agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-17 | |
am împins-o cu capul in zid am auzit cum i-a sunat tigva la impactul cu cimentul ud ascultam țipătul ei metalic de câte ori îi pătrudeam sexul până la capăt tot sexul meu alunecat în vintrele ei moi și fierbinți le simțeam învăluindu-mă strângându-mă chemându-mă s-o umplu să nu mai rămână nimic gol în ea să fie toată plină de mine și carnea mea și zilele mele multe să-i fac o sută de copii știu că-mi doream atunci i-am infipt mâna în păr i-am smucit capul pe spate am auzit cum i-a trosnit greabănul a țipat animal împuțit monstrule zeule voia să scape nu reușea eu împingeam mai tare căutam mă întrebam calculam cum să intru tot în ea cum să încap tot cu totul cu lumea mea și lumile lumilor mele ea cu obrazul lipit de zid obrazul înroșit cu o dâră de var de câte ori să-ți spun că te-am ales pe tine unica mea prințesa mea regina mea împărăteasa mea stăpână de câte ori ți-am zis că voi locui în tine ca un șarpe în caseta cu inele uite acum ești înfiptă în mine ești pot să spun a mea pentru totdeauna atât cât totdeauna va dura clipa asta este veșnicia și iar pătrund mai mult și mai mult printre sacrele ei draperii spintec rup dezvelesc rând pe rând o altă și o altă fereastră în ea zeul crește se hrănește cu umorile ei cu sucurile ei cu seva ei dulce și înaripată îmi strecor umărul capul bustul îmi alunecă încet în sexul ei parfumat aromele mă năpădesc limba mea îi gustă viața canalele catacombele scursorile cerești respir lichidul acela clar îmi intră pe gât în plămâni mă îneacă mi se împrăștie în tot trupul îmi trag picioarele unul după altul la piept mă ghemuiesc în pântecul ei și adorm definitiv pentru încă o viață animalule nesimțitule zeule m-ai lăsat grea țipă ea metalic ștergându-și cu dosul palmei urma de var de pe obrazul încins
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate