Nihilismul este o artă... O artă care oferă raționamente de multe ori perfecte. Totuși, dacă privim mai atent, vom observa greșelile acestor raționamente. Sunt sigur că mulți dintre voi au căzut în aceste capcane.
Dacă analizăm, vom observa clar că un astfel de raționament nihilist este, în ciuda perfecțiunii sale, aidoma unui cerc ce nu mai poate fi închis!
Așadar, ideile există doar prin prisma oamenilor. Oamenii au creat denumirile obiectelor, acestea sunt doar simple convenții. Așadar, convențiile noastre nu au valoare absolută. Nu putem folosi propriile noastre concepții în afara sistemului nostru de referință. Deci, tot ceea ce spunem este relativ. Nu putem demonstra nici o teoremă, pentru ca demonstrația o facem prin intermediul altor teorii nedemonstrabile! Și, până la urmă, vom ajunge încercăm să demonstrăm ceva de genul: unu și cu unu fac doi! Poate că pare banal, însă gândiți-vă bine: dacă cineva poate demonstra în mod absolut asta, eu mă înclin în fața lui...

Nu putem să demonstrăm adevărul absolut al spuselor noastre. Nu putem să ne demonstrăm prin intermediul cuvintelor nici măcar propria existență. Tot ceea ce rămâne este nimicul, vidul... Însă nici acesta nu există decât ca o convenție... Care la rândul ei nu există decât prin intermediul cuvintelor. Care nu sunt decât o închipuire... Care închipuire la rândul ei...

Care....

............................






.