20 februarie.

Se trezi. Tocmai avusese un vis ciudat. Era la pescuit si tocmai prinsese un peste. Pe masura ce tragea pestele catre mal, apa devvenea din ce in ce mai vascoasa, transformandu-se in final in namol. Isi amintea ca simtise efortul de a trage pestele afara din namolul acela. In locul pestelui, scosese din namol o ... pisica cu mai multe capete. Pisica se zbatea foarte puternic si mieuna din toate capetele. In scurt timp mieunatul ei deveni insa un urlet cumplit. Apoi se trezise.
- Curios vis, isi spuse si se intinse pe spate.
Ii pierise somnul desi nu dormise mai mult de doua, trei ore. De-o data avu din nou senzatia ca cineva era in camera.
- O, nu, nu din nou, isi spuse, dar era prea tarziu.
Isi simti muschii incordandu-se si fluxul de energie ii strabatu din nou corpul de cateva ori. Urechile incepusera sa ii vajaie si simtea un usor tremurat. Isi spuse ca nu avea voie sa ii fie teama. Nu voia inca sa isi faca semnul crucii cu limba, dar intr-un final, cand simti ca nu mai poate rezista, il facu. Din nou senzatia disparu aproape instantaneu.
- Ce porcarie, isi spuse. De ce se intampla totdeauna in timpul noptii chestiile astea? De ce nu se intampla si ziua?
Se simtea sleit de puteri. Vru sa coboare din pat si sa isi aprinda o tigara, dar nu isi putu aduna fortele.
Gandurile i se invalmasau in cap si avu senzatia ca aude voci. Vocile erau ale unor cunoscuti, dar fiecare spunea altceva. Vorbeau fiecare despre diverse lucruri, lucruri care nu aveau nici o noima. O vreme incerca sa le urmareasca, dar realiza in scurt timp ca nu putea. Era mult prea obositor. Incerca apoi sa le faca sa dispara, dar vocile se incapatanau sa persiste, fiecare vorbind pe limba ei.
- Este ireal, isi spuse. Vocile astea nu exista in realitate. Cum totusi le aud, atunci?
Isi dadu seama ca transpirase. Se simtea intr-un fel de transa din care nu putea iesi. Era parca vis, dar era totusi constient.
Incerca sa se miste. Isi simtea intregul corp foarte, foarte greu si abia daca reusi sa isi miste o mana. Efortul ii solicitase si ultima farama de energie pe care o mai avusese.
Renunta sa mai incerce sa controleze vocile si se lasa adancit in starea aceea ciudata de transa. In scurt timp vocile pareau sa cante, dar din cantecul lor nu putea intelege cuvinte. Urmarea doar linia melodica a fiecarei voci. Un concert in care instrumentele erau total nesincronizate, o lupta pentru suprematie vocala, din care cea mai puternica voce avea sa iasa invingatoare.
- Si apoi, ce se va intampla, se intreba el.
Pierdu firul evenimentelor. Isi simtea corpul rotindu-se, prins intr-un vartej imaginar, in care in jurul lui se miscau ganduri, imagini si sunete.
In scurt timp adormi.


2 martie.

Se simti dintr-o data smuls din somn. Deschise ochii. Inima ii batea puternic, aproape ireal de puternic. Era nervos. Nu stia de ce, dar era nervos. Se uita la ceas si starea de enervare ii crescu vazand ca era abia ora cinci.
- Vreau sa dorm, spuse el cu dintii stransi. Trebuie sa dorm, altfel voi maine complet ineficient la servici. Trebuie sa dorm.
Din nou prezenta se facu simtita.
- Mai du-te dracului, injura el. Lasa-ma in pace! M-am saturat de tine. Vreau sa dorm.
De data aceasta muschii nu i se mai incordara toti o data, ci ii simti incordandu-se treptat: mainile, picioarele, abdomenul, gatul si in final pieptul.
Respiratia ii deveni sacadata si din ce in ce mai greoaie. Avu senzatia ca se sufoca.
Urma apoi fluxul energetic.
Si acesta se misca de-a lungul corpului mult mai incet decat o facuse in datele anterioare. Fluxul cobori de la cap spre picioare, usor, arzandu-i parca fiecare milimetru de piele. Apoi incepu sa urce si senzatia de arsura crescu in intensitate.
Vru sa urle, dar muschii nu il ascultau. Nu putea deschide gura.
- Limba, isi spuse el. Trebuie sa imi fac semnul crucii cu limba.
Il facu si isi simti corpul usurat, ca si cand pana atunci ar fi fost sub o presiune imensa.
Inima reincepu sa ii bata nebuneste si urechile sa ii vajaie.


7 martie.

