Civilizațiile ard și zboară spre aștri, în praf de cometă. Calul albastru - marin plutește sub apă, iar șoriceii muiați de tandrețe își clătesc ochii roșii cu mușețel. Floricele cu dinți de lapte împrăștie raze în jurul lor, într-o grădiniță mirifică. Þonțo aduce ziarul la pat, iar ochelarii miros a nucă. Câinele roșu nu e Þonțo, dar e paznicul casei. Mâța zgârie cușca lui Grivei, dar el e blând și nu zice nimic. Prin grădină, florile albastre răspândesc un miros subțire ca o vrajă. ,,Stelele nasc umezi pe bolta senină''(eminescu).