agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-27 | |
Fac duș și baie des să miros bine pentru vizitatori, asta am observat. E ca o imbăiere întotdeauna mă gândesc că e ultima și să nu mă găsească nepregătit.
Azi am tăiat capetele de la spike-uri pentru ultimele linii gradate. Pe urmă ce fac? Sunt cinci zile. Iar la tot ce mă gândesc e când o să mai simt șuieratul ăla rece în cerul gurii? Off cât îl aștept. Iar transpir. Eu transpir, alții nu știu ce fac dar eu altceva nu fac. Ba de fapt fac. Număr zilele. Tic, tic, dați-mi vă rog zece mililitrii. Nu vă implor, vă rog așa pentru momentele în care v-am apărut plăcut in viață. Ba nu, de data asta, nu , ce legatură aveți voi, nu , nu, eu trebuie să fac totul. E drumul meu de acum nu mai rugaminți, nu mai apelative, nu mai , gata, e timpul să ne despărțim. Suntem ca niște segmente fragmentate ce se hrănesc sistematic. Felii ies din noi sub forme de cutiuțe ce se cer umplute. O spirală de cutiuțe uniforme ca un adn continuu. Multi găsesc potrivit să le umple cu fleici , mititei și cârnați trandafir, eu le-am umplut cu un suflet dar Dumnezeu mi l-a luat. M-a golit. Ce-I drept la mine efectele nu s-au vazut proeminent ca la restul, fizic, dar știu eu că am fost împlinit și am cunoscut absolutul. Totuși cârnații trandafir sunt buni la mazăre. Mă pricep să fac mazăre chiar bună dacă ce-i cărora le-am dat să deguste nu m-au mințit. 23:55 au trecut cinci minute de când am găsit un rest prin cameră. M-aș face praf, oo da m-aș face în mii de chipuri. Mă doare carnea, mi-am spart un coș, nu mă pricep la așa ceva și nici nu îmi face plăcere dar trebuia să-mi produc un impuls. Mai ieși câteva clipe din vis. Cui i-ar trebui? Ultima oară când am abuzat am ajuns la urgențe era un revers al medaliei. Ce mă deranjează e că iar m-am speriat exact ca atunci când am crezut că dacă nu opresc o piesă și spun o piesă căci mă feresc sa-i pronunț numele nu că nu aș ști, dacă nu o opream rămâneam suspendat. Mă chinuie momentele astea căci nu sunt atât de puternic cât mi-am imaginat. Cu cât mi-am dorit să plec când ajung in prag mă sperii. Am găsit însă și scuza aparent perfectă, căci, zic eu, nu așa sau calea e greșită dacă s-ar întâmpla dar, tot eu cred că-s numai scuze jalnice.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate