-Bună dimineața, spuse el, sunt Harry Potter !
Era așa de sfios, cu ochii albaștrii, adânc albaștri de se străvedea culoarea lor prin lentilele ochelarilor. Cicatricea sub formă de fulger de pe frunte îi ardea mocnit. Avea o culoare ruginie, adânc ruginie de se străvedea prin piele lui ca de catifea reiată.
Și mâinile le avea fine și moi, atât de moi că se strâvedea finețea lor prin ele. Avea oase delicate de pui și cartilagii parcă încropite din iaurt.
- Ce- i cu tin e băiete ? i-am spus ce cauți la mine în dormitor la ora asta?
- Iertați-mă, dar mi-era foame și am zis că …
- Ai zis că…
- Dacă ați avea o cană de lapte și ceva cereale de prisos… știți eu sunt Harry Potter !
- Și ce dacă ești Harry Potter, crezi că asta îți dă dreptul să dai buzna peste oamenii care au bunul simț ca la ora șase dimineața să doarmă, încă să mai doarmă?
Dintr- o dată nu s-a mai strevăzut. Albastrul privirii s-a făcut un fel de cenușă, rugina din cicatrice s-a făcut un cenușiu duios, oasele i-au devenit gri iar cartilagiile un pământ rugos. Plângea !
- Ei Harry Potter, nu o lua chiar așa, nu vroiam decât să te necăjesc. Cine naiba m-a pus să spun vorbele alea ? Hî, hî! cred că mi-a făcut cineva vrăji!
Încercam să zâmbesc dar figura chinuită a băiatului m-a făcut să rânjesc aproape.
Ce tâmpit sunt. Îmi intră în dormitor un băiețel fin ca o sticlă de colonie franțuzească, mort de foame, cu gândul să îmi ceară o îmbucătură de ceva, iar eu mă arăt morocănos ca un urs ne- educat din pădurea Comorâștea. Mi se străvedea tot tăciunele din suflet.
Am coborât din pat, aveam încă scufia de noapte jumătate trasă pe frunte și pijamaua descheiată la toți nasturii. Am început să mi caut papucii de casă sub formă de șoriceii roz, dar pezevenghii erau undeva ascunși prin încăpere, așa cum au ei de obicei.
- Papucii dumneavoastră sunt sub dulapul acela mare cu uși de oglindă, vă rod bastonul cu mâner de argint.
Harry arăta cu degetul în direcția dulapului și din nou se străvedea. Avea privirea ca o peltea de zemeură bine fiartă, cicatricea se făcuse verde ca iarba în mai, iar oasele și cartilagiile le avea de culoarea levănțicăi.
- Vreți să vă scot eu papuceii de sub dulap ?
Nu a mai așteptat răspunsul meu, doar a pocnit din degete și dintr- o dată aveam papucii în picioare. Cel din piciorul stâng încă mai avea în bot bastonul care pe vremuri avea un mâner de argint. Acum era un simplu băț pe care, în unele locuri, se mai păstra lacul negru japonez. Papucii erau calzi și dintr- o dată m-am simțit ca un bunic zdravăn, pus pe șotii.
- Harry, ce-ai zice de o omletă strașnică, bine prăjită și cu niște șuncă de Yorkshire, iar la urmă un porridge de ovăz cu sirop de coacăze?
- Urăsc porridge, dar dacă țineți neapărat… eu mai degrab aș mânca un cârnat fript și niște jumări de ou, dar moi, iar la urmă clătite cu șuncă și dulceață.
Când am coborât în sufragerie, masa era deja pusă, doamne dar ce masă, parc eram la Astor în dimineața cursei de o milă.
Un bufet suedez în toată legea: ouă la capac, ochiuri în sos de mărar, omletă cu ștevie și măghiran, șapte feluri de cârnați, fierți, fripți, opăriți, dinstuiți, șuncă de Yorkshire, de Southampton, de Coolridge, de Essex, budinci, clătite, tarte, lapte de pasăre, șarlote, crème și câte și mai câte.
- Tu ai făcut toate astea Harry?
- Sigur, spuse zâmbind, dar nu eram sigur ce pofte vi se mai trezesc până coborâți scara… vedeți că șoricelul stâng vă roade bastonul de tot… așa că am pus de toate la îndemână, ca să nu mai trebuiască să ne batem capul după aceea.
