- Ai grijă, e încărcată, îi spuse soldatul puștiului în zdrențe care pusese mâna pe arma sprijinită de corpul de gardă din pădure. Deseori apăreau în zona depozitului de muniții săteni ai mahalalei din apropiere și intrau în vorbă cu soldații care îl păzeau sau pur și simplu treceau să le atingă Kalașnikovul, să-i vadă de aproape sau să-i salute.
- E frumoasă tare, îi replică țigănușul, am auzit ca ți-ai prins muierea cu altul și ai cam vrea s-o-nveți minte.
Soldatul se uită în jur, își abandonă în iarbă chiștocul de țigară dintre buze și îl interogă nervos pe copil:
- Ia ascultă, jegosule, de unde știi tu toate astea? Vezi că-ți dau un dos de labă de-ți sare capul înapoi la tine-n șatră! Și să știi că eu, la nevoie, bat palma doar cu un profesionist pentru astfel de chestii serioase!
- Nu costă mult un profesionist?, întrebă copilul, străin de nervii soldatului. M-ai putea tocmi pe mine, mă pricep și nu cer mulți bani.
Chipul soldatului se destinse brusc și un început de zâmbet ironic îi apăru în colțul buzelor.
- Interesantă propunere, țigane! Dar cine naiba să te tocmească pe tine ca asasin?
- Nevastă-ta!