agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-27 | |
Un simplu apel, un simplu moment năruie totul.
Cât de capabili suntem să ținem piept durerii ce vine din adâncuri? Cât de capabili suntem să ne supunem momentelor ? Imuni? Să ne spălăm creierul și să mergem mai departe ar fi singura solutie? Un idiot în plină vară, cu croasant de ciocolată și un rest de pâine. O copilarie am împrumuta-o și alta poate nu am împarți-o cu nimeni. De câte copilării am avea nevoie ca sa fim fericiți? E un joc al cuiva asupra noastră sau pur și simplu al nostru cu propriul corp? Întrebări peste întrebări , peste alte întrebări. Și sunt și răspunsuri, nu neg, sunt mii de răspunsuri unele sunt evazive altele, mă nemulțumesc, unele , puerile, altele de complezență, unele inutile, altele fără vlaga, unele fără legatura. De fapt, sunt cuvinte spuse din empatia oamenilor Oamenii se ascund după cuvinte, se ascund după farduri meschine. Oamenii sunt slabi si odihnitori, obezi si crocanti Am ales să mă despart dar unde să merg? Am ales să nu știu, să nu vreau, să nu fiu. Aș renunța la statut, la gânduri, la replică, la întâlniri jenante. Aș renunța poate din egoism. De ce numai la anumite persoane se vede egoismul? Egoismul se vede prin haine, prin țesături, degeaba te împotrivești, nu spui nimic și totuși mut ești izolat? Mă simt sau sunt frustrat - e doar o simplă afirmație fără vreo semnificație anume. Am inceput să scurg sticluțele și să mă bucur la cele zece unitați. Transpir mult și doar acel zumzet mă face să tresar. Să împart oare cele zece unitați în două? E ca și cum aș împărți cu altul. Nu!, mă dedic cu totul. E simplu, țin strâns venele, asta vor, cât mai strâns, dau drumul din ce în ce mai repede, mai nerabdător la mirificul lichid pana îl contopesc. Ideal e să dau drumul la strânsoare cât mai rapid, un aer rece și sec in cerul gurii, și mă prăbușesc. E perfect. Am plecat, am reușit, sunt iarași sănătos. Fără frustrări, fără priviri codașe, sunt plin, sunt cu mine. Unde vrei să mergi? Te duc oriunde, acum pot și pot modela totul, nu așa cum vreau ci așa cum ar trebui să fie. Să reducem totul la o normalitate. Nici singur nu mă mai simt in jurul meu și-au făcut culcuș oameni cunoscuți și necunoscuți mie dar cu forme și cuvinte comune și pe înțelesul meu. Mototolesc prezentul, realul, virtualul, sunt suprem și când te gândești că toate astea le fac dintr-un colț de pat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate