agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 425 .



Moment de proză...
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [poema ]

2024-04-18  |     | 



E ca și cum m-am despărțit de tine, chiar ieri, și te-am așteptat nu o zi, sau două, nu cincisprezece minute, nu o oră, o săptămână, O LUNĂ-DOUĂ, e ca și cum am fost foarte îndrăgostită, de tine, și am stat pe peronul unei gări, nu o oră, nu două, nu doisprezece minute, nu O ZI, nu o săptămână, ci șaisprezece ani, între timp trecând războaie, poate două sau trei, poate șaisprezece ani te-am așteptat, nu o oră, și tu... surpriză... nu ai apărut. Treburile sunt că trenurile ar fi tot trecut, cred că văzusem aproximativ 5000 de trenuri, unele repetitive, dintre ele, în cele cincisprezece minute sau șaisprezece ani, în care tu nu ai apărut... Și tot așteptam... Ningea, ploua, venea din nou soarele. Se făcea primăvară, apoi mergeam în concediu, vara. Ningea, venise încălzirea globală. Cred că între timp mă trezisem, venise pandemia, statisticile dintre cele mai pesimeste, războiul cu Ucraina, de la granițele României, și tu tot nu ai apărut... Strigătele Israelului le-am auzit, toate războaiele și pandemia s-au înfășurat în carnea mea, trecuseră ani și ani, șaisprezece, de când tu plecaseși, și eu tot nu realizam, ce de fapt era, singură, într-o scurtă gară. Drept pe peron. Pandemia s-a sfârșit, divorțurile și căsătoriile s-au tot derulat, am văzut zeci de cupluri divorțând între timp și recăsătorindu-se... după trei ani. Până când am văzut o pisică mare, albă și leneșă, care a speriat puțin un soldat. Cred că atunci, abia, m-am trezit. Căutam un baston, căci fusesem oarbă, să mă ghideze înspre ieșire, cineva. Nu mă ghidezi... Nu mă ajuți, tu... Întrebam, parcă la întâmplare, pe oarecineva. (Părăsisem, foarte liniștită și sigură, gara.)

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!