agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-02 | | ala: iartă-mă, te-am făcut să aștepți, dar am avut un apel pe fir care mi-a refocusat atenția într-un punct fix, de am căzut într-o meditație specifică sevreilor hasidieni și m-am luminat brusc, ceea ce în limbajul freudian s-ar numi o criză, desigur temporară, de isterie provocată de răscoala hormonilor neatrenați suficient în declanșarea energiei divine. eli: gosh! zău că m-ai umilit. stai nițel să-i dau un copy&paste? gata. ii pun și ramă. dacă m-ar lăsa neaveniții ăștia de mă tot sună în plină zi de muncă… cu prostii de-astea, știi tu, de nu au nici o legătură cu partea nevăzută a lumii. ințelegi tu, monșer, niște persoane josnice, fără cea mai vagă urmă de spiritualitate! stai că scap ușor de tipa asta, îi dau citatul din tine! ala: nu le da atenție! salvarea sufletului e pe primul loc. lasă tot, serviciu, bărbat, copii, casă și vino să te unești cu spiritul mumă, la berărie, pe colț… eli: asta cam așa e, o halbă care părea oarecare poate fi oglinda către viitor sau trecut, cu condiția, firește, ca halba să fie deja goală sau oricum nu prima. ala: mă iartă, din nou, dar de atîta inteligență mi s-a blocat computerul de a trebuit să îl restartez. așa că să fim precaute, dușmanii veghează. eli: sînt de acord, deja mă aflu în plină slujbă de exorcizare, eu însămi. noroc că port nume de esență divină eli, de la elohim, așa că măcar am asigurată buna conviețuire cu demonii internetici. ala: exorcizezi? bestial! pot să particip și eu? pot? mă lași? eli: dacă te țin mădularele, căci de fapt, procedurile sînt îngrozitoare, înfiorătoare, terifiante, anxiexioase, matusalemice și aproape mortale. ala: matusalemic vine de la mătușă, tușă, tante? … ala: ce faci? dispăruși? ce te tot moșmondești? eli: ei, levitam. deci, "tante", vezi, bine, trebuie că e un franțuzism, că e cu căciuliță, "a moșmondi" vine de la "moș", contrariul etimologic al lui "a babindi", tot pe acolo. ala: ba să îmi fie cu pardon, eu rămîn la părerea mea, verbul "a moșmondi" vine de la "mond" și "moș", adică totalitatea moșilor de peglob. un soi de globalizare moșierească. eli: tot ce se poate, eu nu declar nimic ca absolut, sînt în mod categoric adepta relativismului lui ainștain, dacă îl cunoști, fost vecin de palier cu mine și cu nice al lui cant, care conducea broscuța aia mică și gri apriori înainte și apriori înapoi, dar, îți spun eu, babele au o rădăcină mai veche decît moșii, zi tu, ce a fost mai întîii, moșul sau baba, oul sau columb, baba sau mitraliera? ala: cred că făt frumos si spinul din laba leului au fost primii, în același timp, pe urmă au apărut moșii și pe urmă mitraliera, ca un soi de simbolistică a babei ce avea să fie. si, ca să răspund ca lumea, firește că îl cunosc pe ainștain, pentru că era prieten cu un coleg de-al meu de la casa de cultură, îi zicea froid și nu mai știu cum, cred ca wolfgang, sau nu, că wolfgang era de fapt unul de venea o dată pe lună să ne ceară bani prin ușa crăpată, ținută cu lanț, că cică e băieții cu gunoiul și că să îi ajutăm și pe ei că a murit un coleg de-al lor, unul rubinștain… niște tîmpiți. de fapt, să îți zic sincer, cel mai bine și mai bine eu m-am înțeles cu flober, așa se scrie așa se citește, că avea părul cîrlionțat și trampă la muieri. eli: hai, măi, eu ți-am zis să nu te mai încurci cu toți tîmpiții. iung, un băiat care s-a certat cu froid din cauza unei gagici care pe urmă i-a lăsat pe amîndoi, adică a murit, mi-a spus să nu cred în coincidențe. adică e clar că dacă tu ai ochi albaștri și eu mov nu e o întîmplare, ci o predestinare. iar pe flober l-am cunoscut și eu, face epigrame în cișmigiu cînd nu plouă, cică nu-i nimic ca șahul pe o bancă, mai ales cînd ești specialist în șeptică. ala: pe dracu, așa zice urîtul ăla de coincidențe? ce dracu, că doară am fost prieteni bun, eu și cu kundera, și părea de treabă. si ăsta zicea că orișicîtuși, 28 de coincidențe nu e totuna cu o coincidență. dar să știi că era cam spurcat la gură și juca și prost table, deși dostoievschi, în ciuda crizelor de epilepsie cam dese în ultima vreme, încerca cu disperare să îl facă să priceapă regulile jocului. Măcar din punct de vedere etic. si, apropo, să știi că flober nici nu mai face epigrame. ci epitafe. eli: da, epitaful e din aceeași specie cu epigrama, doar că în prima îl muști pe ăla de fund cînd e viu, pe cînd în a doua, cînd e mort. si uite acum tocmai m-am întristat, din cauza mașenkăi lui