Cel puțin în centrul Parisului, era după-amiază. Oamenii se adunau la metrou după terminarea serviciului. "Călătorii care văd un bagaj abandonat sunt rugați să anunțe un agent, sau să sune la numărul de urgențe 3117" - metroul era aglomerat, toate locurile pe scaune erau ocupate. Era liniște, nimeni nu vorbea cu nimeni, metroul pornise. Un copil, începu să pocnească din degete. La scurt timp, o doamnă din fața lui începu să murmure melodios. Un domn de pe al doilea rând, începu să fluiere în același ritm. Nu dură mult și toți începură, care mai de care, să fluiere, să cânte, să bată din picior și să pocnească din degete - metroul se transformase într-un recital. O domnișoară care citea o carte și nu se implicase, se ridică de pe scaun și urlă isteric: "Vă rog frumos! Citesc Cobalt". Oamenii se opriră din cântat, metrul opri în stație, unii coborâră, alții urcară și metroul plecă mai departe spre periferia Parisului.