Zâna zorilor


Toată lumea a auzit de zori și știe ce înseamnă. Să precizez: crede că știe ce înseamnă, numai că de multe ori le confundă zorile cu răsăritul. Răsărit, care nu este altceva decât momentul în care soarele se ivește deasupra orizontului. Răsăritul și momentul lui exact este stabilit încă de sute de ani de către Kepler, care a calculat prima dată modul în care planetele trebuie să se miște în jurul soarelui.
Dar zorile sunt cu totul altceva. Sunt momentele acela când soarele încă nu s-a ivit de după orizont și parcă se gândește dacă să apară sau nu. Parcă ar vrea un motiv în plus pe lângă legile seci și precise ale lui Kepler.
Vechii greci, care știau o mulțime de lucruri, au aflat că există o zeiță a zorilor și pe care au numit-o Eos sau zeița cu degete trandafirii. Această Eos era imboldul care făcea soarele în antichitate să răsară.
La noi există Zâna Zorilor, pe care încă nimeni nu a văzut-o dar care este adevăratul motiv pentru care soarele face încă un efort în fiecare zi și iese de după orizont ca să ne mai încălzească zilele încă o dată.
Zorile se văd foarte bine deasupra mării, când cerul se luminează și mii de valuri jucăușe se aleargă unele pe altele spre țărm, fără să se hotărască dacă să fie verzi sau să fie albastre. Până se hotărăsc ele ce culoare să aibă, soarele a ieșit din valuri pregătit să ne mai încânte pentru încă o zi.


La munte, pe pajiștile înverzite ale munților, sosirea zorilor este și mai spectaculoasă. Un puf ușor auriu plutește aproape nevăzut în aer, iar de peste tot se aud cântecele păsărilor. Florile se pregătesc să își deschidă corolele, iar fluturi să își întindă aripile.
— Este vremea, se aude o șoaptă aproape la limita audibilului, și nimeni nu știe cine a spus-o.
Este vremea, așa simt toți și toate, dar parcă mai lipsește ceva. Legile lui Kepler spun că soarele ar trebui să apară, lumina trandafirie a zorilor învăluie crestele munților, dar mai lipsește ceva ca răsăritul să se întâmple.
Poporul român, în adânca lui înțelepciune, și-a dat seama de multă vreme despre ce este vorba. Pentru ca zorile să se transforme în răsărit, este nevoie de o fată frumoasă îmbrăcată în alb și care de pe crestele munților să facă semn soarelui să răsară. Au numit-o Zâna Zorilor și de dragul ei soarele răsare în fiecare dimineață pentru noi, toți ceilalți.

În tradiția populară Zâna Zorilor nu are nici un nume. Este Zâna Zorilor și atât. Dar eu sunt sigur că dacă ar trebui să poarte totuși un nume, cel mai potrivit pentru ea ar fi Otilia – Zâna Zorilor.