agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1672 .



Stigmate
proză [ ]
Trădarea (71)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2022-11-24  |     | 



Ea trebuise să fie urâtă, aproape hâdă. Să-și poarte hidoșenia drept carte de identitate. Asemenea unei răni care nu se închide ea vreodată. Lumea să-și dea coate. Nimeni să n-o audă. Unul altuia cleveteala să-și întrețină, contra ei unul pe altul să se asmută. Iar ea, cât se poate de neconvingătoare să se arate! Cu stângăcia unei actrițe de mâna a doua, lipsa de dezastre a interiorului să mimeze, voința tâmpă de a continua în absența frumuseții, a minimei argumentații. Așadar, cu un surâs zălud înstăpânit undeva pe o margine ce tindea să acapareze, se arătase lumii în toată nimicnicia pe care o putea experimenta o femeie. Omul! Persistase: nu se vedea așa cum era?! Se văzuse și, masochistă, continuase? Altcineva anapoda, făr’ de iubire, îi dictase cuvintele actele chipul?! Și atunci numai dracu trebuie că era vinovat! Ceva o tot împinsese. Se îmbrăcase altfel. Și uitătura și-o schimbase. Vocea. Gradul de aderență la realitate. Articulase altfel. Liberă lăsase calea cuvintelor să o descopere, înțelesurile să-i scuipe răsturnate, într-un vertij ce-l punea sub ghilotină pe dumnezeu... Eretică, simulase încântarea în fața înfloririi cireșilor... merilor, bucuria năprasnică a nașterii de fii! Deznădejdea aproapelui! Se făcuse a ști diferența dintre da și nu. Faptul că nimic nu era întâmplător. Mai nimic indiferent. Acolo, în burta oglinzii ce o poseda, alte ordini se instaurau, cineva trăgea o cortină pe deasupra a toate: puzderie de vietăți fluturau sardonic drapelul normalității. Ea persista, deci, multiplicându-și lipsa-de-firesc, într-o nesfârșită istorie a autoflagelării, a răzbunării-pe-sine. Ieșea din femeie. Strângea din dinți-de-hienă; cadru după cadru, adăuga desfășurătorului înfricoșătoarea veșnicie în care... cine-ar fi-ndrăznit să rupă timpul: de aici până aici este duminică! De-aici pân-aici sunt EU!

Când zarurile fuseseră aruncate, în sfârșit au auzit-o! Un big crunch în miniatură i-a cufundat, desființatoare altădată, lumile. A păstrat din ea numai grăuntele acela parfumat din care, într-o noapte cât un travaliu, și-a izvodit pomul vieții, numele.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!