agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2238 .



Viață și vis
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ines ]

2005-11-27  |     | 



Singurul lucru pe care îl mai simțeam era că mă îndrept inexorabil spre ceva necunoscut, dușman mie.
Pierise din mine toată iubirea pe care o avusesem pentru persoana aceea plină de lumini și de umbre, grija pentru viața pe care o avusesem, o viață care, până în momentul acela, însemnase aproape totul pentru mine, o viață ce se prăbușise deodată, fără să știu nici eu de ce.
Mergeam, aproape alergam pe stradă, fără să mă mai gândesc la mine, fără să mă mai gândesc la nimic, doar cu simțământul acela scârbos care lua proporții nemăsurate cu fiecare pas pe care îl făceam, pe strada aceea lungă, cu un sfârșit pe care din cauza întunericului nu îl vedeam. Uitasem tot ce se întâmplase. Dar se întâmplase ceva? Nu mai știam.
Ce știam și simțeam era doar că mă îndreptam spre ceva care, fiind un sfârșit, nu avea sfârșit.
Deodată am văzut lumină.
Dar nu, nu era decât un licurici. Sau un chibrit pe care poate îl aprinsesem chiar eu, încercând să străpung întunericul ce mă înconjura; poate că prin lumină mă străduiam să alung acel simțământ care mă cuprinsese cu totul, în afară de inimă, dar pornind de acolo. Iar inima mea era de piatră. Era pentru prima oară că înțelegeam aceasta.
Nu știam ce era sentimentul acela, dar îmi cuprinsese capul, mâinile, picioarele - de aceea aproape nu mai puteam merge, de aceea, acum îmi dădeam seama, de-abia putusem să aprind chibritul, pe care, având capul greu, îl luasem drept licurici.
Nu-mi dădeam seama ce se petrecuse, dar am început să urlu și-am strigat: Ajutor!
M-am trezit.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!