- Inițial papucii ăștia erau niște cățeluși de Husky, dar cu vremea s-au tocit așa că i-am dat la retușat și a ieșit din ei o pereche de șoricei, dar se vede că au rămas cu obiceiurile proaste de pe vremea în care erau cățeluși. Eh! Ce să-i faci, cât despre baston, nu îți face griji oricum …
În acel moment m-am împiedecat în bastonul care se agățase într- unul din inelele covorului de pe scară și am căzut ca din pod, rostogolindu- mă de trei ori peste cap.
Slavă domnului că sunt obișnuit cu căzăturile, așa că nu am pățint nimic grav, doar trei nasturi de la pijama s-au rupt în cădere și au sărit într- o tipsie cu crenvurști în sos tomat.
- Nu-i nimic a spus Harry, îi cos eu la loc imediat. Vă simțiți bine? Vi-ați rupt vre-un os ? Știți oase încă nu am învățat să cos, dar poate că…
- Sunt în regulă Harry, nu mi-am rupt nimic, sunt întreg așa cum m-a făcut dumnezeu, iar despre nasturi, dă-i încolo și așa sunt doar de formă și așa nu îi folosesc niciodată. Doar să ai grijă dacă ai de gând să mănînci crenvurști în sos să nu te îneci cu vre-unul. Nu cu un crenvurști vreau să zic, mă refer la nasturii ăia păcătoși…
- Nu îmi plac crenvurștii, au prea mult colesterol iar membrana aia în care sunt presați la măcelărie e făcută dintr- un plastic ordinar care îmi dă arsuri. Iar în ceea ce privește nasturii insist să vi-i cos la loc.
- A scos de sub haina lui groasă de homespun, de undeva din dreptul subsiorii o chestie micuță, despre care de-abia mai târziu mi-am dat seama că e o baghetă magică și a făcut trei gesturi largi spre oala cu sos
- Nastureus coseus acumus !
Avea o figur atât de serioasă când a făcut vraja aceea, încât m-a pufnit râsul.
Iar el indignat de hohotul meu involuntar și, mărturisesc cu mâna pe inimă destul de decent a început să se strevadă și să se strevadă și să se strevadă.
Ochii îi ardeau verde ca un jeratic din altă lume, cicatricea era o purpură cu limbi de foc iar oasele i se îngroșaseră, deveniseră funii groase, parâme, odogoane reci și sclipitoare de oțel.
- Și nu vruiam decât o cană de lapte și niscaiva fulgi de ovăz. Nu vruiam decât să fac o pauză de copil normal la un mic dejun într- o casă de om normal, într- o dimineață normală dintr- o zi normală. Tu și șoriceii tăi afurisiți de Husky!
Și un vânt puiternic m-a luat pe sus și m-a azvârlit în dormitor, în patul plin de transpirație, pentru că eu noaptea când dorm transpir, al dracului ce transpir și de aceea dorm cu bluza de pijama descheiată, și în timp ce pluteam prin aer am văzut cum toate bunătățile de pe masă dispar dar după aceea m-am lovit cu tâmpla de marginea patului.
M-am trezit când soarele era în nămiezi cu o durere de cap cumplită, de parcă aș fi but whisky toată noaptea.
Aveam bluza de pijama închisă la toți nasturii și în van m-am chinuit să îi desfac, parcă erau sudați pe brocartul pijamalei iar pijamaua turnată pe corpul meu. Nu am putut să mă încalț în papuci, pentru că deveniseră niște pittbuli negrii și răi cu colți ascuțiti. Toată mobila era roasă și se apucaseră de covoare.
Am coborât desculț în sufragerie și am scos din frigider bidonul cu lapte degresat și cutia cu fulgi de ovăz.
Mi-am umplut un castron cu vârf și am înfipt lingura în el.
Am ridicat-o sus deasupra creștetului și am azvârlit cu înverșunare conținutul ei pe perete.
- Petru tine Harry Potter! Pentru tine!
Apoi am plecat în oraș să mănânc niște crenvurști cu sos tomat și să îmi cumpăr papuci noi și o pijama fără nasturi.