agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-12-10 | |
Am apucat sa te strig,"asteapta Lara ca ma doare piciorul"(dimineata buimac de somn , am alunecat pe trepte si....)schiopatand pana la ea,"ia uita-te la mine!"
-ce mai vrei? -Lara,trebuie sa te potolesti si sa ma asculti! -ce sa mai ascult?ce ai avea nou de spus,te cunosc din cap pana-n picioare!te-am iubit si te-am urat,apoi dupa ce te-am iubit,iar te-am urat si de la atata uzura sentimentu predominant e confuzia,confuzia ca te iubesc cand de fapt as vrea sa te iau de gat! -... -E bine ca taci,confirma ca nu poti sa negi acuzele,letargicule. -Lara,te rog!putem sa o luam de la inceput?(se uita lung la mine,mirata si zambind imi tranteste o palma si ma dezechilibrez cazand intr-o balta pe trotuarul rece) -Tu chiar crezi ca traim in visul tau?uite inca una sa te trezesti de tot! Un carambol in mijlocul intersectiei,unde 2 masini se ciocnesc si provoaca un zgomot asurzitor.Ea striga le mine ,dar nu o inteleg caci lumea incepe sa claxoneze nervoasa si oamenii se agita sa cheme autoritatile.Situatia devenea critica,una dintre masini se aprinde si blocajul care s-a produs era fara posibilitate de scapare.totul arata ca un nod gordian pe plan bidimensional,mai greu de desfacut decat intr-o lume reala.Aproape imposibil.Dupa ce ma scuipa,pleaca fara sa se intoarca.Mi-era prea greu sa ma ridic si am cerut ajutorul unui unui om de pe strada(piciorul suferind)si m-a pus pe gardul de protectie pentru pietoni care desprte soseaua de trotuar.Am bagat mana in buzunar si scot un pachet de tigari,l-am cumparat fiindca stiam ca voi fuma iar dupa pauza aceasta de 5 ani,asa ca il aveam pregatit;dar in timpul care am zacut in balta,s-au umplut de apa si nu se mai puteau fuma.Am ridicat privirea spre cer si in toata agitatia aceea eu eram intr-o alta lume.Masina de pompieri nu mai venea si ambulanta nu avea cum sa ajunga acolo decat daca o lua pe spatiul destinat pietonilor.Cu privirea pe norul mare si negru,deodata incepe sa ploua torential,scutindu-ne de o explozie de rezervor.Eram acolo sprijinit de gard fara sa imi pese de masini arzand si oameni urland ca din gura de sarpe.zambeam prosteste la cer.in ziua aceea avea sa se rupa jumatate de nor si sa imi cada peste cap.As fi vrut ca povestea asta chicioasa sa se termine ca in filmele cu final fericit.Nu stiam ce are sa urmeze.Urma sa scriu un text proste despre viata mea jalnica in care sa ma plang ca toti ratatii care s-au apucat de baut dupa ce ea a plecat?Cred ca trebuie sa insist pana se va adeveri ca nu e cu putinta ca ea sa se intoarca.Stranut umplandu-mi palma de mucozitati.Ma sterg in haina uda si incerc sa ma ridic.Bai ,nu imi venea sa cred,avea impresia ca sunt atat de lipsit de originalitate incat din sictir imi intorc privirea si ea ea acolo cu o umbrela ne desfacuta in mana.Se uita la mine de parca m-ar fi compatimit.Intradevar aratm janic si rana de la picior sangera de ceva vreme fara sa imi dau seama.Vine la mine si imi intinde umbrela'"crezi ca te mai ajuta cu ceva?",si ii raspund ca da,poate ma apara de mizeriile cu care ar aruca cei care ar avea curajul sa inceapa sa citeasca asa ceva fiind foarte enervati la sfarsit ca au pierdut timpul cu asa ceva."Am luat umbrela si am agatzat-o de umar.m-a sprijineam de ea si atunci am prins-o de brau,iar de pe mana imi curgea cerneala.Se decolora!atunci am inceput sa ma panichez,ma chinuiam sa o adun la un loc.o prindeam de peste tot si ii amestecam culorile....se scurgea la canal prin gratiile acelea ce le blestemam in clipa aceea.Atunci am inceput sa plang si am intors umbrela crezand ca o sa o pot colora acasa,dar ploaia mi-a diluat culoare ei.S-a scurs culoarea din ea si eu nu am putut sa fac nimic.conturul ei ramanea ca in fata mea ca in desenele aimate cretine si era imposibil ca nimeni sa nu vada ca ce se petrece nu e normal.Erau prea preaocupati sa se adaposteasca de polaie si de accidentul ala nenorocit. Am strans in palma ce am mai apucat sa prind din ea si am baut cu sete,ca poate asa are sa traisca in mine o vreme,si cu fiecare inghititura ma simteam tot mai gol de mine,mai plin de ea.Aveam o pofta de nestapanit de a fi cu ea,de a fi in ea si ea in mine.acum puteam sa mor,aproape ca o simteam deplin.Ploaia s-a oprit si zile au trecut.Am mai trecut o data pe acolo si din asfalt cresteau cale superbe,ea din mine,suradea... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate