Nimic nu-i producea puradelului ăluia mai mare satisfacție decât găsirea unui motiv ca să pârască. Războiul lui era cu familia tâmplarului, vecini de stradă: "nenea tâmplarul lasă rumeguș pe trotuar"; "pe la nevasta tâmplarului a trecut un domn foarte ciudat, îmbrăcat în alb"; "fiul tâmplarului, deșteptul ăla care le știe pe toate, a dispărut de Paști și părinții au înnebunit căutându-l". Când a devenit adult, pârâciosul și-a văzut răsplătită cea mai importanta pâră cu treizeci de arginți.