Meandre 81-retrocedări

Viața militară și socială se derulau parcă în oglindă. În timp ce reapăruseră partidele tradiționale, PNL, PNÞ, în armată se născuse un curent novator. Apăruse o organizație de reformare , democratizare și de primenire a armatei, CADA.
Plin de neîncredere Mihai nu a aderat la niciuna dintre filiale, chiar dacă simpatiza mișcarea și o aproba. Părerea lui era poate subiectivă dar pe Marin Cruțescu îl cunoștea din școala militară. Un pilos care nu a reușit la Intendență dar a intrat la infanterie , specialitatea grăniceri. Ulterior a fost mutat la intendență, cu aprobarea ministrului, ca la absolvire să fie repartizat pe funcție de maior le...grăniceri. Cine știe al cui era și Marin. Ulterior ajunsese prin comandamentul armatei, pe funcții mari...
În societate totul era haotic. Tentativa de revenire a Regelui Mihai, întâmpinat în București de peste un milion de oameni, a fost zădărnicită. Ulterior Iliescu nu a mai permis regelui revenirea.
Mihai cu șeful lui urmăreau evenimentele detașat, cu ochi critic. La primele alegeri Mihai , împreună cu Teodora, au votat PNL, cu speranța că societatea va reuși să capete un drum nou.
Ion Iliescu a fost ales președinte cu un scor greu de imaginat. Stalin spunea că nu contează câți votează ci contează cine contabilizează voturile. Nici nu se putea pune problema că ar fi furat cineva voturile. Românii nu aveau exercițiul democratic și au votat masiv pe foștii comuniști.Toți activiștii de partid din eșaloanele doi, trei și patru au devenit lideri de opinie în noile partide.
Într-o dimineață, Mihai era la șeful la cafea, în biroul acestuia:
-Măi băiete, l-am omorât degeaba pe Ceaușescu! Tu nu vezi că securiștii și activiștii au devenit politicieni și oameni de afaceri? Vor fi vremuri tulburi. Sunt convins că majoritatea sunt foști securiști sau turnători. Cred că voi face tot posibilul să ies la pensie...
Lucrările deveneau din ce în ce mai puține la Sectorul de construcții. Se închideau șantiere, comenzi noi nu mai apăreau așa că Mihai, bănuind că unitatea se va desființa, a făcut raport de mutare la o altă unitate militară. În aceeași situație se afla și Teodora la unitatea ei.
Dacă în unitatea lui Mihai apăruseră un număr imens de motociclete cu ataș, apariție ce aducea o mulțime de semne de întrebare, la Teodora se petreceau alte lucruri rele.
Un general își construia o vilă la munte, și cu aprobare de la Direcția Investiții a armatei folosea munca militarilor la construcție dar și materiale aprovizionate de armată. Aparent totul era plătit.
Într-o seară Teodora a venit acasă cu câteva facturi de la unitate și cu niște fișe de magazie.
Le-a așezat pe masă în sufragerie, apoi a hrănit copiii și a pus de mâncare și pentru ei.
-Mama, te văd îngrijorată. Speram că nu-ți mai iei de lucru acasă așa cum luai lucrări de la Tehno.
-După ce terminăm de mâncat îți arăt câte ceva și te rog să-mi dai o părere.
Au trecut în sufragerie. Pe o factură pentru materiale care erau destinate dotării vilei domnului general apărea o dungă diagonală și cu un scris de analfabet, era așternut verdictul generalului beneficiar: „prețurile sunt prea mari. Refacturați! „
Ce era să-i spună Mihai? Vremurile erau neclare dar respectarea legii fusese și era încă un deziderat major în viața lui.
-Fă cumva și evită, amână, dă-te lovită, fă pe proasta dar nu călca legea. Tu vei fi acarul Păun iar el, beneficiarul final, va fi , poate, mustrat cel mult.
-Mihai, tu știi că la noi în incintă este o baracă plină cu țigări străine? Comandantul a făcut mare scandal că niște soldați de la pază au spart o ușă și au furat câteva cartușe de țigări. I-a amenințat că-i bagă în Tribunalul Militar dar s-a rezumat să le dea câteva zile de arest.
-Păi motocicletele cu ataș de la noi nu sunt un tun mare dat de șefii noștrii? Erau bani de prăduit, au cumpărat niște motociclete cu ataș din Moldova de pe malul stâng al Prutului, la un preț de rahat și vor fi vândute armatei la prețuri uriașe. Cică este nevoie de ele la trupele de grăniceri.
Din ce în ce mai des Mihai simțea că societatea merge prost, într-o direcție nedefinită.
