Gravitația mă părăsește, plutesc ușor zâmbind spre cer.Văd totul mult mai clar cu ochii închiși.
Doi iubiți îmi fac cu mâna, întreabă dacă pot să-mi deschid rucsacul, au uitat norocul într-un buzunar.
Sigur că pot!
Din el iese un țipăt de plăcere.
Ãsta o fi norocul?
Mă ridic tot mai sus, am părăsit atmosfera, gravitație zero.
Doi marțieni îmi fac cu mâna, întreabă dacă pot să-mi deschid mintea, au uitat cunoașterea înăuntru.
Sigur că pot!
Din ea iese un țipăt de durere.
Asta e cunoaștere?
Mă ridic și mai sus, am părăsit universul.
Două zeități îmi fac cu mâna, întreabă dacă pot să-mi deschid sufletul,iubirea nu mai găsește nici-o cale de ieșire.
Sigur că pot!
Din el iese neputința.
Asta e iubirea?
Către întuneric mă-ndrept plutind ușor.