Se pusese in pat si isi spuse rugaciunea. Chiar daca nu credea in ea, incepuse sa o spuna.
- N-are cum sa strice, isi zisese si de cateva zile incepuse sa se roage.
Isi termina rugaciunea si se pregati sa adoarma.
Isi simti dintr-o data parul zburlindu-se si avu o senzatie de frig, ca si cand un curent de aer rece i-ar fi fost suflat in fata. Privi catre fereastra, dar perdeaua era nemiscata, semn ca aerul nu venise de afara. Usa camerei era inchisa. In consecinta, curentul de aer fusese generat in interiorul camerei. Cum?
Intreg parul de pe corp i se ridicase, dar nu avea senzatia de frica. Se simtea electrizat.
- Din punct de vedere fizic, asta explica ridicarea parului, isi spuse, dar ce anume a determinat electrizarea corpului?
Din nou simti un curent de aer rece in fata, dar de data aceasta senzatia persista pret de cateva secunde.
„Ce mama dracului se intampla?” gandi el.
Starea de electrizare crestea constant in intensitate si o data cu cresterea ei, parul se ridica iar muschii incepeau sa se contracte.
„Si asta este explicabil” isi zise. „In general, contractia unui muschi e generata de un impuls dat de creier, impuls care se transforma intr-un stimul electric. Daca starea de electrizare a corpului creste, e normal sa apara contractii musculare. Muschii reactioneaza ca si cand ar primi stimuli de la creier.”
Intelegea de ce corpul reactioneaza in felul acesta, dar nu intelegea de unde acea stare de electrizare. Ce anume o generase?
Brusc se gandi ca ar putea fi vorba de o modificare locala, temporala, a campului electro-magnetic al pamantului.
„Campul se modifica, prin urmare corpul reactioneaza la modificarea lui.”
Cateva secunde, raspunsul i se paru plauzibil, dar apoi isi spuse ca nu doar corpul lui ar fi trebuit sa reactioneze, ci si alte corpuri care se gaseau in jurul lui. Isi plimba privirea prin camera, studiind pozitia corpurilor ce se gaseau acolo. Cauta din priviri ceva suficient de usor incat sub influenta modificarii campului electro-magnetic sa poata fi miscat.
Nu gasi nimic si vru sa se coboare din pat. Abia atunci isi simti din nou muschii contractati si realiza ca ii era imposibil sa se miste.
„Trebuie sa caut ceva aici, langa mine” isi spuse si in clipa aceea vazu un fulg iesit din perna. „este suficient de usor incat modificarea campului sa il afecteze” isi spuse si isi concentra atentia asupra fulgului.
Desi simtea electrizarea propriului corp din ce in ce mai puternica, fulgul nu parea sa fie afectat.
In scurt timp contractia musculara deveni suparatoare. Respira din ce in ce mai greu.
„Cat o sa mai dureze?” se intreba el, apoi realiza ca modificarea campului l-ar putea ucide. Gandul il sperie pret de o clipa, dar apoi isi spuse ca oricum nu putea face ceva pentru a impiedica asta. Se simtea chiar usor amuzat.
Urechile incepusera sa ii vajaie usor, iar senzatia crescu in intensitate rapid.
Incepu sa simta din nou prezenta aceea bizara in camera, dar nu ii dadu atentie. Avea acum altceva cu care trebuia sa se confrunte. In plus, prezenta era pasiva, asemenea unui specator care priveste cum toreadorul da lovitura de gratie victimei sale.
Starea de incordare crescu, iar la un moment dat simti fluxul energetic strabatandu-i din nou corpul.
„Hopa!” isi spuse. „Poate ca ceea ce am simtit eu pana acum a fost exact acelasi lucru, doar ca totul s-a petrecut mai rapid! Variatia campului electro-magnetic a fost mult mai rapida, iar reactia corpului de asemenea. Poate ca prezenta asta pe care o simt este tot o reactie a organismului la variatia campului electro-magnetic”.
Gandul il bucura pentru ca scapa astfel de mister. Scapa de mistic si se reintorcea la real.
Cata vreme inca putu suporta senzatiiile incerca sa se considere supus unui experiment de laborator si sa isi ia notite. La un moment dat, insa simti ca nu mai rezista.
„Oare daca imi fac semnul crucii va disparea?”
Logic stia ca nu avea cum sa se intample asa ceva, pentru ca totul era cat se poate de fara legatura cu Dumnezeirea, cat se poate de explicabil din punct de vedere fizic. In consecinta, semnul crucii nu avea cum sa il ajute. Ceea ce i-ar fi trebuit era o revenire a campului electro-magnetic la parametrii normali.
Rezista cat rezista, dar apoi isi spuse ca nu are ce pierde, asa ca isi facu semnul crucii cu limba.
Absolut totul disparu instantaneu.
Ii trebui o vreme sa isi revina din starea de amorteala ce urmase, iar apoi isi spuse ca era imposibil. Imposibil ca semnul crucii sa fi avut vre-o legatura cu revenirea la normal a campului. Si totusi asa se intamplase.

