agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2391 .



Ochii mei cafenii
proză [ ]
Fragmente naturalist-fantastice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2020-11-17  |     | 



Adaptarea dura ca de obicei 2-3 zile. Intervalul acela temporal când, strigată pe numele dintotdeauna, afișam figura stranie a necunoscutei. În fine, îngăimam o înșiruire polisemantică de sunete păsărești. Îmi lăsam ecoul să se confunde în multe altele ale realității...
Când starea devenea agasantă, închideam odaia verde. Pierdută în fieful fotoliului uriaș, păcăleam împrejurimile cu preocuparea mea obsesivă pentru mirosul atât de sintetic al creioanelor colorate, intrat, prin cine știe ce nedorită întâmplare, în gustul, denaturându-se văzând cu ochii, al cozonacului. Nu răspundeam. Eram, poate, dată bolnavă. Poate, dispărută. Trimiteam repede un mesager. Avionul alb din hârtie creponată. Toți mă cunoșteau de fetiță-minune. Părul se cârlionțase și mai abitir decât toate dățile anterioare. Decât s-ar fi putut inela vreodată. Ochii îmi crescuseră cu un soi de floare de lotus. Niciodată până atunci văzută în carne și oase. Scoasă, asemenea unui exemplar pe cale de dispariție, dintre paginile mult prea lucioase ale unui album al copilăriei. Aclimatizată. Fie și împotriva propriei vreri. Clipeam. Aproape feminin. O frică aparte, căreia nu mă încumetam încă a-i spune pe nume, făcuse înconjurul jilțului meu. Bunica asta de aici nu semăna mai deloc cu cealaltă! Parcă și altfel, cu totul altfel mirosea. Își purta pașii. Respirația gâfâită ca și cum constant ar fi tras să moară. Își avea Câlniștea pe aproape. Spaimele ei. Și gâștele albe, de acum de mult deprinse cu starea vietăților incrustate în sânge cu sălbatic. Cuptorul ei făcea pâine. Maaaareee-maaaareee. Că nu o o puteai tăia cu cuțitul! Dar cine cândva avusese nesăbuința să-nfigă în plină viață moarte? Pâinea se frângea... Nu se putea să fie altfel! Și totuși... bunicul... Peste ochii verzi de șerpoaică neîmblânzită se lăsa deodată privirea de adelină a bunicii maternale. Privire cafenie rămasă într-o icoană. Dată mie, prin generații, să o scot, poate, din prea-multă-domesticire. Off, cât de bine o sălbăticisem! Bărbatul ei, bunicul meu, bărbat de adelină! Lăsat de ursitoare să ia sarea de pe rană. Să stingă focul ăl rău. Să-și plimbe mogâldețele prin poiene fermecate în sania venită tocmai din blândețea pașnică a vreunui moș crăciun.

.... șerpoaica, nevastă de iuc, ce nu s-ar fi sfiit, Doamne, ferește, să pună femeie pe foc, în loc de lemne! Gâfâia-gâfâia... Un copil desculț ieșea în iarnă să tragă de clopote. Și lupul vecinilor rupea lanțul. Firicelul de apă se umfla exact sub privirile tumefiate ale casei noastre. Mi se lipeau nările. Habar nu aveam eu când se lăsase înghețul! Și, totuși, eu testasem talpa de patină a cizmelor noi-nouțe, pe o pojghiță minusculă într-un colț al lumii...




Ochii mei cafenii! Nu erau ochi de adelină!

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!