In fiecare dintre noi salasluieste mugurele iubirii eterne, nemuritoare, infinite. Trecem prin moarte si prin viata ca sa il regasim, acel suflet care s-a desprins asemenea noua, din bobocul trandaifiru ca o petala si a zburat catre cer...Oare nu simti, trecutul si viitorul glasuind in tine...? Oare nu simti iubirea...? Te-am cautat mereu, fluture celest, trup din trupul vazduhului, sange din sangele meu, raza din lumina rece si sfredelitoare a inceputului...M-am temut si ma tem...Te port in pieptul meu ca pe un vis dulce si cald, ce ma intregeste, si-as vrea cu bratele sa nu mai cuprind doar umbra amintirii tale...Mi-e teama de stralucirea care te invaluieste, mi-e teama de insasi iubirea nenascuta din sufletul meu...Si imi doresc cu patima sa fii tu acela, si nimeni altul...Oare am murit ca sa te regasesc, oare te-am pierdut ca sa te caut iar, si iar sub lumina palida a lunii sa te zaresc cum dormi intr-un camp de flori? Pecand ma pravaleam prin infinit, prin ceruri fara de numar, pecand glasul bunei mele maicute imi picura-n suflet mangaiere si speranta, inima mea era cu tine, cautandu-te, deplangand despartirea si cruda moarte, si intunericul vesnic care ne inghitise...Si pentru o clipa doar mi-am dorit sa rup blestemul, si cu puterea fiintei mele sa sfarm inlantuirea de lumi, si de pe aripile-mi frante sa scutur asupra universului sfarsitul...si ganguritul sau sa se stinga...si noi sa nu mai fim...M-am rugat pios luminii din mine sa ma calauzeasca catre tine, catre locul unde te-ai pravalit din cer, si-apoi cu iubirea-mi sa te trezesc din somnul milenar in care te-a inchis uitarea...Undeva acolo, departe, pluteste un taram care ne mai asteapta inca, acolo unde sub stele adormite ne-am marturisit iubirea, acolo unde visul nostru s-a nascut pur, diafan, imaculat...Din ceruri picura lumini, cristaline lacrimi...Alerg prin ploaie catre tine, infruntand urgia sortii, si tacerea nemiscata a mortii...Si-mbratisez aceasta lume, ca sa te pot cuprinde, si iubesc aceasta lume, fiindca e lumea in care te-ai nascut pentru a doua oara, unde ne-am cunoscut si unde m-ai iubit, lumea cerurilor senine si a apusurilor inflacarate, cu curcubeie limpezi, si lacuri adanci...cu muguri fragezi de cires...cu adiere ce inca imi aduce din inalt glasul sferelor ceresti...
Curand, hranit cu lacrimile mele, mugurele acesta minunat are sa infloreasca, si noi ne vom imbratisa si sufletele noastre au sa-si aminteasca....