agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 447 .



Medic de țară (1)
proză [ ]
Mihăiță

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [moiraa ]

2020-09-06  |     | 



De câteva zile soarele nu se mai arătă. În mijloc de iarnă, când nimeni nu mai spera, cerul plumburiu și-a scuturat hainele grele și un strat bunicel de zăpadă s-a așezat peste pământ și case. Copacii par de argint, iar dimineața, când intru în sat, sclipesc cu sute de mii de diamante urându-mi bun venit. Rămurelele firave ale tufelor, sub gerul aspru de peste noapte, s-au transformat în baghete magice de cristal, cuprinse de chiciura groasă. Câțiva oameni merg grăbiți dis-de-dimineață spre gara mică, lăsând urme pe drumul fără amprente.
Pe holul dispensarului mă aștepta deja o bătrănă cu nepotul alături. Îngrijorată, ține lângă ea copilul înfofolit peste măsură de nu i se mai vedeau decât ochișorii, bucățele de cer senin. Fața bunicii se destinse, chipul i se lumină a mulțumire când mă zări intrând și se ridică salutând aplecându-se ușor. Pesemne că toată toată noaptea a așteptat această clipă veghind îngrijorată la căpătâiul celui mic.
- Puteți intra odată cu mine, cât mă schimb eu îmi spuneți ce s-a întamplat.
Nu așteptă să-i spun a doua oară.
- Febră mare, d-na doctor, capu-i ardea aseară, și tuse și iar tuse de n-a putut mânca nimic... A ieșit la sanie acum câteva zile, a venit ud tot și de ieri îi este rău.
Femeia e trecută de 70 de ani. Privesc fața ei aspră, brăzdată de timp și griji și ascult vorbele ce ieșeau fără contenire, blânde și îngrijorate totodată. Cerceta cu privirea copilul care nu se clintea, nu spunea nimic și se uita atent la mine.
- Dezbracă-l!
Bunica se răsuci sprintenă, lăsă deoparte mica sacoșă de pânză, desfăcu paltonul copilului în câteva clipe, îi scoase căciulița verzuie și palma sa mare îi mângâie părul zburlit, împingându-l ușor spre mine. Un iz de oțet mă învălui la apropiere.
- Cum te cheamă ?
- Mihăiță...
Îl consult și vorbesc în continuare cu bătrâna...
- Sunt singură cu el aproape toată ziua, taică-su e plecat departe iar fata mea face naveta la oraș, lucrează la patron și seara vine frântă acasă. M-au chemat la ei să-i ajut cu Mihăiță. La început s-a obișnuit greu cu mine, acum nici nu adoarme dacă nu-i citesc povești și trebuie să-i promit că mă va găsi și dimineață când se scoală. Spăl, gătesc, doar cu școala nu-l pot ajuta că nu mă pricep. S-a legat de mine, mititelul, dar ce pot face eu, copiii sunt copii, trebuie să se mai și bucure de iarnă, nu-l pot ține numai în casă.
Termin consultația și-i dau rețeta bunicii.
- Lasă-l pe băiat aici, la căldură, mergi și ia medicamentele și te întorci!
Copilul, tăcut, se așeză pe un scaun în fața mea; mă privea de parcă dorea să-mi spună ceva.
- Mihăiță, nu ești chiar atât de bolnav, ai mai pățit ceva?
- N-am pățit nimic!
- Mi se pare că ești cam necăjit, dacă dorești, poți să-mi spui numai mie...
- Atunci uite că-ți spun! Am lipsit luni de la ultima oră, am fost acasă la Tudor și ne-am tras cu sania. Doamna mi-a pus absent; dacă află mama nu mă mai lasă în excursie sâmbăta viitoare. Nici bunicii să nu-i spui!
- Asta-i rău, Mihăiță, ce-i de făcut?
- Nu mai fac, dar te rog să mă ajuți... și atunci când a venit tata acasă și am lipsit o zi îmi amintesc că m-ai ajutat și nu am rămas cu absențe nemotivate.
Am tăcut și, pe neașteptate, el a început să plângă. Mi s-a făcut milă de el, m-am ridicat, m-am dus și i-am luat în palme mânuțele firave, promițându-i că voi rezolva problema absenței fără să știe nimeni.
- Te rog să mai stai câteva zile acasă fără să mai ieși la derdeluș. Și tot ce-ți va da bunica din ce aduce de la farmacie să iei. M-ai înțeles? Voi vorbi cu d-na învățătoare, stai liniștit.
Copilul suflă nasul, își șterse ochii și îmi zâmbi.
-Ești așa de bună, ca bunica mea! Îmi place să vin aici, chiar dacă sunt bolnav, nu mă mai tem.
Bunica se întoarce cu o punguță plină cu leacuri. Ajută băiatul să se îmbrace și îmi mulțumi.
- Ce bine că boala lui Mihăiță nu e gravă, ce mă făceam eu dacă trebuia să mergem la spital! Și o văd cum, cu o mână tremurândă scoate o ciocolată din buzunar și o pune pe birou.
- Mulțumesc, dar ciocolata e pentru micul nostru pacient, îi spun, punând-o în mâna băiatului. Va trebui să stea câteva zile acasă și să-și ia temele de la un coleg. De absențe mă ocup eu, voi trimite doamnei adeverința pentru a le motiva, nu vă faceți griji.
I-am însoțit până la ușa cabinetului. Oameni mari, cu probleme mari, copiii cu necazurile copilăriei... Mici sau mari, mai toate de suflet. Afară începu să ningă liniștit. Pe hol deja se auzea forfotă, semn că lumea se adunase.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!