Fiecare poveste începe cu tatăl nostru. Care e în cer. Adică pe rîndul trei a doua cruce.

*

Pînă-ntr-o zi mi-a fost frică să urc în pod. Mai întîi era scara cu picioare subțiri ca picioarele cailor de curse. Apoi la intrare cuibul de viespi. Le vedeam corpurile lor hidoase și începeam să tremur. Apoi bunicul le-a afumat cu bălegar uscat și frica mea a dispărut. De-atunci alung frica cu bălegar uscat.

Din loc în loc oale în care curgea apa de ploaie prin spărturile de la acoperiș. Apoi floare de tei la uscat și pere puse la copt în fîn. Pe undeva niște icoane vechi. Era foarte cald. În unele zile aliniam icoanele și exersam pentru vremea cînd o să mă fac preot. Îmi plăcea să caut comori de cele mai multi ori prin gunoaie. Găseam frînturi de jucării le puneam în fîn îmi spuneam că dacă perele se coc în fîn și jucăriile își găsesc părțile care le lipsesc ori le apar altele noi.

Cînd am înjurat prima dată am dormit pe atelierul fierăriei de frică. Mi-am imaginat tot felul de diavoli care erau trimiși să mă ia. N-a venit niciun diavol doar bunicul m-a alergat jumate de sat.

*

Creierul meu e un pod. Pînă-ntr-o zi mi-a fost frică să urc în el. Mai întîi erau visele cu picioare subțiri ca picioarele cailor de cursă. Apoi la intrare cuibul de ură. Vedeam corpul ei hidos și începeam să tremur. Apoi am afumat-o cu bălegar uscat și frica a dispărut.

Din cînd în cînd iubeam echipa de fotbal a unui oraș doar pentru că iubita mea stătea acolo. Apoi aliniam imagini pentru vremea cînd ne întîlnim. Știu că stai la etajul I pe partea dreaptă. Cel mai mult îmi plăcea să inventez apartamentul tău camera mamei tale a ta bucătăria balconul. Camera mamei tale de exemplu avea perdele brodate și draperie grea violet era spațioasă ca un supermaket. În camera ta erau multe rafturi șosete de lînă și pixuri

*

Nu știu nici acum de ce am spart grădinița de peste drum. Am vrut cred să fur un șarpe de ăla cu articulații care părea real și să sperii copiii. A venit poliția eu am luat o bucată de brînză șuba bunicului și am fugit peste gard în grădina vecinului. Poveștile nu se schimbă niciodată.

Cătălina m-a plăcut la început. Nu puteam să ies duminica în drum să cumpăr înghețată de
la Bulbuc pentru că striga în gura mare după mine. O pîndeam după gard și plănuiam să mă răzbun.
Într-o zi am prins-o în biserică și i-am dat doi pumni în spate.

*

Îmi închipui orașul tău ca pe un tărîm cu oameni buni și elfi. Nu știu de ce. Þi-am spus că prefer să rămîn naiv și să cred în oameni poate de aceea cînd deschid ochii cînd îi închid cînd mă uit la tine cînd te fixez ai senzația de bunătate. În orașele mici drumurile sunt drepte o scoți tot timpul la capăt chiar dacă n-ai fost niciodată acolo. În orașele mari ca să ajungi undeva îți trebuie o mulțime de mijloace de transport devii nesigur pentru că nu simți pămîntul sub picioare ca să știi unde mergi.

*

Să nu mă întrebi niciodată ce-aș face cînd mă întristează oamenii.
În visele mele îi pun să se întindă pe burtă îi pun să muște trotuarul apoi îi lovesc în moalele capului.

*

Mi-am dorit mult să fiu scafandru. Să curăț fundul Siretului de toate răgăliile în care se agățau copii vara și se înecau. Eu spuneam că se duc în țara lui Oz. Asta dacă sunt spovediți. E foarte rău să fii copil și să mori nespovedit.

*

Dacă vrei să vorbim despre mine nu sunt multe de spus.
Eu sunt Gollum. Piticania aia hidoasă care rîvnește la ceea ce au alții.