Lungile dezbateri din parlament, întinse până noaptea târziu, care făceau deliciul unui popr balcanic, nu reușeau să aducă o clarificare , o lipezire. Sub aparenta democrație, dictatura majorității constituită din foști activiști și securiști, frâna evoluția firească a unei societăți către o societate capitalistă. Un Triță Făniță, un Patriciu, un Voiculescu și câți ca ei, deveneau capitaliști cu banii furați de la fosta securitate , folosind rețelele securității comuniste. Era epoca acumulării primitive de capital care devenise epoca unui capitalism sălbatic menit să aducă îmbogățirea rapidă a noii burghezii provenită din fosta securitate și foștii activiști de partid.
Mihai, profitând de legea retrocedărilora decis să lase în urmă orașul și să se mute la țară. Teodora era născută la Mogoșoaia iar din actele pe care le mai găsise prin cutii îngălbenite de vreme , rezulta că ar avea dreptul la ceva teren în Mogoșoaia, la marginea Bucureștiului.
Actul emis de regele Ferinad atesta clar că terenul pe care ar fi trebuit să-l moștenească Teodora, împreună cu fratele ei, era amplasat pe marginea lacului Mogoșoaia , pornind de la gardul Palatului Mogoșoaia spre Buftea.
Teodora, la îndemnul lui Mihai , a depus cerere de retrocedare , anexând actele în baza cărora avea, ea cu fratele ei, dreptul la aproape două hectare de teren.
După ce a depus cererea, Mihai l-a abordat pe cumnat.
-Băi, Titi, hai să facem o fermă de vaci la Mogoșoaia. Eu mă las de militărie, tu nu prea ai de lucru, așa că poți fi un bărbat activ și ne punem pe treabă. Mai avem de recuperat ceva terenuri de la Buftea și facem fermă.
-Băi cumnate, munca e pentru negri și tractoare. Tu mă vezi pe mine la vaci și la porci? Eu îmi bag picioarele în el de pământ.
Mihai, aproape năuc, îl privea pe bărbatul în putere care nu-și dorea de la viață decât o jumătate de pâine, un pachet de țigări și ceva de băut, pentru fiecare zi de viață. Un aparat de radio și un pat în care să stea întins, completau aspirațiile lui.
Deci spui că nu-ți trebuie pământul?
-Da, mă! Nu-mi trebuie nimic.
-Dar dacă mergem la notar , dai scris că înțelegi să rămâi străin față de moștenirea de la bunici?
-Da! Dau scris...
Mihai a ieșit din garsoniera în care locuia cumnatul, garsonieră obținută printr-o repartiție obținută cu șpagă. A coborât în stradă și a oprit un taxi apoi a coborât cu Titi. Notarul a consemnat declarația cumnatului și apoi Mihai l-a dus înapoi acasă.
Măcar nu s-ar fi văzut în situația în care toată munca și strădania lui să fie împărțită la doi, pe nedrept, astfel că Teodora rămânea singurul moștenitor legal.
Doctorul Tănăsescu, primul primar postrevoluționar, deja se dedulcise la șmecherii cu terenuri. În drumurile lui pe la primărie, Mihai a fost abordat de primar:
-Generale, văd că ești băiat gospodar, că vrei să-ți faci casă și fermă dar ai o mare problemă.
-Care ar fi problema? Ce, actele nu sunt legale?
-Ba da, sunt legale, numai că terenul la care are Teodora dreptul nu permite ridicarea de consttrucții pe el, fiind situal în zona sitului istoric. Eu vă apreciez pe voi, mai ales că Teodora a fost botezată de mama mea. Caută tu un teren în altă parte și o rezolvăm.
Mihai, în fiecare zi când venea de la serviciu, se oprea mai întâi la Mogoșoaia căutând un teren potrivit și care să nu fie atribuit.
Mihai și-ar fi dorit ca terenul să nu fie la șoseaua națională dar nici la distanță foarte mare de București. Intrând pe strada Basculei a văzut un teren foarte mare care se întindea între două străzi, strada Basculei și Poligonului, teren fără case și care era suficient de mare.
De la oamenii din zonă a aflat că terenul fusese al familiei Stoinescu dar nu tot. Pe buza pădurii ar mai fi fost suficient teren.
A doua zi Mihai s-a învoit de la serviciu și a mers la primărie.
-Bună ziua, domnule doctor! Am găsit un teren de circa două hectare în spatele Poligonului, în capăt la Poligonului, pe marginea pădurii...
-Bine, generale. Mă documentez și vorbim!