Bătrâna bătu timid la ușă și intră. Știam ce dorește. Cu o mână tremurândă îmi întinse ultima scrisoare primită din pușcărie de la fiul ei. Ea nu știe să citească și să scrie. O invit să ia loc și desfac plicul. Neclintită, îmi absoarbe fiecare rând citit. Închei. După o pauză în care se auzeau vag doar zgomotele de afară, începe să-mi vorbească. Așa se încheagă un răspuns.
Dragul meu băiat,
mă bucură mult scrisoarea ta. Nu trece zi dăruită mie prin îngăduința Domnului în care să nu mă gândesc la tine și la necazul ce s-a abătut asupra noastră. Îmi fac griji pentru tine, căci ultima dată când te-am văzut erai atât de palid, de străin, mă priveai cu ochii pierduți, roșii și chinuiți de neodihnă și gânduri. Nu mi-am arătat îngrijorarea, m-am făcut că nu văd, dar un spin mi s-a înfipt în piept. Mă ascultai tăcut și clătinai trist din cap.
Ai o inimă prea bună, ca bunică-ta, de asta le pui toate la suflet și necazurile vin de-a valma peste tine. Te încrezi prea mult în oameni, sperând că vei găsi liniște și fericire. Ai gândit că toți sunt ca tine. Ori tocmai asta te-a îngenuncheat, te-a făcut să suferi și acum plătești amarnic.
Am să-ți trimit câțiva bănuți din firava mea pensie. Îmi mai rămân doar ca să-mi repar godinul care s-a crăpat de tot și fumul iese din toate părțile. Nu am să vin prea curând la tine, e drum lung și greu, nu mă descurc cu lumea asta nouă și străină. În plus plec cu grijă mare, data trecută la întoarcere casa era spartă și am mai găsit doar două gainuțe, pe cea roșcată și cea pestriță, nu au avut altceva ce fura. Mi-a promis Sonica că-mi dă un cucoș, toamna trecută am ajutat-o la desfăcat porumbul și nu mi-a plătit că era și ea în nevoi. Dar m-a atenționat, săraca, că nu trebuie să afle bărbată-su, e rău când bea și-i rupe oasele dacă bagă de seamă că lipsește ceva. Așa că trebuie să mai păstrez câțiva bani pentru nevoi ce nu suferă amânare, te rog să mă ierți. Aș veni cu drag să te văd iar, dar mă apucă spaima când intru acolo. Zidurile groase de piatră îmi strâng inima și privirile fixe și reci ale gardienilor ce mă urmăresc cu dispreț peste tot asemenea unor lupi flămânzi îmi distrug sănătatea mea și-așa șubredă.
O nenorocire îngrozitoare a fost femeia aceea în viața ta. Ne-a făcut de ocară și rușine, lumea întoarce capul când mă vede. Mereu i-ai iertat totul sperând că se va înapoia la tine și o veți lua de la capăt. Ai timp să te gândești cât de crudă a fost viața cu mine, v-am crescut de mici singură și cu mari sacrificii pentru a nu vă ajunge lipsurile și disperarea. Gândește-te la tine că ești încă tânăr, la mine că nu mai am mult de trăit, că-ntr-o zi se vor termina toate și va trebui să parcurgi singur drumul prin viață. Căiește-te pentru toate păcatele tale și roagă-te la bunul Dumnezeu să dea speranță sufletului nostru mâhnit. Ai pătimit multe, suferința ta e și a mea, dar las-o numai pentru mine, încearcă să treci peste trecut, întărește-te și nu lăsa deznădejdea să te doboare.
Prin Iosif a Mariei o să-ți trimit un pachet în care o să-ți pun două perechi de ciorapi, hârtie și plic, șampon, dero, o sticluță cu agheazmă mare, toate cele pentru bărbierit și o plăcintă cu mere culese din copacul din fundul grădinii, sădit de tine. Acolo mă mai odihnesc și vorbesc cu tine ca și cum ai fi lânga mine. Tomiță mă ascultă atent, dă bucuros din coadă și se așează alături cu botul pe labe. Când te-am văzut ultima dată te durea puțin pieptul și respirai cam greu. Să te ceri la doctor dacă ți-e rău și te simți istovit. Nu avea grijă acasă, trag nădejde că voi ajunge timpurile când te vei elibera de pedeapsă și te vei întoarce. Să-mi mai scrii căci e o mare mângâiere pentru mine cuvântul tău. Te îmbrățișează cu dor și drag a ta măicuță! Dumnezeu să te aibă în pază, băiatul meu!