.Ieri am fost la spital, la urologie , pentru a treia ,,recoltare,, de probe din prostată.(A treia în ultimii doi ani)
medicul mi-a spus la telefon: ,,vii la 8, maxim 9, și rezolvăm. Am plecat de acasă cu ub taxi astfel încât l ora 7și 20 eram la coadă la intrarea în spital. La ora 7,45 era pe secție, după ce mi s-a spus că triajul se face acolo. Am dorit să întreb dacă medicul a venit. domnul asistent șef mi-a spus, cam răspicat:,,așteptați pe scaune și trec eu pe la fiecare,,. M-am supus dar ce puteam face? Mai mulți bărbați , de diferite vârste, cu diferite afecțiuni așteptau...
A trecut asistentul, mi-a luat febra, mi-a dat o declarație cum că nu am făcut și nu am dres(pe proprie răspundere!) și câteva foi pe care trebuia să le completez amănunțit dar la final rezulta că indiferent ce se va îâmpla cu mine sau cu datele mele, eu am fost de acord și că eu sunt răspunzător.
Pe la ora 10 îl sun pe medic.
-Așteptați că am să vin imediat.
După 15 minute a venit, a privit centralizatorul evoluției bolii și mi-a confirmat că va vorbi cu doctorul ,,plin,, .
A mai trecut o jumătate de oră. În fața mea un domn cu încălțăminte sport din cele scumpe, cu pantaloni bermude și cu un tricou cu burtă mare, se foia.
-Nu vreți să-mi dați și mie ochelarii, că i-am uitat acasă.
-Ochelarii mei sunt pentru distanță.
-Măcar să încerc.
I-am dat și s-a declarat dezamăgit. a găsit ochelari la cineva de după colț.
-Nu vă supărați, un pix aveți?
-Am , după câte se vede dar așteptați să termin eu de completat.
I-am dat pixul și se uita lung la foi...
-Nu vreți să-mi dați să văd cum ați completat?
-Ba da, zic eu și-i întind hârtiile ca apoi, cu o ironie abia ascuncă am completat:
-Ar fi bine ca în loc de numele meu să-l treceți pe al dumneavoastră...
A transpirat din greu dar a încheiat.
-Am înțeles că trebuie să dăm și câte 10 lei... ce, nu e gratuit?
-Este vorba de coplată, îi spun.
-Dar nu am mărunt...
Timpul trecea, medicul meu mă uitase iar tipul mi s-a părut sâcâitor.
-Măi, nene, ochelari, nu ai , pix nu ai , habar nu ai să completezi niște formulare, te mai și plângi că nu te bagă nimeni în seamă, sună-ți medicul și spune-i ce ai de spus.
-N-am numărul lui de telefon... După o scurtă pauză îmi zice:
-Ai fost militar că prea m-ai luat la zor...
Apoi s-a ridicat brusc în picioare,, a luat poziția de drepți și ma întrebat:
-Domnu comandant, îmi permiteți să fumez o țigare?
-Fumează și două dar să știi că tutunul dăunează grav...
Un tip mai în vârstă, însoțit de jumătatea proprie , se adresa doamnei pe un ton sacadat și milităros.
Ea era vinovată că el nu are numărul de telefon al doctoului în agenda telefonului, că nu are ochelarii de citit, că nu are talonul de pensie la el, că nu are piz și toate cele.
tricoul cu burtă mare zice:
-Păi e nevoie de talon de pensie?
-Lasă că ți-l dau eu pe al meu dacă e nevoie...
Timpul trecea greu. Eram un grup de 5-6 bărbați care tot intram și ieșeam din hol, la fumat sau să vorbim la trecerea timpului.
Tricoul cu burtă fusese pe la SRI, probabil la antitero, subofițer, un colonel de infanterie cu 5-6 dinți lipsă în față, care fusese operat de prostată cu vreo 7 ani în urmă și nu putea urina, un alt colonel cu o altă problemă, un băiat la peste 40 de ani, cu păr frumos și ondulat, și el lucrase pe la pază pe la ONU...
Am descoperit cunoștințe comune, am depănat amintiri din tabere, aplicații... Coloneii se plângeau că au pensia mică, pe la 4000 de lei. (eu ce era să spun, că am 2200 de lei pensie după 47 de ani de muncă din care vreo 24 cu șapcă?)
Am sunat din nou medicul care mă programase..
-Rezolvăm pe la unu, două, trei, vedem...
S-a făcut ora treisprezece . medicul ,,plin,, a trecu cu ajutorul pe lângă mine:
-Ăsta este ăla cu puncția, nu l-ai băgat...
La fiecare trecere a medicilor, câte unul sau împreună auzeam invariabil:
-Imediat.
O mai sunam pe Dona, îl mai auzeam pe burtos cum își manifestă nemulțumirile. Rând pe rând toți cei care erau în sala de așteptare mergeau acasă sau la saloane. Rămăsesem numai eu cu sereistul. Acesta bodogănea împotriva tuturor...
A fost chemat și el și am rămas singur, ca în sala pașilor pierduți. Gândul mi-a ilustrat expresia,,ultima găină din gostat,,
A apărut un pesonaj cu o pompă de dezinsecție. Asistentul șef l-a dirijat ca să combată puricii din vestiare, magazii etc.
Mirosul era demențial. am ieșit în fța ușilor . Era15 și 20. A venit un domn mititel îmbrăcat ca un cosmonaut:
-Domnul Gongu?
-Da, nu este evident?
M-a băgat într-un vestiar unde am rămas în tricou, ciorapi și cu chiloți, mi-a dat un fel de pelerină și o chestie de pus pe cap, după ce mi-a pus botoșei.
M-a condus în sala de operație și în cele din urmă, după tot felul de proceduri practicate asupra orificiului meu anal, a apărut și doctorul plin.
Pe o scară de la unu la zece , cât de tare vă doare?
Nu a așteptat răspunsul și a întrebat cât este ceasul.
-E ora patru...
Clanc, clanc, clanc , se auzea dispozitivul care îmi ciupea din prostată.
-Să-i dai rețetă, știi tu cu ce. Pa!
Am coborât după masă, am plecat spre o stație de taxi cu apărtoarea pentru cap și cu tampoane și feșe între buci.
Durerea își făcea loc.
Am ajuns acasă dar de data asta taximetristul a fost ok...
Mi-am scos tampoanele, m-am întins în pat și am încercat să mă împrietenesc cu durerea care se dezvolta!