duo dicunt idem“ se bazează pe niÈ™te adevăruri reale.
2. ………………………………..
Minciuni și fraze-i totul ce statele susține,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susțin;
………………………………………..
(M. Eminescu – Împărat și proletar)

Despre cuvântul, stat și semnificația acestuia mi-am spus părerea și nu mai reiau explicațiile.
Adaug numai că, întrucât, forma statelor a orânduirilor sociale, a fost stabilită întotdeauna pe baza unor informaÈ›ii, teorii sau cunoÈ™tinÈ›e dobândite dar pentru că acestea ori au fost incorecte È™i incomplete ori au fost puse în practică greÈ™it ori au fost nepotrivite cu împrejurările È™i cu realitatea È™i orânduirile au fost la fel „mincinoase“.
„Frazele“ la care se referă poetul, reprezintă denumirile date instituÈ›iilor înfiinÈ›ate în interiorul statelor. Pentru a stabili denumirea instituÈ›iilor, s-au folosit întotdeauna È™i în general cuvinte convenÈ›ionale, cuvinte care nu reprezintă nici-un adevăr dar îi ajută pe oameni să se orienteze. Sunt cuvinte false, cuvinte artificiale, inventate de oameni pentru a se putea orienta.
Concluzia este că afirmația pe care a făcut-o poetul este corectă.
3. …………………………………..
Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri și bogați!
Atunci când după moarte răsplată nu v-așteaptă,
Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, și să trăim ca frați!
(M. Eminescu – Împărat și proletar)

Părerea mea este că în versurile citate mai înainte, poetul face trimitere la mai multe fapte. La faptul că s-au inventat cuvinte care adânceau deosebirile dintre oameni și îi diferențiau fals. La faptul că nu se respectau drepturile și obligațiile pe care le aveau toți oamenii, prin creație și naștere. La faptul că soluțiile adoptate și puse în practică pentru a rezolva sau depăși unele probleme nu aveau un rezultat pozitiv ci unul negativ.
La faptul că majoritatea oamenilor era ignorantă și de aceea ușor de manipulat.
Concluzia este că revolta și îndemnul poetului erau justificate.
4. ……………………………..
„Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera și nu ai teamă.
………………………………
(M. Eminescu – Glossă)

Faptul că poetul aseamănă felul cum a decurs existența speciei umane cu cuprinsul unei piese de teatru, corespunde realității pentru că oamenii s-au folosit de imaginație și informații false, nu numai pentru a crea romane și piese de teatru ci și în viața de zi cu zi. Diferența a făcut-o faptul că unele au putut fi puse în practică iar altele nu.
Cert este că, oamenii au trăit mii de ani în realitățile false pe care le-au creat și cu voia sau fără voia lor au fost actori pe scena propriei existențe.
Eu am spus că felul cum a decurs existența speciei umane seamănă cu scenariul unui serial științifico-fantastic pentru că nu i-am găsit corespondent în ceea ce este caracteristic speciei umane, ceea ce o definește. Este adevărat că are corespondent în felul cum am împărțit existența speciei umane (mă refer la cele trei perioade) dar în lipsa unei explicații științifice, faptul că oamenii au ignorat mii de ani, în ciuda consecințelor negative evidente, informațiile corecte despre ei înșiși deși erau vizibile, accesibile tuturor și ușor de înțeles iar ei erau înzestrați prin creație cu un creier de excepție rămâne de necrezut și de neînțeles.
Mihai Eminescu a fost de părere că:
…………………………….
Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
ÃŽn prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă È™i socoate.“
……………………….

(M. Eminescu – Glosă)

Mă rezum la citatele pe care le-am menționat dar îmi voi spune părerea în altă privință.
Faptul că eleganța, subtilitatea, delicatețea și ironia fină cu care Mihai Eminescu și-a exprimat gândurile în poeziile sale nu mai sunt la modă, că o parte din cuvintele folosite de el nu mai sunt de actualitate, că poeziile, în general, nu sunt pe primul loc în preferințele cititorilor, că unora nu le sunt pe plac observațiile făcute de poet în versurile sale iar alții le consideră potrivite cu trecutul, nu micșorează cu nimic valoarea operei eminesciene nici nu o scot din actualitate.
Părerea mea este că va rămâne astfel pentru că adevă-rurile la care s-a raportat poetul nu se vor schimba dar și pentru că au mai rămas adevăruri la care s-a raportat dar nu au fost descoperite încă.
În cea ce privește faptul că Mihai Eminescu s-a plasat prin declarațiile sale în partea stângă a politicii și a fost considerat adept al ideologiilor de stânga, părerea mea nu este la fel de tranșantă că a altor persoane.
În opinia mea, poetul a fost prea preocupat de și a dat o importanță prea mare echilibrului, frumosului și perfecțiunii ca să nu observe și să nu fie deranjat de dezechilibrele pro-duse în viața oamenilor și în viața socială din cauza deciziilor greșite care s-au luat și să nu dorească să îndrepte lucrurile, să le echilibreze.
Eu consider că s-a comportat normal și rațional, că el însuși era un om echilibrat și rațional, că a fost în egală măsură adept al ideologiilor de stânga și al celor de dreapta și că avea cunoștințe foarte multe și foarte diverse.
Am convingerea că, dacă deciziile luate în perioada când a trăit el ar fi înclinat balanța existenței oamenilor spre stânga, el s-ar fi plasat în dreapta acesteia, pentru a restabili echilibrul și ar fi fost la fel de vehement.