La Congresul Intenațional al Călătorilor desfășurat în Nicăieristan s-au decernat, în ultima zi a evenimentului care a ținut o viață, premiile pentru cea mai frumoasă priveliște văzută vreodată de cei mai mari călători ai lumii, invitați de onoare la congres. Premiul al cincilea a fost decernat unui peruan care a descris uluitor livada de cireși înfloriți peste care a dat într-o dimineață plină de rouă într-o suburbie a Hiroshimei, tocmai în Japonia. Pe locul patru a ieșit un galez care a descris emoționant Marele Zid Chinezesc văzut dintr-un balon într-o seară cețoasă, fix înainte de apus. Premiul al treilea i-a revenit belgianului Jean de Bruyne. El a expus mai mult decât minunat întâlnirea pe care a avut-o cu orașul secret Machu Picchu, juriul fiind complet emoționat de cuvintele "...și când am trecut de ultima stâncă a urcușului, am rămas înmărmurit în fața celui mai vrăjit loc de pe pământ, aflat exact în fața mea, sub un curcubeu perfect". Pe locul secund s-a clasat un suedez care s-a trezit în mijlocul unei furtuni de frunze de portocal sub un castel, în Spania, pe un deal de unde în stânga se vedea marea iar în dreapta, împărțite, infinite hectare de măslini și portocali sub cei mai frumoși nori și cel mai frumos albastru de cer ițit pe ici, pe colo, decorând furtuna. In fine, campionul tuturor relatărilor de călătorie, premiat cu trofeul "Mai Degrabă Uit Cum Mă Cheamă Decât Să Uit Această Priveliște" i-a revenit unui român. In descrierea priveliștei sale a spus doar atât: "o așteptam jos, în fața autobuzului, pe peron. Nu a trebuit decât să privesc ușor peste umăr atunci când mi-a adresat un 'hei' ca să o văd pe ea, micuță și diafană ca o poezie de o strofă, cum îmi zâmbește alb și larg, dându-mi de știre, fără să știe, că m-am îndrăgostit pe loc, pierdut ca un călător fără busolă și fără chef de a mai fi găsit vreodată".