14 martie

Se trezi si simti aceeasi prezenta. Incepu sa isi simta corpul incordandu-se. Isi spuse ca daca semnul crucii avea intr-adevar ceva de-a face cu disparitia starii, atunci indiferent de moment, daca il face, prezenta dispare.
Se gandi la asta ca la un experiment.
Cum inca nu incepuse sa simta fluxul, isi facu repede cruce cu mana dreapta. Prezenta disparu.
„Mai, da-o dracului de treaba, e o smecherie aici!”

20 martie

Isi facu semnul crucii si totul disparu.


4 aprilie

De indata ce isi atinse umarul stang, terminand semnul crucii, prezenta disparu.

Timp de cateva luni, din cand in cand, noaptea fenomenul se repeta, in asa fel incat ajunsese ca in momentul in care simtea prezenta sa isi faca automat semnul crucii si sa se intoarca pe partea cealalta, fara alte complicatii.
Incepuse in acelasi timp sa ia in calcul varianta unei entitati energetice care il contacta, chiar daca nu stia pentru ce anume si in acelasi timp incepuse sa se gandeasca din ce in ce mai mult la Divinitate, sau la ideea Divinitatii.
Chiar daca nu credea in rugaciune, incepuse sa se roage regulat, seara, inainte de culcare.
Incepuse de asemenea sa caute informatii despre astfel de fenomene. Citise Biblia. Nu pentru ca ar fi crezut ca era cine stie ce, ci mai mult din curiozitate.
Demoni, ingeri, Dumnezeu, zei, semizei, si alte asemea creaturi mistice incepusera sa il preocupe. Cel putin din punct de vedere literar.

***** ***** *****

17 noiembrie

Se trezi si simti din nou prezenta entitatii in camera. Isi facu semnul crucii si prezenta disparu. Se intoarse pe partea stanga, cu fata catre perete si vru sa adoarma.
In clipa in care inchise ochii, vazu un foc. Incerca sa-i eschida, dar ii fu imposibil.
„Ce se intampla?” se intreba mirat.
In clipa aceea auzi o voce. Vocea nu era in capul lui, asa cum se intamplase cu vocile pe care le auzise cu ceva timp in urma. O auzea prin urechi si venea de undeva din spatele lui, desi nu era nimeni in camera.
- Eu sunt focul, spuse vocea, grav, apasat, isistand pe fiecare silaba.
Se sperie cumplit si incerca sa isi spuna ca totul e doar in mintea lui, ca asa ceva nu se intampla.
Nu avu insa timp sa se gandeasca prea mult la asta, pentru ca vocea continua la fel de grav ca mai inainte:
- Fa sa dispara focul!
„Asa ceva nu exista, nu este real, trebuie sa dispara!” isi spuse el precipitat, facandu-si semnul crucii.
Focul insa continua sa ii persiste in imagine.
Era de-a dreptul speriat si incepu sa se roage. Nu avu insa nici un rezultat si dupa o vreme, vocea repeta:
- Fa sa dispara focul!
- Daca tu esti focul, atunci ca tu sa dispari, trebuie sa ma gandesc la Hristos, la cruce!
Fara a face vreun efort de imaginatie, peste foc, aparu dintr-o data o cruce, iar focul disparu.
Avu o senzatie de usurare si crezu ca totul s-a terminat.
Crucea, insa, se desparti in doua cruci. Una din ele era simpla, iar celalta avea pe ea un corp rastignit. Automat, se gandi la cele doua mari ramuri ale religiei crestine: catolicismul si ortodoxia.
In spatiul dintre cruci aparu din nou focul si vocea intreba:
- Care din cruci il reprezinta cu adevarat pe Hristos?
Fiind de religie ortodoxa, avu tendinta de a spune ca ortodoxia, dar se corecta imediat:
- Indiferent despre care din cruci ar fi vorba, tot pe Hristos il reprezinta, asa ca tu trebuie sa dispari!
Focul disparu din imagine si la fel si crucile, iar el putu sa deschida intr-un final ochii. Era speriat, cum nu isi amintea sa fi fost vreodata.
- Bineee, atunci ... te las, zise vocea inainte de a disparea.
Se grabi sa se coboare din pat cu gandul de a-si aprinde o tigara, dar in clipa in care se intoarse cu fata catre centrul camerei se simti paralizat de frica.
In centrul camerei era un cap, avand inaltimea de aproximativ cincizeci de centimetri. Pielea fetei era foarte zbarcita si pe alocuri lipsea. Maxilarul superior era pe jumatate dezgloit, lasand sa se vada dintii care parca ar fi fost plantati la intamplare, de un creator grabit sa isi termine treaba, fara a da in vreun fel atentie detaliilor. Din loc in loc, pe cap erau smocuri de par, cu radacinile ascunse in pielea cutata. Deasupra sprancenelor se ridicau doua coarne, cel drept fiind rupt la jumatate. Nasul era foarte lat, iar de o parte si de alta, ochii de un verde metalic.
Resimti aproape fizic socul si fara sa se gandeasca se intoarse imediat din nou cu fata inspre perete si incepu sa se roage.
Adormi rugandu-se.