Azi este azi, ieri a fost ieri cum în mod sigur mâine va fi mai rău decât ieri și azi...
       Apa minerală și apa din ,,Poiana Pompei" sunt la mare preț în ziua de azi. Nu îmi arde de bere în aceste moderne și mohorâte zile de martie. Deschid fereastra și trag o gură sănătoasă de iarnă... Totul este alb și pustiu. Un câine urlă prelung aproape eminescian, buciumând cu jale, uitat probabil în carantina țarcului sau mai rău în arestul lanțului de care este priponit lângă cușcă. Empatizez cu el de vreme ce și noi suntem lipsiți de libertate... Deodată liniștea se așterne cu desăvârșire pentru câteva secunde apoi se aude un zgomot metalic de poartă trântită în grabă. O rafală scurtă de lătrat vesel mă face să cred că stăpânul câinelui a venit acasă.
       Închid fereastra și strig în sinea mea:
,,Sunt un prost! Ce bine ar fi fost dacă adoptam și eu un cățeluș..." Mă uit la un șoșon și îmi aduc aminte de un banc inspirat probabil din realitate și mă trezesc vorbind în șoaptă:
-Acuma leagă și plimbă șoșonul!
      Deschid instinctiv televizorul și aflu că au dispărut câinii din China... În mod sigur ,,oamenii de tip nou" cu finețuri culinare nu au încercat și carnea de șoșon!
       Mă strecoară un firicel suav de cugetare la noroc... Cu siguranță berea socială la 3 litri se mai găsește pe undeva și îmi caut înfrigurat declarația pe propria răspundere simplificată!

Emilian Oniciuc-01.04.2020
Revizuit: 17.02.2023