nabokov, cînd avea el 27 de anișori ce le mai scria, domne, ce ți-e și cu vremurile trecute…., n-am și eu o mătușă în casa regală a angliei, cu o rentă pîrlită acolo. ala: eh, măcar tu ai spiritul, la ce-ți mai trebuie și o mătușă scofîlcită prin casa regală? eli: ei, îmi trebuie sau nu, asta vreau și eu, să nu mai fiu încordată. ieri m-am enervat exemplar din orice și cînd am ajuns acasă și m-au chemat niște unii în oraș, am urlat că eu muncesc și sînt obosită și că tot nu am bani, așa că să mă lase în pace… și m-au lăsat. ala: te-au lăsat?! ce nasoi! niște prieteni adevărați ar fi insistat pînă ar fi reușit să te scoată din minți și să te aducă în adevăratul prag al disperării. ca să vezi că se poate mult mai rău. si-apoi, ce e aia să fii nervos și să țipi? asta poate oricine! să îți dai foc în fața blocului… asta e altceva. deși s-a mai făcut… eli: propun o ședință de partid, măcar de amorul nostalgiei, ca să ne facem mea culpa și să ne predăm carnetele de angajați model, căci așa am zis și eu, după trei apeluri, s-au plictisit, tocmai cînd aveam eu chef să mă răzgîndesc. mîndria. ala: nu, nu avea absolut nici un rost să mergi la bere și să accepți niște conversații subțiri peste halba cu licoare. eli: așa am zis și eu, nici nu aveam bani de taxi, altminteri le arătam eu lor, niște nenorociți! cît privește mișcarea aia cu carnetele înapoiate, în sensul de date înapoi, dragă, cu rrrrrrrrrrrrrr, mîndria și coloana vertebrală nu te lasă să te-ndoi în fața unor epigoni politici care nici măcar nu au harul de a dormi în parlament, unde sînt, doamne, vremurile de altă dată, zăpezile cele…, cînd dacă ștergeam vasele, o făceam că voiam… ala: băi, gluma e glumă, dar să știi că și taximanii ăștia sînt o specie de doi bani. adică de ce să le dau eu banii mei, munciți de mine, eu, carele mai am nițel și reușesc o exorcizare din spiritul negru, eu, carele trec drept un guru al societății moderne, eu, carele vorba aceea, am avut ocazia să stau și să discut față în față cu … am uitat cu cine! eli: da, e clar că ei nu înțeleg. cînd le-am spus că îi pot plăti cu spiritul, ei au preferat un barter in natură, cum ar veni, ochi contra ochi, sau alte organe, ceva de genul ăsta, oricum. ala: în plus, un vecin mi-a șoptit că epigonii politici, ca și taximanii, sînt de fapt extratereștri, cu un i, și le plac organele umane în diverse forme și preparate înăbușit. eli: asta așa e. știu din experiența altora, care e chiar mai de încredere decît experiența proprie, că nu te lasă să faci ce vor mușchii tăi. ala: știi, eu sînt adepta clonării, dacă vrei, putem clona un ochi, care să cuprindă întreaga ta personalitate. totul în bainmmarie și la foc molcom. eli: să mă clonezi? dar ce eu sînt dracula? stii ce tare s-a cătrănit cînd au auzit că vor ăștia să-l scoată la indigo? a intrat nițel în panică și a vorbit cu un văr de-al meu de prin zona subcarpatică să meargă în cimitir să îi înlocuiască oasele cu unele de cal. si pentru că ăsta nu a găsit oase de cal, a pus în loc niște bacterii. despre bacteriile astea se spun multe. o să îți mai povestesc eu. ala: să știi că nu te poți baza pe dracula! asta pentru că m-a sunat într-o după masă să îmi zică de un dric nou-nouț de vînzare, plin cu măruntaie de viperă și două sticluțe de cloroform la ofertă. si de fapt, nu avea nici dric, nici măruntaie. ci doar apă de colonie. eli: da, e clar, nu mai fac afaceri cu vampirii, sînt țepari. m-a sunat, de altfel, mai deunăzi, un sucub să îmi zică de o petrecere la bellu, săptămîna viitoare. cică ar veni și patru zombi. ala: să te ferești de zombi, sînt o specie destul de rară și plină de frustrări. vampirii, după lovitura aia de stat, i-au marginalizat, i-au obligat să semneze un act cum că cedează toate drepturile omului omului și, pentru că era în swuahili, ăștia au semnat ca proștii, ei credau că în hîrtia aia zice că au dreptul la cel puțin două pungi de pufuleți drept coșniță zilnică. eli: bine că i-au păcălit, de altfel, zombi își păstrează toți dinții de aur și după moarte, și merdenelele, oricum înainte nici nu se poate, că devin zombi după, că de-aia se și zice că doar cu o pungă de dinți îți faci vilă. ala: asta e oarecum bine, pentru că dentiștilor le-au deschis pe lumea ailaltă un club privat, amenajat cu freze și rabotoare care îi aleargă biped pe dentiști pînă le ies ochii din cap și se văd nevoiți să treacă stixul ca să se ducă la oculist. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate