Și, în goliciunea lui, omul a strigat: SUNT GOL!
Și a venit ploaia, să-l imbrace, dar l-a biciuit cu atingerea ei rece.
Și a venit vântul sa alunge ploaia de pe om, dar l-a îmbolnavit și l-a surzit cu suflarea-i grea și veche și străină.
Și a ieșit soarele, să lumineze lumea omului bolnav și surd, dar l-a ars cu puterea-i albă și neîngrădită, pe cerul infinit.
Bolnav, surd și gol, omul a strigat: MÃ DOARE!
Și Dumnezeu a întins o mână, să-l mângâie pe om și să-i ia durerea.

Omul, înfrigurat, îndurerat, bolnav și surd, a plâns:
...sunt gol pe dinăuntru...