P3. Sectorul apostolilor

Despre apostoli, înainte de a începe analiza, tot ce știam era că sunt cei 12 din Cina cea de taină. Istoric vorbind, n-au fost 12, ci 13. După autoeliminarea lui Iuda Iscarioteanul (adjectivul are scopul de a nu fi confundat cu un alt apostol, Iuda Tadeul), setul de 12 a fost completat cu Matia. Asta pentru că, după răstignirea lui Iisus, cei 12 apostoli și-au asumat rolul unui consiliu de conducere al credincioșilor, rol pe care l-au exercitat câțiva ani buni, până au hotărât să plece cu toții în lume pentru a duce cuvântul lui Iisus. Spun “cu toții” pentru că, în total, au existat foarte mulți apostoli care își asumau rolul de ucenici. Cei 12 își spuneau și ei ucenici, dar de fapt erau mai degrabă calfe. Șeful apostolilor era Petru, cel care la Roma figurează în lista papilor drept numărul 1. Petru e un exemplu de aplicare a democrației. La origine, era un om simplu, un țăran, căruia îi plăcea să pescuiască. În final, a ajuns papă și, în finalul finalului, mâna dreapta a lui Dumnezeu, având în primire porţile raiului.
Andrei era fratele lui Petru. Deja asta îl crește în ochii noștri. Ce îl crește și mai mult este faptul că, din punct de vedere cronologic, Andrei e primul dintre apostoli, lucru pentru care este numit și “întâiul chemat”. Dar, pentru români, mult mai important este că, prin tragere la sorți, i-a revenit Scythia – Dobrogea de azi. Ați vizitat vreodată Peștera Sfântului Andrei, din sudul Dobrogei? Eu da, poți petrece în zonă un picnic fabulos de 1 Mai. Și, dacă tot mergi, merită să aprinzi o lumânare în peșteră, datorită lui Andrei avem zi liberă în 30 noiembrie.
Cei doi frați au rămas în istorie și pentru crucile pe care au fost răstigniți. Petru, din umilință, a cerut o cruce întoarsă: “Nu sunt demn sa fiu răstignit ca Domnul meu.”. La rândul lui, Andrei a fost răstignit pe o cruce în formă de X, devenită celebră mai ales printre șoferi.
Un apostol simpatic este Toma, cel care a refuzat să creadă că Iisus a înviat. S-a convins abia după ce l-a văzut și i-a pipăit rănile. De la el încoace, datorită lui (sau din cauza lui), toți necredincioșii sunt obligați să creadă pe neve.

Spuneam că au fost mult mai mulți apostoli decât cei 12. Un set important de discipoli este cunoscut sub numele de Cei 70 de apostoli. Ei sunt menționați nominal în Evanghelia după Luca. Potrivit acesteia, singura în care cei 70 de apostoli apar, Iisus i-a numit și i-a trimis în perechi în misiuni specifice.

Citindu-le numele într-o doară, am constatat că Pavel nu apare nici în cei 12-13, nici în cei 70. Până atunci știam că a fost apostol, și încă unul însemnat. Am citit mai mult și am aflat că, pe vremea când trăia Iisus și încă niște ani după aceea, se numea Saul și făcea parte din tabăra care persecuta creștinii. S-a convertit, și-a schimbat o literă din nume - din Saul a devenit Paul - și abia prin anul 40 a fost primit în rândurile apostolilor. La fel ca politicienii din ziua de azi, și pe vremea aceea își mai schimbau unii tabăra. Diferența este că Pavel a făcut-o nu din interes ci din convingere și chiar și-a dat viața pentru aceste convingeri. Pentru răspândirea cuvântului lui Iisus, a avut atât o contribuție practică, de misionar, cât și una teoretică. Epistolele pauline sunt un capitol important din Noul Testament. Pavel mi-a devenit drag de când am citit, în epistola întâia către corinteni, fraza celebră “Dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Bine, nu scrie exact așa, dar asta e semnificația.
Totuși, de ce este sărbătorit împreună cu Petru, în 29 iunie? Știam că Petru este unul din primii apostoli – după importanța lui, considerat chiar primul – pe când Pavel este considerat ultimul apostol. Explicația este că amândoi au murit în chinuri la Roma, pe vremea lui Nero. Ținând cont de toate astea, părerea mea personală este că, în calendar, sărbătoarea ar trebui scrisă cu o combinație agreată de Stendhal - roșu și negru. Petru cu roșu, Pavel cu negru.